6,333 matches
-
pășiți cu mine, deocamdată spre această mănăstire cu hramul „Nașterea Maicii Domnului". Autocarul pe care Maica Domnului îl aduce de la Vaslui la Giurgeni pentru cei care nu au mașină, dar au dragoste de Ea. Zeci de mașini și autocare așteaptă cuminți la poartă, ca într-o vitrină a pământului, calci pietrele șlefuite de vreme și de ploi și ochii ți se îndreaptă spre luminițele ce străbat prin pâcla nopții. Multe mașini cu număr de Vaslui și doar un singur autocar, cel
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
la Giurgeni? La Giurgeni, oamenii vin în pelerinaj în număr mare, din întreaga țară și din străinătate. Duminica dimineață sau vinerea după amiază, sosesc într-una mașini, autocare, microbuze. Zeci, sute de oameni își găsesc alinarea aici. Mai întâi, așteaptă cuminți să ajungă în fața sfântului altar, unde părintele Antonie le ascultă păsurile și le arată calea de urmat pentru rezolvarea problemelor, apoi se-așează la rând la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare credincios trebuie să treacă de nouă
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
acum pentru a trece peste hotarul care delimitează locul în care trăim, de restul lumii, ne-a făcut o mare favoare. Mi-am dorit enorm să fiu prezentă la aducerea Sa la Vaslui. Și când aproape mă hotărâsem să stau cuminte, să o aștept să vină în ospeție, am fost invitată să merg într-acolo. Am primit primul semn când am coborât din taxiul care mă ducea întârziată, ca de obicei, în fața bisericii Sfintei Parascheva. Parbrizul ne-a fost stropit cu
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă acea muzică ce dezlănțuie forțe ascunse, obscure, ale firii umane de-o violență uneori fără margini, dar și aptă de „a săpa” galerii nebănuite, „miraculoase”, acut revelatoare nu numai despre propria noastră fire
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
meu de tinerețe, Animale bolnave - Paul Sucuturdean. Cel ce răstoarnă, răstălmăcește și transfigurează, cu mijloacele ce-i stau la Îndemână În febra handicapului său spiritual, „elementele” clare, raționale și logice pe care ni le pune, le așează la vedere naratorul - cuminte și clasic. Sigur, Paul este o stratagemă narativă și o invenție tipologică, dar... nu e el chiar „autorul” cum, dacă bine mi-amintesc, același Matei Călinescu, Într-un interesant studiu dedicat romanului, o afirmă?!... Și eu, azi, cred cu adevărat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „neînțelegere”! Da, bineînțeles, ne este frică, dinții noștri clănțăne „de spaimă și furie”, aici - acolo, la marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de „abis”, de acele „uriașe, terifiante și splendide” priveliști ale „lumii, ale vieții”, ceea ce numim cu un cuvânt grosolan astfel. Noi, marginalii indomptabili ai societății, noi suntem mândri cu „destinul nostru”, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
provincial simț al conservării, insuficient otrăvit de muzică și literatură, Încă naiv, prea, grosolan de naiv față de... viață, de ce urma să „mă aștepte”. Îmbibat de populara speranță, deși eram de câțiva ani deja „În afara societății”, În afara generației mele care asista cuminte și cuviincios În amfiteatre la tot felul de cursuri stupide, ținute de conferențiari vibrând de o ascunsă și permanentă frică de „unii” dintre nu foarte curații studenți din bănci, membri sau secretari UTM, cu „legături” la raion sau municipiu... Speranța
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curenții o duc spre necunoscut, În timp ce propria ei substanță se topește văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de țările care duceau lipsă de bărbați și de mână de lucru - Anglia, Franța și Germania - din țările Magrebului, ale Africii de Nord, pentru Franța, din Îndepărtata Jamaică pentru United Kingdom și din Turcia pentru R.F.G., În ruine. Toți aceștia, cuminți și harnici, puși la muncile cele mai grele - metalurgie, drumuri, agricultură -, s-au „acomodat” binișor În ghetoul lor, pe care aproape nu-l observau și, oricum, nu-l „dramatizau”! Nu același lucru s-a Întâmplat cu a doua sau a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
între cele două cărți există o continuitate. Cum se vede, Theodor Codreanu e mereu gata să scoată spada când trebuie să apere o cauză dreaptă, mai ales, când e vorba de Eminescu. Omul cel de toate zilele pare mai degrabă cuminte și retractil; criticul devine bătăios în "controversele" sale, așa cum îi stă bine polemicii care nu se face cu mănuși, dar nici cu buzduganul. În tot cazul, e un ingenios care știe să-și stăpânească pornirile umorale și merge la victorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosof decretat critic de împrejurări mai puțin cunoscute. Multe întrebări retorice de altfel: poezia lui Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi e mai tot timpul tratată ca o literatură școlară și nu reușește să treacă de această categorisire. Literatura română este prea cuminte pentru a se universaliza, dar nu este lipsită de valoare. Simpla ei tratare pe post de manual școlar îi reduce dramatic importanța. Dacă "viața este o farsă pe care trebuie s-o jucăm cu toții" (Rimbaud), literatura nu ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omenirii vin din dorința de a-și depăși condiția. Rusia nu a fost nicicând civilizată, și nu va fi. La fel și românii. Dacă noi am fi beneficiat de o poziție geografică prielnică, ne-am fi debarasat de acest temperament cuminte și am fi devenit barbarii lumii. Așa nu ne-a rămas decât opțiunea de-ai înjura pe unii și a cerși de la alții. Ceea ce condamnăm cel mai aprig, Occidentul și Orientul, slujim și dușmănim cu cea mai mare înfocare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
metodă. Pentru asta, istoria modernă (și contemporană) a adus prezentului (nu "tutulor"!) un binom de profunzime și răutate, eficient ca plural de metode, în stare să producă, pe lângă alte inducții, o stilistică a mesajului subliminal, care îl face pe prostul cuminte să se sperie de câtă deșteptăciune este în stare după două drumuri cu avionul. Într-un asemenea context (cu oameni "minunați" de ce-au văzut pe-afară) vine Th. Codreanu cu ultima carte Mitul Eminescu. Curajos, dar și pesimist de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
determină să mă duc ar fi aranjatul părului și să o văd pe Lenuța și ea pe mine. De când sunt doamnă nu m-a văzut și e dornică. Din cele ce-mi scrii văd că tu ești băiat dulce și cuminte. Îți petreci timpul liber printre soldați și acasă. Cu dentista văd că stai bine. Eu nu am pornit și asta datorită faptului că lipsesc atâta timp din Ploești. Sunt însă mulțumită că cel puțin ai putut să aranjezi tu. Tu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cred destul de obosit. Îmi este milă de tine, dar mă bucur mult de reușita ta. Curios că numărul 33 îl ai în plutonul tău. Am simțit și eu aceeași bucurie și în plus sunt mândră de băiatul meu harnic și cuminte. Tu ești bun, dulce și dorul meu poate că din ce în ce se simte tot mai puternic pentru că meriți tot. Îmi scrii atât de frumos că îți spun drept plâng de fiecare dată când îți citesc scrisorile. A primit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Singura consolare o am că nu sunt nici primul și nici ultimul. Tu probabil că te ții bine și sincer să fiu aș vrea să te găsesc la 2 iulie cum știu că erai. Alecu, șeful nostru scump și drag, cuminte și admirat de toți ceilalți colegi. Și cum zic, după ce am aflat de adresa ta, ți-am scris la Bârlad și până acum n-am primit nici un răspuns. Este și asta adevărat că suntem angajați în marea operă curajoasă a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
generala 1, unde am avut și eu câteva ore trimestrul acesta. Deci, înaintez. Să știți că dumneavoastră mi-ați fost, prin sfaturile date, de un mare folos. V-am urmat întocmai, gândindu-mă că sunt date de niște oameni foarte cuminți și cu multă experiență. Să sperăm ca va fi bine și ne vom bucura cu toții. Zilele acestea trebuia să-i dau răspunsul acela hotărâtor lui Alexandru. Mi-a scris, nici nu mai țin minte de când, și nu i-am răspuns
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lor n-a fost pe măsură. Întotdeauna te izbeai de orgoliu, aroganța celui care e prea sus, capriciile celui uns prea bine cu harul lui Dumnezeu! M-am săturat de ei! Ceea ce vreau e un cămin liniștit, o familie bună, cuminte, un cămin în care să mă simt bine, să fiu respectată, iubită, să respect și să iubesc la rându-mi. Nu caut, știți, marea și deplina fericire. Aceasta nu există, dar caut liniște, calmul sufletesc. De fapt, noi le-am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și bunicii lor. Noi suntem sănătoși, fiecare în raport de anii pe care-i avem. Acum, cu toții ne îndreptăm atenția spre cei mai mici. Titel începe în toamna aceasta clasa a XI-a, iar Mara clasa a V-a. Sunt cuminți și buni. Gabi, Coca și Dan cu serviciul lor, zi de zi, iar eu pe lângă casă cu cele ce anii îmi permit să le mai fac, căci și eu, la Crăciun, voi împlini 73 de ani. Vă dorim multă sănătate
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
uluitor câteodată cu chipul din copilărie al lui Gabi, încât spui că timpul parcă și-a întors fața. Alături de noi, Dan, soțul lui Gabi, băiatul bun, care a avut un mare rol în creșterea lui Titel, iar peste tot ochiul cuminte și pătrunzător, știutor a toate, al lui „bunelu”, cum îi spunem cu toții, dezmierdându-l. Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți ! Conule Alecu, îmi e greu să închid scrisoarea mea spre dumneavoastră, dar chiar dacă o voi face, gândiți-vă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zări de păduri / Și țarina plină de holde și soare / Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare... // Cu ochii departe pe lanuri aprinse / Priviam cum se leagănă spicele ninse / În ploaia de soare cu raze fierbinți, / Și boii pășiau liniștiți și cuminți... Și iarăși pe carul cu snopi de săcară / Veniam către casă în faptul de sară. / Și cerul era numai spuză de stele, / Și drumul gemea sub roțile grele... / Și cumpene negre dormiau la fântâni / Și focuri aprinse luciau pe la stâni
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
la urmă, vagonul de încălzit și locomotiva toarce volubilă, cu geamul deschis întîlnesc lucrurile, Bîrnova dospesc toate și cresc iar în somnul de noapte, nu mai scot capul pe geam, să-l scot poate din text, o ieșire afară mai cuminte decît întîlnirea cu ele! sînt pe cale să constitui o nouă specie literară: călătoria feroviară via Buhăești Roman, unde duce, față de trenul de pe aceeași relație? indeterminare in statu nascendi, trenul pe șapte-opt secunde în stația Grajduri, își dă frîu liber în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Sus, Olt, județul Olt, Influența limbii literare asupra graiurilor, cf. Dumistrăcel, Stelian, să te recunoști parte într-un grai al limbii mult mai depersonalizate! Oprea ișî la pensie? Caracal, da' ce-o face ciungu' ăsta? ăla a fost om cuminte, bă! grai care, ca și limbajul figurativ, ești obligatoriu restrîngere! codul rămas pe dinafara ta, limbă literară! abătut de la solilocviul nostru de bătaia repede că principala percepție a inevitabilului, a morții între altele, este rapiditatea, oameni repezi lipsind iubirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Tecuci de 2003, ora 20, negru pe fond galben "Benzinărie Nelu Gălbenuș import-export", să facem gesturi lucrative, reclamă de-a lungul textului, estetica în pretenția autonomiei eticului, ilustrată gălbenuș, patima becurilor colorate stinsă cu intrarea în clădire, semn de firmă cuminte pe măsură ce spațiul revine către matcă, domiciliul Iași. Ora 20,13, gara Tecuci, în holul de la etaj, sala de așteptare ușă închisă și inscripționată "Școala personalului", doi maidanezi făcuți covrig pe scara dintre etaje, frigul cîinos de sală de așteptare, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fondul crem, în raftul de sus al vagonului cresc stația Lețcani dintr-un colț de vedere, stîlp de prim-plan și mîngîiate cu privirea cîteva detalii de peron, băiatul punct de fugă în opt metri, fesul negru, mă știi de cuminte pe banchetă și murmurul de unul singur pe buze detaliu mărit, tușești, curentul electric se întrerupe, revine, lumina pe veghe portocalie, cînd nu ai nimic de spus vorbești, recursul la metalingvistică, așa e de cînd lumea, așa este lumina, accidentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]