6,583 matches
-
roman, sperând să-și afle acolo, „ca pe vremuri”, dacă nu răspunsurile la problemele lor, măcar ecourile acestora, măcar o bună, reușită „poză” a artistului „de altădată”. Cel ce se credea puțin zeu, o impostură pe care o acceptam cu toții, curioși de spectacol. Deoarece scrisul, poemul, romanul, sunt un spectacol, o spuneam cu toată seriozitatea. Ca un bun comerciant „de hârtie scrisă”, atent la „cerere”, fiind și eu curios la „ce-o să iasă”, am abordat această temă care „nu există” - „sensul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai mult sau mai puțin pițigăiate, „o nouă ierarhie de valori”. Au dreptate toți acești domni, doamne și domnișoare; și eu, și alți câțiva colegi ai mei de generație sau chiar și scriitori de valoare ceva mai tineri am fi curioși de o adevărată ierarhie valorică, dar... o facem din nou cu insinuări, dacă nu chiar cu imixtiuni grosolane politice? Și-apoi... cine să o facă? Tinerii cronicari, nemulțumiți nu rareori de exigențele unei redacții literare, fug la un cotidian de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
limbii! La noi, acest lucru este mai mult sau mai puțin explicabil; la ei Însă, nu mă dumiresc prea bine, au atâtea și alte valori de prim și uriaș ordin - politice, istorice, culturale etc. -, Încât prevalența aceasta a limbii e curioasă; unul dintre meritele filozofului Cioran În ochii „lor” a fost și cultivarea, aproape „redescoperirea” unei limbi de la sfârșitul clasicismului, inclusiv ironia paradoxală și un susținut sentiment al scepticismului dezabuzat din școala moraliștilor, dar și al unui Schopenhauer mondenizat, al unui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în întreaga istorie a literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să intre într-alt context istoric decât acela al vremii sale". O critică a criticii și, deopotrivă, o istorie a exegezei revelează o atitudine de tot curioasă și este tulburător a se constata că Maiorescu nu avusese față de Eminescu aceste reprezentări. Meritul lui Theodor Codreanu e, mai întâi, de a evoca aceste propozițiuni care făceau din poet "un om al timpului modern" și prevedeau că "literatura poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și între toți poeții aflați în viață. Nu fiindcă ar fi mai talentat decât alții, ci fiindcă el simbolizează cea mai adâncă rană a românismului rămasă nevindecată: refacerea unității naționale"(p. 379). Simbolul a surclasat Poetul. Cartea are o arhitectură curioasă. Se deschide cu două tabele cronologice, unul al criticului, celălalt al poetului, în care sunt adunate meticulos, chiar cu o anume pedanterie, principalele date biografice, semn că ambii autori întrevăd deja și o axă a posterității, despărțite convențional de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul, specializări în varii domenii, preocupări care aduc laude personalității umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
născut flacăra și s-a înălțat focul mistuitor de dragoste întru Eminescu, așa cum ne vor demonstra-o cărțile de mai târziu, precum Eminescu Dialectica stilului, Dubla sacrificare a lui Eminescu sau Mitul Eminescu. Heraclit a zis fiind vizitat de câțiva curioși să cunoască pe marele filozof căruia i se dusese vestea și care fusese găsit acasă încălzindu-se aproape de cuptorul de pâine, lucru ce îi dezarmează pe vizitatori că "sunt zei și aici". Adică, aproape de cuptor, și nu numai în Olimp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bate cu furie în horn și sfidează cu trufie focul din sobă. La mine în cameră e o căldură plăcută, numai că nu e la fel cu căldura ce palpită din noi atunci când ne găseam unul în brațele celuilalt. Lucru curios, am început să scriu pe hârtie cum n-am scris niciodată. Am început pe pagina pe care ar fi trebuit să termin, întocmai ca și dragostea noastră care în momentul când la alții ar începe să sfârșească, atunci va începe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toate chestiunile cu dinții. Tu, Țuțule, ce ai făcut aseară ? Ai mai fost la nașu? Dar de dormit, cum te-ai simțit singurel ? Ți-aș mai scrie ceva, știi tu ce, dar o las pe altădată că e lumea tare curioasă...Pentru că te-am lăsat o lună de zile singurel, te pup cu tot dragul, a ta soție care îți va fi devotată, Mia. P.S. Doamna directoare se scuză că nu a putut să-ți răspundă în scris dar cu sufletul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și anunță-mă din timp, fiindcă s-ar putea să ne întretăiem drumul. De gazdă nu-mi scrii nimic. Cum te împaci? Tot în camera din față, stai? Cum se comportă? Aș vrea să fie altfel de oameni. Prea sunt curioși! Jeny e bine, la fel și al ei soț, duminică am fost la ei, le-am promis că sâmbătă le facem o vizită. Nu știam că intervin aceste schimbări. Colegele nu-ți trimit decât calde salutări. Cât privește de scris
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o poveste cu o fată care acum ar fi însărcinată în luna a cincea. Fata e o colegă de școală, de-a lui, profesoară de matematică, care mai are un copil din flori! Liviu e distrus. Schelet! Bârfă, lume clevetitoare, curioasă, suspicioasă. A venit la mine și mi-a spus că nu recunoaște pentru că în perioada respectivă are probe că nu el ar fi încercatul! Nu știu care e adevărul. Fata la început nu a vrut să declare nimic. A spus apoi la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sus pe deal, așa cum îl rămîne binele pe rău! halta Piscu Rusului stejari, vatră de sat, tîrzie mîncătoria lor, locurile de oameni au trădat, nevoile lor sînt bolnave, pămîntul ținea o jucărie de muncele, gîlme, nu dealuri prelungi, pante, iarba curioasă aici, alburie de atîtea flori albe, pădure, încetinește, pădurea de sub copaci, din trenul agreat nișă ecologică în ecosistem, linie în consolidare, toarnă betoane, parapete, maluri galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da soartă, sub numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mureșul, stîncăria ui' ce-mi plac chestiile astea, stîncăriile! Valea Mureșului spune că durează prea mult secvența, Răstolița festivalul satelor din defileu, în fața primăriei costumele populare soare, turlele din biserică axul drumului, Bistra Mureșului, Deda pe sub calea ferată, fraza afectul, curioasă credința că se poate mișca fără fond afectiv! largul cîmpului ne-a angajat mai mult pe noi, ne sînt dragi munții în matrice, Regionala de poștă Iași camionul, nebăgat în seamă face Ardealul, ignorare eficientă, ca Moldova, cultura subestimată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu pasul ferm și cu alura bărbătească. Este, în schimb, un personaj înzestrat cu o mare energie, cu o inteligență meticuloasă, preocupată de amănunte, cu o judecată sigură. Citește în latină fără prea multă greutate, înțelege puțin greaca și, spirit curios, este interesat de științe și arte. A învățat tîrziu să scrie și a rămas întrega viață neîndemînatic în această privință. Este curios și în materie de teologie. Dar, înainte de toate, el este și un șef războinic, mereu pe cîmpul de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Dimitrie Cantemir, care semnalează începutul epocii Fanarioților]); • poporul și statele române în epoca descreșterii puterii turcești (1711-1856 [Pacea de la Paris]); • epoca unirii, independenței și întregirii (1856-1930). Din nou, momentul 1600 este absent din schema istoriei poporului român. Nu mai puțin curioasă este selectarea anului 1856, anul Păcii de la Paris care "înseamnă sfârșitul influenței rusești" (David, 1937, p. 143), și nu a anului 1859, anul Unirii Moldovei și Țării Românești, ca debut al perioadei contemporane. În termeni împumutați din psihologia personalității, marcarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urbană și tipul localității de rezidență sunt alți factori care modelează aprecierea retrospectivă a comunismului. Relația statistică dintre modul de apreciere a regimului comunist și tipul localității este una semnificativă, X2(8, N=927) = 41.03, p = .000. În mod curios, ținând cont de faptul că mediul rural a fost ținta politicilor agresive de colectivizare și sistematizare, gradul cel mai intens de nostalgie este localizat tocmai în lumea satului (49 la sută dintre respondenții care locuiesc în sate apreciind pozitiv fostul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să manifeste receptivitatea. Eficacitate/eficiență Evaluarea. Procedura ajunge astfel în ultima sa fază care, în cele mai bune situații, este cea a evaluării politicii publice. Sînt nume-roase criteriile după care o politică publică poate fi evaluată, pornind de la în mod curios, este vorba despre un criteriu deseori subevaluat și uneori chiar uitat capacitatea acelei politici de a urmări obiectivele propuse. Această capacitate este numită eficacitate, în timp ce eficiența constă în urmărirea acelor obiective cu un cost cît mai mic posibil. Odată încheiată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
descriu în continuare. Razboiul de Yom Kippur m-a surprins la sinagoga din Oslo, unde mă aflam alături de președintele comunității, asezați în primul rând și cu fața spre public. Era ora două și ceva când, deodată, am remarcat un fenomen curios, și anume că participanții la serviciul divin își șoptesc la ureche ceva ce-i tulbură, până ce acest ceva, ajungând și la urechea mea, m-a pus câteva secunde pe gânduri înainte de a fi priceput știrea: un nou război a izbucnit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
oră încă timpurie a zilei, urcam frumos într-un autobuz, oricare, și ne odihneam până ce vehiculul ajungea la capăt de linie și înapoi de unde l-am luat, având astfel prilejul să contemplăm peisajul citadin care se oferea generos privirilor noastre curioase. Se înțelege că am vizitat și nu se putea altfel vestigiile istorice de o bogăție rară ale trecutului imperial roman -; am colindat prin palate, piețe și foruri, am admirat coloane, arcuri de triumf și statui întregi sau numai fragmentate și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înăuntru, în sinagogă. Shoshana a urcat la etajul rezervat femeilor. Eu încercam, fără prea mult succes, să mă asociez acelora ce se rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sine, cât și cadrul în care avea loc, m-au emoționat profund. Sala în care urma să se desfășoare primul curs se umpluse treptat de studenții care intrau pe ușa larg deschisă, dezorientați oarecum și alegând cu o ezitare de curioși dornici să prindă un loc disponibil într-o bancă unde se vor stabili apoi, mai mult la voia întâmplării, primele legături între viitorii colegi. Eram circa cincizeci și doi de studenți, români, în majoritate covârșitoare, șase sași (germani) și doi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
l-a luat din scurt pe șofer, spălându-l bine de tot cu o avalanșă furioasă de cuvinte injurioase și l-a obligat să monteze pe loc lanțuri antiderapante pe cele patru roți ale autobuzului. Panorama ce se oferă privirilor curioase la vârf de serpentină și la fiecare cotitură a drumului ce coboară este unică în orice anotimp. Când însă natura se acoperă cu veșminte înzăpezite precum făcuse în cinstea noastră, spectacolul ce ți se oferă te lasă literalmente fără suflare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acolo! Cel puțin așa credeam eu. În anticameră se aude mare tărăboi, apoi ușile se dau de pereți și în biroul meu intră doi indivizi furioși, răcnind: Noi l-am pus acolo, noi îl dăm jos! Cine sînteți dumneavoastră? întreb curios. Poporul care te-a făcut primar. Noi am făcut revoluția. Sîntem revoluționari! Ne vrem drepturile! Și atunci poporul.... Sîntem noi! Vrem drepturile noastre sau te dăm afară... Chem polițistul și ordon să dea afară "poporul" din biroul meu. "Poporul" iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acest titlu și suferea de boala vanității. Tudor dorea să strălucească în discuțiile cu oameni "deștepți". Cum eu trec drept un om deștept, mă atacă cu o bucurie nedisimulată. Între timp s-au adunat neamuri, vecini și o mulțime de curioși care doreau să mă vadă. Moș Tudor mă atacă frontal și se vedea la el o mică poftă de polemică. Bine ai venit, Ambasadorule! Văd că nu ne uiți. Cum o să uiți mama, fratele și sora? Mă topeam de dorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drăguț! rîde Katia. Quel flatteur! zîmbește Vasilică. Eu însă eram cît se poate de sincer. Colecționarul Bătrînul Cernescu își trăia viața într-o izolare cvasitotală. Căsuța lui din zona Lascăr Catargi era înconjurată de garduri vii, înalte și impenetrabile privirilor curioase. Pe aleile betonate vegetația a învins, creînd crăpături mari, prin care ieșea victorioasă. Tot felul de buruieni și de arbuști camuflau și fațada casei. Era greu să accepți că acea casă este locuită. Și totuși, acolo, în acel mic univers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]