8,648 matches
-
Și zămislesc fie un catâr, fie un bardou după cum calul joacă rolul de tată, respectiv de mamă. Din fericire pentru frumosul și mândrul cal, acești hibrizi nu lasă urmași. Operă a Fărtatului fiind, calul nu putea fi decât sfânt pentru daci pentru a rămâne pentru români folositor și În drumul nostru pe cealaltă lume. Uneori calul e nărăvaș; mai ales dacă e o Ea și atunci o dată la 60 de ani, anul „Calului de foc“; ultima dată a fost În 1966
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocâmp are, manifestarea lui devenind firească În naturalețea ei. Și ar mai fi ceva, chiar comun cu sacrul, căruia Îi dau acum cuvântul. De când lumea, și oriunde, templul s’a făcut din lut - precum acela getic de la Argedava -, lemn - la daci, slavi, bașca căptușeala din cedru a templului lui Solomon -, piatră - În Egipt, India, Grecia, Roma,... Catedralele Evului Mediu au folosit piatra. Toate trei materialele indiferente ca biocâmp fiind, mai au o proprietate: aceea de a acumula biocâmpul enoriașilor, ca și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cernavoda ori prin cumplita industrie chimică, o jumătate de kil de vin... de fapt apă cu atâta trudă adunată și cu tot atâta generozitate oferită de prietena noastră verde, vița. Se vede treaba că Burebista a cam greșit tăind viile dacilor; dreptu-i, pe atunci Încă nu exista nici poluare, nici Cernobîl. Dar, despre asta, las sămânță de vorbă mai la căldurică, atunci când viața va deveni, În veșnica ei ciclicitate, mai evidentă pentru ochii noștri mai mult Închiși. À propos: E lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gura largă a paharului și de economia, În pungă nu și În cap, pe care o face gura Îngustă a țoiului? Păi treaba poate fi speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat viile dacilor. Ascultați povestea: „Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile de atâta apă precum nemților de la poșirca aia de bere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
privește, e doar umbletul după apă la sete, a inspira când e nevoie de oxigen, a căuta un partener când trebuie. Cum o face fiecare, om ori animal, e treaba lui. Istoricul actualizează. Și așa, romanul i-a romanizat pe daci, chiar și pe aceia din nordul sau estul extrem, unde nu i-au călcat sandalele, doar pentru a explica o unitate a românimii și pentru că au văzut contemporaneitatea rusificării, de exemplu. Inginerul modelează. Și așa, pentru toate mințile Renașterii, cu toatele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă lemnul e În sine indiferent info-energetic, bradul, veșnic verde, deci „treaz“, Își face și acum feleșagul care este, firesc pentru o plantă veche, de - hai să-i spunem - vampir de biocâmp. Altfel spus - și de asta era sfânt pentru daci - el purifică, absorbind, de orice energie de prisos, fie ea duh. Dar lasă-l să facă asta acolo, la munte, păstrându-i aceluia puritatea, pe lângă că, prin rădăcini, Îl consolidează ca o armătură vie. Asta, adică un absorbant de energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tu nu erai pe aici. Cel mult Îți făceai bagajele, sătul de atâta negentropie emanată de papirusul Deltei Nilului. Pentru egipteni, care și ei adorau Soarele, sursa vieții, momentul solstițiului nu era o problemă, cu bogăția de papirus, dar pentru dac, care voia să ajute același Soare să depășească momentul critic al crugului, trebuia altceva. Un soi de papirus, adică o plantă monocotiledonată, negentropică În sine. Adică grâul. Dar, care pe atunci era doar de primăvară, implicit dormea În pod. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
recunosc o doză de inteligență, desigur cu mult sub a mea, Îți spun că cei vechi n’au fost proști. Și au spus panem et circenses. Adică, căci tu nu prea le ai cu latina și nici cu vorbitorii ei - dacule! -, pâine și circ. Dar pentru că nu erau la fel de deștepți ca mine, au greșit: trebuia circenses et panem. Nu te Înțeleg, Moti. Vezi că ești ca și aceia? Păi uite: Ca să nu se răscoale, deci o societate să se năruie, omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sfărâmăturile au umplut spațiul gol dinăuntru. Priviți la șantierele voastre, unde nu puteți vedea construcția de molozul din jur... Cu mine la prova iuților corăbii, grecii au dus ideea jur-Împrejurul Mediteranei, ba chiar și al Pontului Euxin, inspirându-vă strămoșii daci care construiau Sarmizegetusa. Că aceștia au adăugat o armătură din lemn, că romanii au adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior; afară
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Marius Chicoș Rostogan? Adică indiferent de unde pleacă ajunge tot la „protecția mediului“. Măcar dacă i-ar mai ieși ceva decât ciomăgeala, cu ghilimele dar cu mult mai dureroasă, Încasată de la confrații lui „științifici“... Deși n’o are deloc cu romanii, dac declarat la referendum ce e, Cristi Îl citează adesea - mi-a făcut „șanț pe creier“! - pe Tacitus: cică istoria vă Învață că greșelile trecutului trebuie repetate. V’aș crede uituci, pe Cristi În primul rând, dacă n’aș vedea și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toată a luat aminte; și nici eu n’am fost destul de explicit. Deci, pe săptămâna viitoare. ignor momentul difuzării 3. Mărul Mulți trec, adesea și nepăsători, pe lângă mine, ca’n cântecul lui Hrușcă; aceia nu-mi cunosc Însă povestea, căci dac’ar ști-o... Judecați și voi: Nu demult, eram un pom falnic, un măr, să spunem un Jonathan. Ignor cu ce se Îndeletnicea acel personaj biblic, Însă eu făceam niște fructe tare bune. Dar, Într’o zi, am simțit ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe oricare prunc: băgați În voi, iar amicul Cristi face din sarea brută un fel de nafură, sarea unei mări de odinioară, cu o compoziție cu totul deosebită, deci incompatibilă vremurilor de astăzi. Sunt tentată și să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci doar cărbune dacă nu-l găsea vreun șoarece... Cred că am ajuns deja o picătură de vin, așa Încât Îmi amintesc de ofensa adusă de Burebista, deși Îl Înțeleg prea bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt: În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din negurile istoriei ai țării mele, chiar dacă vârfurile unei majorități din 1996, dar devenită acum minoritate și nu degeaba iarași Serbia! se Încăpățânează să vorbească În numele poporului român, pe care nu-l mai poate folosi ca fundament, cu acei 25%... dac’or mai fi și aceia... Vânzare al cărei preț e doar aspirația la o securitate precară oferită de o aderare care nu va exista! la NATO. Și-mi amintesc de sârbul Baba Novac care, după ce și-a adus din plin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
După încheierea războaielor daco-romane și ocuparea Daciei de către romani, o bună parte din teritoriile Regatului dac au rămas în afara ocupației, fiind teritorii libere, aflate în stăpânirea dacilor liberi. Cu excepția câtorva zone din sud, situate pe malul stâng al Dunării și pe țărmul pontic, până la Limanul Nistrului, care au fost incluse în provincia Moesia Inferioară și care au rămas în componența acesteia pe toată durata stăpânirii romane la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care au fost incluse în provincia Moesia Inferioară și care au rămas în componența acesteia pe toată durata stăpânirii romane la nord de Dunăre, celelalte teritorii, aflate între Carpați, izvoarele Ceremușului, Nistru, Dunăre și Mare, au constituit Dacia liberă. Viața dacilor liberi de la răsărit de Carpați s-a deosebit foarte mult de viața dacilor din Muntenia, deoarece ocupau o poziție diferită față de hotarele Imperiului roman. Granița comună a dacilor liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
componența acesteia pe toată durata stăpânirii romane la nord de Dunăre, celelalte teritorii, aflate între Carpați, izvoarele Ceremușului, Nistru, Dunăre și Mare, au constituit Dacia liberă. Viața dacilor liberi de la răsărit de Carpați s-a deosebit foarte mult de viața dacilor din Muntenia, deoarece ocupau o poziție diferită față de hotarele Imperiului roman. Granița comună a dacilor liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era ușor penetrabilă, pe când hotarul de vest, care-i separa pe dacii liberi de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Carpați, izvoarele Ceremușului, Nistru, Dunăre și Mare, au constituit Dacia liberă. Viața dacilor liberi de la răsărit de Carpați s-a deosebit foarte mult de viața dacilor din Muntenia, deoarece ocupau o poziție diferită față de hotarele Imperiului roman. Granița comună a dacilor liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era ușor penetrabilă, pe când hotarul de vest, care-i separa pe dacii liberi de Imperiul roman, era constituit de Culmile Carpaților Orientali, foarte greu de trecut. Dinspre această parte
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de viața dacilor din Muntenia, deoarece ocupau o poziție diferită față de hotarele Imperiului roman. Granița comună a dacilor liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era ușor penetrabilă, pe când hotarul de vest, care-i separa pe dacii liberi de Imperiul roman, era constituit de Culmile Carpaților Orientali, foarte greu de trecut. Dinspre această parte, dacii liberi erau apărați de această barieră naturală anevoios de trecut, care-i punea la adăpost de eventualele expediții ale legiunilor romane. Prin
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
liberi cu Imperiul roman se afla în partea de sud și era ușor penetrabilă, pe când hotarul de vest, care-i separa pe dacii liberi de Imperiul roman, era constituit de Culmile Carpaților Orientali, foarte greu de trecut. Dinspre această parte, dacii liberi erau apărați de această barieră naturală anevoios de trecut, care-i punea la adăpost de eventualele expediții ale legiunilor romane. Prin urmare, în vreme ce teritoriul Munteniei era înconjurat de puternice castre și unități militare romane, teritoriul Moldovei, se afla mărginit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
castre și unități militare romane, teritoriul Moldovei, se afla mărginit numai în partea de sud de aceste forțe de apărare, celelalte părți, din nord-vest, nord și est, se aflau libere și nu aveau străjuire romană. Mai mult decât atât, teritoriul dacilor liberi nu constituia nici zonă de tranzit romană, precum era teritoriul Munteniei, decât numai în sud, pe unde trecea drumul roman Barboși-Adjud-Oituz, care făcea legătura dintre Ardeal și Gurile Dunării. Acest drum, pe care romanii nu au ridicat fortificații de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aceea a Trotușului era ușor de atacat și foarte greu de apărat. Aceste drumuri dinspre ținuturile nord-pontice nu erau apărate, erau deschise, fără fortificații și fără obstacole naturale deosebite. După cum consemnează Ptolemeu în lucrarea sa „Geographia”, Teritoriile aflate în stăpânirea dacilor liberi se întindeau spre răsărit până la Nistru. În partea de nord, urmând cursul aceluiași râu, înaintau între afluenții Zolota, Lipa de est și Versica la vest, până în zona orașului Liov, granița vestică fiind marcată de hotarele estice ale Daciei romane
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
În partea de nord, urmând cursul aceluiași râu, înaintau între afluenții Zolota, Lipa de est și Versica la vest, până în zona orașului Liov, granița vestică fiind marcată de hotarele estice ale Daciei romane. Teritoriul dintre Carpați și Nistru, locuit de dacii liberi, nu era uniform populat, densitatea cea mai mare a populației aflându-se în Podișul Central al Moldovei și în regiunea subcarpatică, adică pe forme de relief mai înalte, ca peste tot în lumea dacică. Așezările omenești ocupau terase sau
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai înalte, ca peste tot în lumea dacică. Așezările omenești ocupau terase sau pante line pe dealuri, de-a lungul râurilor și pe văile secundare ale acestora, în preajma terenurilor pretabile pentru agricultură, care ocupau suprafețe foarte întinse. Presiunea romană asupra dacilor liberi dintre Carpați și Nistru a avut manifestări destul de slabe, ceea ce a îngăduit o mare libertate de mișcare a acestora, nu numai în stabilirea elementelor ce urmau a fi preluate din civilizația romană, ci și limitele de preluare, care se
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]