6,332 matches
-
care cu toții aveam nevoie. Ne aruncasem în viață ca într-o apă prea mare și acum ne luptam cu toți curenții care căutau să ne ducă-n adâncuri. Nu știam încotro să ne îndreptăm. Înotam cu brațe prea mici căutând disperați să vedem măcar unde e malul. Gata cu toamna Gonzales, spuse Sorina cu ochii spre cer... Cui îi mai pasă de ce-a fost?... Mi-e o foame de lup. Haide la masă! Invitație la film Schimbările, asemeni grijilor, nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care să aflu cum trebuia să mă port. Mi-era greu s-o ating. Toată vacanța mă gândisem la ea, îi scrisesem chiar și două, trei scrisori iar acum nu știam ce să-i spun ca să nu par un biet disperat. Eram mulți în acel cerc, aproape o sută și ea parcă nu mai reușea să ajungă la mine. Când mi-a ajuns în față am mormăit un simplu ”bună” și i-am întins o mână care voia cumva să o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sine cu un trandafir În mână. M-am Întrebat cum de floarea arăta intactă, din moment ce cu siguranță o Îngrămădise În ghiozdan. Am luat-o, neavând alternativă. Apoi m-am așezat cu el la unica masă liberă, În timp ce creierul meu procesa disperat În căutarea unei ieșiri din acea situație. ― Sper că te-am luat cât de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În felul ăsta sper să mă și revanșez pentru faptul că n-am prea vorbit zilele trecute. Am fost...ocupat cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu ți-am dovedit ce simt pentru tine? De data aceasta am rămas fără replică. ― Ba da. Iartă-mă. Sperasem, oare, să spună nu? Să nu mă mai simt vinovată? Degeaba, fizic, Îi eram alături. Mintea mea Însă se agăța disperată de băiatul cu ochii verzi. Nu era ca și când laș fi Înșelat? M-am cutremurat, scârbită de acest gând. Nu eram eu fata care Înșeală. Nu puteam fi! ― Alisia, nu ești În apele tale, fu singurul lui comentariu. Era o afirmație
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am tastat un nume simplu care cu siguranță nu avea să dea greș: Adi. Am Început să râd singură, ca o isterică, când mi au apărut pe ecran vreo treizeci de mesaje primite, toate de la un singur număr. Am deschis disperată cel mai recent mesaj și am citit fără să respir: Mi-e dor de tine. Acest enunț banal Îmi așternu pe față un zâmbet imens. Maria se vedea deci, În sfârșit, cu cineva. Stai deoparte, mi-a ordonat o voce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tremuram de nerăbdare. Ea, În schimb, era perfect liniștită. ― Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată să ajung acasă Înainte ca mama să se panicheze și să cheme poliția. Deși felinarele de pe stradă erau aprinse, abia dacă vedeam pe unde merg. Când am trecut de ultimul colț de stradă, m am ciocnit de un băiat absolut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
agrava și s-ar putea ajunge la luni Întregi. ― Dar de ce? ― Ești rănită. ― Sunt bine, am mințit. ― Dacă nu te odihnești acasă, vei rămâne internată, spuse el grav, pe un ton care nu admitea contrazicere. M-am uitat la mama disperată, dar ea nu se uita la mine. ― Ce zi e azi? am Întrebat. Ce dată? ― E duminică. Patru martie. Duminică, patru martie. M-am gândit o clipă la acea dată. Atunci, În studioul de dans, eram Într-o vineri. Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vor găsi pe cineva să te Înlocuiască, mă Întrerupse doctorul. L-am privit furioasă. El nu Înțelegea cât era de important? Visasem să particip la spectacolul acela de luni În șir. ― Dar nu mai vreau să stau aici! am spus disperată, mutându-mi privirea din nou la mama, căutând pe cineva de partea mea. Ea aprobă din cap Încetișor și amândoi se Îndepărtară de mine suficient cât să nu-i mai pot auzi. Mi se păru că dură o eternitate până
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
străluceam la fel de tare ca Maria. Adi era iubitul ei, deci ea trebuia să facă impresie.Mi-am desprins părul. Deși atârna banal pe umeri, am fost fericită că măcar apucasem să-l spăl. În tot acest timp, Maria se Învârtise disperată prin cameră, sărind pe tocuri. ― Haide, haide, haide! repetă ea scoțându-mă din minți. Astăzi, Alisia! Nu-ți mai bate joc de nervii mei. ― O secundă! m-am răstit În timp ce mă dădeam cu balsam pe buze. Mi-ai văzut cerceii
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fac cursuri de dans. Era munca mea de o viață. N-ar fi trebuit să mă urc niciodată În mașina lui Victor. Totul era din vina lui. Dacă ar fi fost atent la drum și ar fi abandonat eforturile lui disperate de a-mi da explicații false, nimic din toate acestea nu sar fi Întâmplat. Și oare cum ar fi fost dacă lucrurile ar fi stat mult mai rău? Dacă mă răneam atât de tare Încât să nu mă mai pot
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să fim măcar prieteni. I-am evitat privirea. Nu-mi venea să cred că Îmi cerea așa ceva. ― Aproape m-ai omorât, am spus eu. Îți amintești? Nu a mai rămas nimic pentru noi, Victor. Nici măcar prietenie. ― Alisia, te rog. Părea disperat. A fost un accident! Aș face orice ca să-ți demonstrez că te Înșeli. Pentru o secundă, mi-a părut rău pentru el. ― Poți Încerca, am spus Într-un sfârșit. Dar mă tem că va fi În zadar. Apoi i-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tetra era un vajnic apărător al sus-numitei moralități, indiferent de unghiul de abordare (perspectiva privată, tradiționalist-religioasă, transmisă din străbunică în bunică, sau cea a discursului public, revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa că nu o să mai sune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vorbesc despre mine și despre ce e în jur, despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care din Est să fi rămas atât de estic? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și mine, nu aveam decât să înfloresc. Dacă pot vorbi despre anumite salturi în dobândirea conștiinței de gen, atunci prima clasă de liceu reprezintă pentru mine unul dintre salturile cele mai negre. Anul acela am fost tot timpul furioasă sau disperată, în afara momentelor când eram împreună cu colegii mei de clasă, cu care am cunoscut solidaritatea aceea absolută, pe care numai la adolescență o poți stabili cu un grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat disperat la Bătrâna care-l privea cu o înțelegere și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee la care nu avusese curaj să gândească vreodată. Bătrâna, căluțul meu drag, apucă lanțul cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea să rostească o vorbă. Parcă-l lovise muțenia. Nu știu ce m-a apucat, că l-am luat de umeri și l-am zgâlțâit. Privind în urmă, mă condamn pentru că m-am făcut astfel de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se întindă, însă n-a putut să doarmă. A acceptat cu dragă inimă invitația de a rămâne câteva zile în apartamentul meu. I-am dat cărți să citească, dar după o pagină sau două lăsa jos cartea și privea disperat în gol. Seara am jucat nenumărate partide de pichet și cu mult curaj, ca să nu se arate nerecunoscător față de eforturile pe care le făceam, se prefăcea că-l interesează jocul. Până la urmă i-am dat o poțiune somniferă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe zi la spital să întrebe de nevastă-sa care refuza în continuare să-l vadă și se întorcea la început ușurat și plin de speranță pentru că i s-a spus că pare să îi meargă spre bine, iar apoi disperat pentru că datorită complicației de care se temuse doctorul că va surveni, vindecarea era imposibilă. Sorei îi era milă de tristețea lui, dar avea prea puține lucruri să-i spună ca să-l consoleze. Biata femeie zăcea absolut nemișcată, refuzând să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau cu capul de toți pereții! Piftie te fac! Virgilică, actorul, făcea obișnuita lecție cu Gheorghița, fata servitoarei. Ușa camerei proaspăt închiriate era deschisă larg, la perete. O femeie freca scândurile de zor, iar în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
odios să semeni un crin în mocirlă. Dar am vorbit prea mult și nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că-mi pierise cu desăvârșire buna dispoziție, dar simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Ca un disperat, care în clipa primejdiei se agață de un pai, așa m-am agățat de o frază pe care o citisem cândva. Credeam că va face efect.) ― Nu voi pleca de aici până nu voi simți în tine pe mica mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sută de kilometri pe oră. Nici o grijă în privința asta!..." I-am spus Alexei pe un ton scăzut, încercînd să-l fac cât mai blând, dar părea încă destul de aspru (ca și cum ea ar fi fost vinovată de. ceva), că situația e disperată, chiar dacă Nenișor depune banii. ― Cum, nu se poate face nimic?! ― Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în grabă, aproape fugind, să ducă soră-sii teribila veste. Nu mințisem (exageram numai). Iată ce se întîmplase: între timp, inspectorul (care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de la intrare. La un moment dat mi se păru că secretarul meu trecuse pe acolp. M-am luat după el și strecurîndu-mă anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urmă. Rămase uluit zărindu-mă cu capul gol, făcîndu-i semne disperate și strigîndu-l într-un loc atât de nepotrivit. ― Ce cauți pe aici? ― Mă duceam să comand o coroană. ― Comandă cinci. Ți-am spus să nu te uiți la bani. ― Am înțeles, domnule secretar general, le trec în contul dumneavoastră. ― De ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]