6,426 matches
-
că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu au culoarea galbenă sau portocalie în cuget și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca un bun cetățean și alegător cu carte de alegător în regulă. Dar până când eroul scrierilor mele de acum, va apune dincolo de orizontul politic, dați-mi voie să mai trag în el, măcar la foc, cu foc... Păzea, „șoșoiul”! „Ia dom’ șăf iștea doi lei și dă-ne și nouă nește „crastaveți” mâncați-aș ochii matali”. Nici nu știam cum să procedez cu țiganca ce se proptise în fața mea și-mi întindea doi lei, cumva cam cu teamă, că la o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă, și sare, și ulei ca să-și facă o salată iar la urmă m-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aflat pe malul lacului Strachina de pe lângă Țăndărei, un sat în care puritatea rasei țigănești, este de sută la sută. În privința biletelor de călătorie m-a lămurit un țigan mai bătrân care mi-a explicat sincer: „Dă ce să iau bilet dom’ șăf dacă am boletin? Vine controlorul, dau boletinul, îmi face proces verbal și eu merg unde vreau cu trenul, ia numai uită-te matali aici...” și scoase țiganul dintr-un buzunar exterior, un teanc respectabil de procese verbale, de ar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vremea ceea, pentru o jumătate de județ de români ca să meargă cu trenul. Și l-am întrebat dacă nu se teme de urmări dacă va fi judecat, dar el a dat din mâini a lehamite: „și ce-o să-mi ia dom’ șăf, praful dă pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mi-am pierdut orice încredere în clarviziunea guvernului român de a aduce bani la buget, prin neluarea în calcul a unei valoroase avuții naționale, ale căror venituri, se pierd în găurile negre ale economiei paralele, sau cum s-ar zice dom’ Mugur Isărescu, neimpozitate. Și se șoptește pe la colțuri, că veniturile în această ramură sunt foarte consistente, dar așa cum am spus, nu sunt luate în seamă pentru impozitare. Dar să mă explic, de unde mi-a venit mie această neîncredere, ca să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stabilit, aruncă doar cu buzduganul în poartă, cu o oră înainte, să știe aia, de-acasă, ca să pună masa și să-și facă un duș. Și unde mai pui, că zmeul nici nu are nevoie de cal. Ce cal dom’le, în epoca zmeilor se zboară, ce numai Elena, ministra cea focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Când se petrecură toate astea? Aseară târziu. Știm când plecă de sus din parchet. Nu mai târziu de orele douăzeci și unu. Până în oraș e un drum de două ore, deci aici ajunse într-o oră, o oră și jumătate. De unde știi? Dom' inspector, spuse repede Vasilică, doar nu merse cu spatele! Cam atât fac șoferii de la exploatare pe drum. Cel mai mult durează încărcatul și descărcatul camioanelor. Știți cum se face asta? E o chestie foarte interesantă și periculoasă totodată. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aplică decât in extremis. Păi, spuneați că nu trebuie să le tăiem pe toate, una mai trebuie să rămână. Hai, vă rog, vreau să învăț și eu ceva de la dumneavoastră. Măi Vasilică, tu vrei să mă pui la treabă. Nu, dom' șef! Nici prin cap nu-mi trece. Tu nu pricepi că mie nu-mi place să lucrez așa? La asta se apelează numai atunci când celelalte proceduri dau greș. Păi, nu ne aflăm într-o asemenea situație? Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oftă starostele scoțând un nor de fum din pipă. Nu mai merită să ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef? răspunse țiganul tot cu o întrebare, dar nu înainte de a mai pufăi odată din luleaua. Nu știm să facem altceva decât meșteșugul ăsta. Ce vreți, să ne apucăm de furat? Trebuie să ne creștem și noi copiii. Câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de cealaltă. Nu se putea apropia prea mult, pentru că de jur împrejur malul era acoperit cu mâl moale. Am lucrat ieri la șteamp, explică țiganul cel bătrân, n-a apucat să se usuce. Da' de Rândunel al nostru ce știți, dom' șef? Surprins, Cristi se întoarse brusc spre cel ce vorbise. Nu observase că zlătarii ieșiseră din apă și acum se aflau la doi pași în spatele lor. Unul dintre ei, un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorul, ploaia de întrebări se abătu din nou asupra lor. Unii vorbeau românește, alții țigănește, era un adevărat vacarm. Gata! strigă Cristi ridicând mâna dreaptă în sus. Putem sta de vorbă fără să țipăm unii la alții? Nu țipă nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se întoarse într-acolo și rumoarea încetă imediat. No, ce să vă spun, dom' șef? începu el să vorbească. Nu putem să ne aducem căruțele până aici. Nu există drum prin pădure. Le-am lăsat mai încolo, într-o poiană, unde au și caii ce paște. Este treaba puradeilor să aibă grijă de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Eh, oftă starostele, nu l-am găsit. Dimi neață am luat-o de la capăt dar tot degeaba, așa că ne-am hotărât să coborâm în oraș la poliție să facem reclamație. Asta-i, mai multe nu am ce să vă spun, dom' șef. Așteptăm de la dumneavoastră să ne dați vești, pentru că noi nu știm ce să mai facem. Și acum unde-s copiii? Păi, tot acolo. Nu se poate să lăsăm animalele neîngrijite, numai că am trimis și două muieri cu dânșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde-s copiii? Păi, tot acolo. Nu se poate să lăsăm animalele neîngrijite, numai că am trimis și două muieri cu dânșii să le poarte de grijă. Vreau să stau de vorbă și eu cu ei. Păi, cum să facem, dom' șef? Ori îi așteptați aici până pe seară când se întorc ori mergeți cu muierea mea până acolo, pentru că tot trebuie să le ducă de ale gurii. Mergem la ei, n-avem timp de așteptat. 10 Hai, te rog, pune haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar nu știa că și tânărul pe care îl băgase în capcana metalică era tot polițist. Gândea repede, căutând o modalitate de a scăpa din situația jenantă în care se afla. E sus, pe platou, răspunse el într-un târziu. Dom' șef! spuse Pohoață. Doar nu credeți că îl lăsă ăsta pe domnul inspector liber acolo sus, așa cum spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. E în siguranță, arătă cu capul spre mașina din care coborâse. Nu-l puteam lăsa acolo, așa că îl luai cu mine, spuse Vasilică, uitându-se atent spre mașina de poliție. Pe locul din dreapta stătea cineva. Îl găsiră-ți pe dom' inspector Toma? întrebă el, arătând cu mâna spre mașină. E bine? Ce? A, da. L-am găsit. Hai, să mergem! Cred că s-a întâmplat ceva cu el, nu-mi place de loc cum arată. Ignorând curiozitatea agentului, care, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albicioasă. Abia atunci a ieșit ca din pământ Țârțâc, între câinii care lătrau să trezească tot satul. Las’ c-o să vin-acuma poliția, să v-adune pe toți, zice băiatul, destul de încet ca omul de peste gard să nu-l audă. Dom’ Tudor, aud din partea aia. Țârțâc știe că nu poate să treacă, l-ar omorî oamenii care au văzut casa arzând. Toată lumea zice c-am fost noi, da’ să știți că... Lasă, nea Țârțâc, zic, da’ să știți că-i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni dimineața, cu zeci de taxiuri ducând-aducând oaspeți, rude, cumetri din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
continui să nu mă otrăvesc cu ea) și de douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct, pe dom’ profesor nu l-a mai supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct, pe dom’ profesor nu l-a mai supărat inima, el spune că vasodilatatorul dintr-un pahar respectabil ajută; dacă ar fi să mă iau după tovarășul de aseară, nu poate să-i plesnească inima, fiindcă n-are. Ăsta, domnule, a băgat oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții au avut dreptul să-i privească trupul, și numai în timpul inițierii, o singură dată în viața fiecăruia. Amintirile lui Ashargin se opreau aici, dar Gosseyn avea ceea ce-i trebuia. Varianta tipică a unei religii păgâne. Pământul cunoscuse multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]