5,717 matches
-
rezultă legăturile lui Costea cu orașul de la Nistru și identificarea sa cu omonimul său din inscripția grecească (bizantină) din 1399, pe un turn de la Cetatea Albă, și cu Constantin. Datele deținute converg spre opinia că boierul Costea Constantin era reprezentantul domnesc la Cetatea Albă. S-ar mai putea adăuga ceva relativ la extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oricare alt bun. Referindu-ne la Moldova, în epoca de care ne ocupăm, acest principiu în liniile sale esențiale se respectă. Drumurile vicinale, apele mici curgătoare, sunt proprietate feudală. În schimb, drumurile mari și apele mari curgătoare sunt „gospod”, adică domnești. Un proces pentru un pod, început în anul 1776 și care a durat mai multe decenii, aduce oarecari precizări în această materie. În ceea ce privește apele curgătoare se impunea principiul potrivit căruia „apele cele mari sînt gospod, iar malul boeresc”. Abuzurile însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
către Podul Iloaiei, la săpatul gropilor pentru stâlpii telegrafici, „...s-au orânduit numai 14 lucrători, din care 5 copii nedestoinici...”. Cazul nu este întâmplător și se pare că a fost în această perioadă destul de frecvent, din moment ce întâlnim, într-un ofis domnesc din noiembrie 1851, ordinul „de a nu mai trimite copii la lucru, fiindcă nu vor fi primiți...”. În afară de munca clăcașilor, la instalarea liniilor telegrafice se întâlnește și o muncă plătită, sau „năimită”. În corespondența oficială, se vorbește adesea „de plata
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
după care au urmat încercări, unele reușite, de înființare a unor mori cu vapori de către autohtoni. Ca și în alte ramuri ale industriei, și în domeniul morăritului înființarea morilor cu vapori era permisă după obținerea de către întreprinzători a unui hrisov domnesc. Prin acest hrisov, dat fiind că moara sistematică era o noutate tehnică, întreprinzătorului i se acorda inițial monopolul măcinării pe întreg cuprinsul țării. Excepție făceau, firește, târgurile, proprietate particulară. Această stare de lucruri a durat până în martie 1856, când, datorită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Galați. Odată cu acel hrisov, Frangopolo a obținut și monopolul măcinării făinii prin mijloace mecanice în Galați pe timp de 20 ani, cu condiția ca moara să intre în funcțiune într-un an și jumătate de la emiterea privilegiului. Acel act domnesc a provocat proteste din partea lui Gueldry, care a pretins că prin acordarea privilegiului sus-amintit lui Frangopolo i s-ar încălca dreptul său de monopol, care se extindea asupra tuturor târgurilor libere din Moldova. Protestul lui Gueldry a fost respins de către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un privilegiu pe timp de opt ani pentru „a fabrica și a rafina oloi cu mașini hidraulice din deosăbite săminți oloioase”. El n-a reușit însă să fondeze acea fabrică în termenul de 18 luni, cât fusese prevăzut în hrisovul domnesc. În aprilie 1855, invocând expirarea termenului acordat lui Ilie Gherghel, spătarul Gusti a cerut să i se acorde lui un privilegiu exclusiv „de zăci ani măcar ca să înființăzu acea fabrică, acum deodată cu mașini hidraulice simple și mai pe urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
postav, precum și productele acelei fabrici ce s-ar exporta, să nu fie supuse la plată de vamă”, Kogălniceanu a plătit vamă pentru cel mai mic cui și pentru dramul de boia”, deoarece arendașul vămilor a refuzat să se supună hotărârii domnești, care încălca condițiile de arendare a vămilor. În decembrie 1855, comisia însărcinată cu aplanarea conflictului dintre Kogălniceanu și Bühl descria amănunțit instalația mecanică aparținând celui dintâi. G. Apostoleanu aduce alte câteva precizări în anul 1855: „în minutul de față - spune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1848, D. Cantacuzino anunța că a clădit o fabrică de sticlă pe moșia Grozești, care producea geamuri și tot felul de sticlărie de calitate foarte bună și mai ieftină decât cea importată. În 1851, această instalație mecanică lucra pentru Palatul domnesc din Iași 338 „șocafuri” de sticlă. Din nefericire, nu avem știri suficiente relative la producția și mâna de lucru folosită acolo. Semnificative pentru cunoașterea stării în care se afla acea instalație mecanică în prima fază a funcționării ei ni se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și aprovizionat de Aslan, că la Vintilă Vodă a fost bine primit, I. D. Petrescu, diacon la Episcopia de Buzău, tratându-l cu toată solicitudinea. Care a fost însă atitudinea autorităților oficiale ale revoluției române? S-a spus că Locotenența domnească ar fi făcut greutăți detașamentului polonez în legătură cu intrarea în Țara Românească și că, în această privință, influența lui Zablocki și Butkiewicz „a fost în mare parte hotărâtoare”, ceea ce este plauzibil, dacă avem în vedere poziția acestora față de acțiunile partidei democratice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bisericii în istoria țării. Fascicolul de rețele care susțin înălțarea imaginii lui Ștefan se organizează plecînd de la mai multe rădăcini. Apar două linii de influențe, via Serbia și via Ungaria. În 1473, Ștefan și ostile sale moldovenești au ocupat Curtea domnească din Țara Românească. Ștefan capturează pe soția prințului valah, Maria Despina, și pe unica sa fiică. Or, prințesa este de origine sîrbă, iar Ștefan se va căsători cu fiica sa la moartea Măriei de Mangop, în 1477. Maria Despina este
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
turcilor. Suveranii Țării Românești și ai Moldovei se străduiesc să facă recunoscută o autoritate incontestabilă într-un spațiu dominat de puterile otomană, rusă și habsburgică. Pentru Vasile Lupu, chemarea în ajutor a moștenirii Bizanțului este pusă în serviciul întăririi autorității domnești. El face din nou donații pentru mănăstirile de la muntele Athos, iar curtea sa îl sărbătorește ca pe un nou Justinian. De fapt, realitatea jocului politic nu se află la înălțimea retoricii neobizantine, iar Vasile Lupu se ferește să rupă relațiile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la acțiuni eroice care pun în același plan, din Italia în Spania, din Franța și pînă în spațiile moldo-valahice, destinele carbonarilor și apoi ale pașoptiștilor. Tinerii din Iași și București, fii de mari boieri, de militari și de înalți administratori domnești, sînt eroi romantici; sînt entuziaști și totodată dezgustați: ei trăiesc încîntarea în fața unei misiuni dificile, dezgustul pentru o izolare provincială, mediocră în viziunea lor. Ei cultivă cultul prieteniei și al fidelităților solidare; o dovedește corespondența purtată, marcată de complicitatea complotului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Berlin. În 1840, este numit director al Teatrului din Iași, alături de Alecsandri. Acesta provine dintr-o familie de mici boieri, însă tatăl său a avut o carieră strălucită care l-a transformat în 1840 într-un demnitar la curtea domnească. Spirit luminat, tatăl este bun cunoscător al noilor inițiative economice. El este unul din responsabilii lucrărilor pentru amenajarea Prutului în vederea navigației. Generos cu orașul său, el participă în 1836 la crearea primului Conservator filarmonic din Moldova și angajează, în timpul unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fericirea, alături de un om care nu i se potrivește, dar care pare a deține controlul într-o lume în care totul scapă, mereu, de sub control. Bărbatul nu îi înțelege micile cochetării, nevoia ei de a respecta, în ritualurile zilnice, codurile "domnești" învățate la cursurile de gospodărie urmate la Călugărițele Maicii Domnului, e bolnav de o gelozie primitivă, nemotivată dar persistentă, e conștient că fusese doar acceptat, nu și dorit, iar acest fapt îl macină și-l înstrăinează de soție. Aglomerarea piedicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Codul Comercial care consacra trei tipuri de societăți comerciale. Astăzi ele corespund societății în nume colectiv, societății în comandită și societății pe acțiuni. Ulterior, au fost legiferate și celelalte două forme de societăți comerciale. În anul 1864 prin Înaltul Decret domnesc nr. 220 a fost constituită prima Cameră de comerț și industrie din Principatele Române iar în anul 1887 intră în vigoare Codul comercial român (abrogat la data de 1 octombrie 2011) care trasa și regimul juridic al societăților comerciale. Societatea
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
Florian, Boris Ciornei, Ionescu-Ghibericon, Caragiu (pentru a doua oară, după mărturisirea lui Vlad Mugur, aflu că marele actor a fost, în tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi (unchi prin alianță!), Cozorici ("un băutor domnesc"), Lica Gheorghiu (desființată, cu o comparație excelentă: "În țara asta, unde regine, pe timp de război, au îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere clasa muncitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dintr-o țară erau accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
persoana lui Constantin Ipsilanti 94, viitor domn al Țării Românești, sub protecție rusă. Dacă se are în vedere și faptul că tatăl său, Alexandru Ipsilanti, fost domn al Țării Românești și al Moldovei, a fost instalat, din nou, pe scaunul domnesc de la București, în locul tot al unui adversar declarat al Rusiei, anume Alexandru Moruzi, aceasta își asigurase un ascendent în problema orientala de care nu beneficiau nici aliatele sale, în acțiunea de configurare a unei noi etape din evoluția acestei probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ca și balada Corbea, a fost creată, probabil, în perioada târzie a feudalismului. Conflictul nu mai este de ordin etic, ca în balada de vitejie Miu Cobiul, ci social, caracteristic baladei haiducești. În cele mai multe variante acțiunea este localizată la „casele domnești” din București, unde un Ștefan Vodă benchetuiește cu „boierii sfatului, / Stâlpii Țarigradului, / Stâlpii împăratului”. Domnul dezvăluie slujitorilor planul său de a simula o vânătoare pe valea Cobiului (sau în munții Crinului), urmărind, în fapt, prinderea vestitului haiduc. Se conturează astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
nu se sperie și plănuiește, la rându-i, atragerea domnului, prin viclenie, într-o cursă și pedepsirea lui. Îndelung comentat este episodul travestirii haiducului în cioban, motiv larg răspândit în literatura populară balcanică. Haiducul așteaptă la răspântia drumului sosirea alaiului domnesc. Acțiunea se precipită, intervine nota senzațională, menită să stârnească interesul crescând al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
tel. 0264/595339 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241/616365 CRAIOVA Librăria Thalia, Teatrul Național Craiova, tel. 0251/415782 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254/213782 GALAȚI Librăria Costache Negri, str. Domnească nr. 27, tel 0236/472927 TG. JIU Librăria Mihai Eminescu, str. Tudor Vladimirescu nr. 40, tel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
minte, împreună cu alte cîteva, atunci cînd spunea: „Poezia lui este (...) legată de colțurile de provincii. Catedrala din poezia lui poate fi orice catedrală, ea este însă catedrala Sf. Neculai din Bacău; grădina - este grădina publică a orașului; școala este școala domnească la care am învățat, codri sînt de la Hemeiuș(i), din zare; abatorul este cel de pe malul Bistriței, moara... pînă și ploaia și toamnele sînt ale Bacăului”.1) în „Toamnă”, primele două „colțuri de provincii” din enumerarea profesorului sînt amintite în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mezin rămîn documente de autoritate (s. n.)24 iar pretenția originii nobiliare pentru Augustin Z. N. Pop nu e guvernată de grandomanie. Ea pornește de la tradiția de familie, augmentată în subconștient, prin propria răsfoire în periodice și în colecțiile de diplome domnești"25. Dar pentru a "documenta" originea strămoșilor lui Vasile Iurașcu, "neam de mazili din ținutul Hotinului"26, Augustin Z. N. Pop sare tocmai în Țara-de-Jos, "la Ursu Iurașcu, cel căpitan de Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1849, Raluca Eminovici a împuternicit pe soțul său ca să primească banii, ce i se mai cuveneau, de la Epitropia spitalelor Sf. Spiridon din Iași. Acum știm precis că Eminovici n-a primit acei bani, pentru că banii erau blocați, din porunca Divanului Domnesc, după cererea lui Constantin Hurmuzache. Pentru familia Eminovici, Ipoteștiul era ca și pierdut. Încă de la 10 iunie 1849, Raluca Eminovici ceruse Tribunalului și cererea a repetat-o, cu insistență, la 2 iunie 1850, la 1 decembrie 1850 și la 21
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]