7,291 matches
-
Secretariatul de Stat al Moldovei, dos. 1958. 13) Arh. St. Iași, 1858, 2125, 1359. 14) V. Rășcanu, op. cit., p. 404. 15) P. Zosin, Arhiva nr. 3, 1905. 16) Arhiva, 1905, nr. 6. 17) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876. 18) Ibidem, p. 39. 19) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876, p. 192. 20) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 9. 21) Ibidem, p. 28. 22) Arh. St. Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
V. Rășcanu, op. cit., p. 404. 15) P. Zosin, Arhiva nr. 3, 1905. 16) Arhiva, 1905, nr. 6. 17) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876. 18) Ibidem, p. 39. 19) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876, p. 192. 20) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 9. 21) Ibidem, p. 28. 22) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 28. 23) C. Romanescu, "Notații pe marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Arhiva, 1905, nr. 6. 17) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876. 18) Ibidem, p. 39. 19) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876, p. 192. 20) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 9. 21) Ibidem, p. 28. 22) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 28. 23) C. Romanescu, "Notații pe marginea suferințelor medicale ale lui M. Eminescu", 25 p., U.S.S.M. Iași, 6.III.1962
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
p. 39. 19) Arh. St. Iași fond Prefectura jud. Iași, dos. 32/1876, p. 192. 20) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 9. 21) Ibidem, p. 28. 22) Arh. St. Iași, fond Epitr. Sf. Spiridon dos. 556/1870-1890, p. 28. 23) C. Romanescu, "Notații pe marginea suferințelor medicale ale lui M. Eminescu", 25 p., U.S.S.M. Iași, 6.III.1962. 24) Iconographie de Salpêtrière, 1886, t. II. ÎNVĂȚĂMÂNTUL MEDICAL SUPERIOR FACULTATEA DE MEDICINĂ Facultatea de Medicină, înființată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lui Velea este însă relativ târzie și de aceea mai puțin discutată. Scriitorul nu se mai afla în centrul atenției comentatorilor literari. Mă refer la volumul Vorbă-n colțuri și rotundă (1973), greu clasificabil ca gen, propunând o întoarcere pe dos a proverbelor, o „privire piezișă“ asupra lor, adică în stare să scoată la lumină sensuri vii de sub crusta enunțurilor gata însușite. Comedia cuvântului i se descoperă din plin aici prozatorului, sub provocarea lumii proverbelor. A stârnit contrariere și amuzament o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
umanistă. În tot ce susține nu-i simți nicicând vreo ezitare, iar uneori stilul său chiar pare sentențios, deși această impresie vine din faptul că el își domină în chip desăvârșit subiectul. Scriind despre Herder, despre o nuvelă a lui Dos toievski, despre concepția lui Cehov, despre un roman al lui Trifonov, despre structura muzicală a prozei lui Sorin Titel, dar și despre o antologie poloneză din lirica lui Eminescu (știa și polona, altfel n-ar fi scris!), el dă oriunde
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literatură pe care D. Țepeneag a supraevaluat-o cândva „de dragul cauzei“ și pe care acum o privește cu extremă severitate: „Cum s ar putea, mai exact, caracteriza acest soi de literatură? Sigur că nu e (Doamne ferește!) realism socialist. Nici măcar pe dos. Aș spune mai degrabă: realismul resentimentului grefat pe principile estetice însușite de către autor la «Școala de Literatură» în cursul anilor ’50.“ Tot în 1993 i-a apărut lui Dumitru Țepeneag volumul Un român la Paris, jurnal din anul 1971 - de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost deloc roz. — La Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
după atacurile contra lui, susținute de reprezentanții "spiritului profund de libertate, toleranță și legalitate" din jurul a ceea ce se dorea a fi "un partid național evreiesc în România", cum, bunăoară, fusese atacat în Hasmonaea (aprilie 1924), de către un combatant ascuns în dosul inițialei W., și acuzat că a stat "în fruntea unui partid xenofob", el însuși dovedindu-se "îngust în vederile sale politice, șovin și antidemocrat". Pe aceeași temă, a naționalismului, fusese atacat, tot în Hasmonaea (februarie-martie 1924), Mitropolitul Miron Cristea, taxat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu avocatul Mandrea (?), pe moșia căruia se află -, care ține să sublinieze "substratul popular al poeziei" acestuia. Nu, nu e vorba de asta ripostează molcom Poetul. Poezia mea sper să fie cândva înțeleasă în adevărul ei. Desigur, în ea, în dosul ei, e prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-ar fi căutat de bună voie să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-a fost găsit decât sara târziu, ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi bine preparat pentru ziua de reprezentație. În sala unde urma să se ție banchetul, am așezat noi micul teatru de păpuși acoperit cu niște perdele, care se puteau deschide prin tragerea unei sfori. Nimene nu știa ce-i în dosul perdelelor afară de Missir și de mine. S-a cetit mai întăi de Negruzzi corespondența cu autorii străini, apoi prostiile ce fuseseră publicate în cursul săptămânii prin diverse foi periodice, broșuri, placarde etc., spre a se lipi la dosar, și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde e izvor de urși? Habar să n-ai. Ești cu Codreanu, adaose el cu un aer protector. Și cine mai merge? Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de sângele lor și vedeam împrejur aceleași șesuri, aceleași ape, aceiași munți pe care și-au preumblat și ei odinioară ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frumoase ale Șvițerei; cade de la o înălțime de 70 de metri și apa pănă a nu ajunge jos se preface într-un praf fin prin care razele soarelui desemnează câteodată doi și trei frumoși curcubei cu toată gama coloarelor. În dosul cascadei, pe păretele stâncei de pe care se aruncă râul, este construită o scară pe care te poți urca pănă sus la punctul de unde apa se prăvale în aer. Spectacol foarte impunător care însă nu se poate admira de pe scară decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stâncă, cel mult nisip. Tactica lichenilor a fost simplă: au prelungit sau mai bine zis au refăcut ceea ce În mediul marin era deja pus la punct: biocenoza; și au făcut-o cam În modul câștigării pluricelularității de către animale, adică În dosul unei coji, unde au adunat puțină apă. Știind că un lichen se poate ușor reconstitui dacă Într’o picătură de apă se Întâlnesc sporii unei ciuperci cu una sau mai multe celule algale compatibile, era normal ca lichenul să constituie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Și-acum, e timpul să comparăm toate acestea cu oamenii din zilele noastre. Nu le cere nimeni să și dea viața pentru țară, să-și sacrifice tot avutul și adesea familia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
negrăbiți, care să-și găsească răgaz să se uite „în curu’ lumii“. Am folosit expresia asta în câteva împrejurări și unii n-au înțeles-o. Dovadă că astfel de obiceiuri meditative le sunt străine. Expresia presupune că omenirea are un dos cât toate zilele. Și tu te uiți pe acolo în măruntaiele ei. I le studiezi până la cel mai infim detaliu. Te uiți fără un scop anume. Scopul e însuși privitul ăsta intens. Ca un entomolog aplecat deasupra microscopului. Gheorghe Tatomir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceiași care atrăgeau, cu momeli de câștig „la sigur“, pe naivii căscând gura toată ziua pe la jocurile de noroc sau de adresă, la „de-a ciocul și norocul“, iarăși „cu toate numerile câștigătoare“ și cu obiecte de nimica pitite În dosul celor arătoase, anume pentru prosteala lumii; la „belciugele“ nimerite totdeauna numai de pontagii anume dresați; sau la „uite bobul, care-i bobul?“ și la „unde-i cuiul și care-i cureaua?“ - truc cu care și eu vă pot lua astăzi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
decât orice plicticoase ore de seminar universitar, cu disputele noastre Înverșunate și ome rice și cu borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde, pentru Încurcate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-mi valorific pe câmpul de bătaie soluția mea tactică de bravadă, dar nu pe placul ofițerilor mei examinatori. Așa cum avu acest mare noroc pajul regelui Gustav Adolf al Suediei, Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el la masă, făcându-l căpitan
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]