14,427 matches
-
sau istoria religiilor, ar trebui făcută în alt spirit și cu ajutorul altor manuale decât cele aflate până astăzi în uz. Tendința apologetică de caricaturizare a filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea religioasă sau culturală, nu vom pricepe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eroismul sfințeniei. Am iubit puterea lumească. Am căutat prietenia mai-marilor cetății. Mi-am spus mereu că trădarea Evangheliei e îndreptățită prin supraviețuirea aparatului bisericesc, cu toate cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus, că lunga tăcere așternută după Revoluție n-a fost de bun augur. În absența acestei spovedanii publice, cerută de Didahia apostolilor (4, 14), am acceptat șantajul politic. O dosariadă subterană a întârziat curățirea Bisericii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a uitării, dominată de prejudecăți și stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să fie pandantul unei experiențe vii a celuilalt - va percepe, apofatic, neînțelegerea ca evidență a finitudinii. Nici teologii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu atât mai ușoară, cu cât ne opunem mai puțin și cooperăm mai mult. Eu leg asta de grădinărit. Cu toții ne luptăm atât de înverșunați cu buruienile, încât pierdem plăcerea pe care ne-o oferă grădina, iar natura devine un dușman. Învățați despre câteva dintre buruieni și veți vedea că și acestea au multe de oferit. Putem învăța mai multe despre metodele naturale de îngrijire a grădinilor noastre. Putem începe să protejăm lanțul trofic și putem lupta pentru a opri unele
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte cu Vechiul ceaușist (adică protocronist, autohtonist, nomenclaturist). O luptă eventual de durată, în schimb foarte clară și legitimă, cu prieteni și dușmani bine separați, dar, la o adică, gata să-și schimbe tabăra, să le îmbrățișeze pe ambele sau să-și facă un traseu propriu, combinând vocația națională a „echilibrului între antiteze” cu o foarte europeană strategie de opting out - numele elegant
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
creativitate. „Sensibilitatea rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cartea sa Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge (1963), Routledge and Kegan Paul, Londra, 1984, pp. 355-366 (ed. rom.: Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere de Constantin Stoenescu, Trei, București, 2002); poziția antiutopică din Societatea deschisă și dușmanii ei este cunoscută cititorului român grație traducerii lui Dragan Stoianovici, publicată la Humanitas în 1993; atacul lui Popper împotriva credinței că viitorul poate fi prevăzut (pentru autor, miezul ambiției utopice) se găsește în cartea lui din 1957, The Poverty of
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clasice, iar Karl Popper a crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să reconstruiești democrația occidentală cu asemenea oameni? Ai ce să faci cu atât de puținii intelectuali democrați scăpați din urgia secolului? Așa cum țările recent sovietizate reproduceau criza de „cadre de nădejde” cunoscută de Uniunea Sovietică la începuturile sale - când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural” s-a declanșat astfel încă de la sfârșitul anilor ’40. Ca și în Războiul Rece pur și simplu, inițiativa a aparținut Uniunii Sovietice. În martie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
picioarele lui Core și ale tovarășilor săi, pămîntul s-a căscat și i-a înghițit pe vecie; și totuși nu trece o zi fără ca marea să înghită, în același fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se desfășura mereu, dar, înainte de a ajunge la tambur, trecea prin amîndouă mîinile secundului, de pe care căzuseră, din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe-acolo, sub bîta ciobanului. Iată ce înseamnă puterea precedentului, iată utilitatea tradițiilor, iată istoria tenacei supraviețuiri a vechilor credințe, lipsite de rădăcini în pămînt și chiar în văzduh! Astfel, trupul balenei uriașe, care, în viață și-a îngrozit, poate, dușmanii, e înlocuit, după moarte, cu o fantomă, izvor de panică pentru întreaga lume. Crezi în fantome, prietene? Există și alte fantome decît cea din Cock Lane și oameni mai profunzi decît doctorul Johnson, ca să creadă în ele. Capitolul LXIX SFINXUL
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tovarăș și frate geamăn, ce importanță are, la urma urmei? Nu ești tu oare o icoană vie a tuturor celor care trăim în această lume bîntuită de balene? Oceanul acesta fără fund, deasupra căruia gîfîi, este însăși viața; rechinii sînt dușmanii, iar sapele astea - prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu ochii injectați, vlăguitul sălbatic se cățăra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
par niște rudimente de craniu. Ideea că vertebrele sînt niște cranii nedezvoltate este de origine germană, dar cred că nu ei au observat, primii, această ciudată similitudine exterioară. Un prieten din străinătate mi-a arătat într-o zi scheletul unui dușman pe care-l omorîse și din ale cărui vertebre tocmai își cioplise un soi de basorelief pentru prova ascuțită a luntrei sale. Consider că frenologii au omis un fapt esențial limitîndu-și investigațiile la cerebel în loc să le extindă asupra canalului medular
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tîrîte în adîncuri, tocmai manevra asta, numită „ține-te tare“, prin care chinuita balenă e prinsă pe la spate cu fierul țepos înfipt în carnea ei vie, o silește adesea să se ridice din nou la suprafață, pentru a înfrunta lancea dușmanilor săi. Dar, pe lîngă că această operațiune e atît de primejdioasă, am impresia că nici nu e întotdeauna eficace, deoarece e de presupus că o balenă rănită obosește, cu atît mai mult cu cît rămîne mai îndelungă vreme sub apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pleznească, iar stridiile au să vină să-mi țină tovărășie! Capitolul CXXIX PĂLĂRIA Acum, cînd, după o călătorie atît de lungă, trecînd prin toate zonele de vînătoare posibile, Ahab ajunsese, la timp, în locul potrivit, unde părea să-și fi împins, dușmanul ca într-un soi de țarc al oceanului, pentru a-l putea doborî mai lesne; acum, cînd se afla aproape de latitudinea și longitudinea unde își primise rana chinuitoare de altădată; acum, cînd întîlnise, chiar în ajun, o corabie care o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o pajiște întinsă sub cerul senin al amiezii. în cele din urmă, vînătorii cu răsuflarea tăiată ajunseră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă falca cu mîinile goale, încercînd nebunește să o descleșteze. Dar falca îi alunecă din mîinile ce se zbuciumau zadarnic; cele două copastii firave se îndoiră și se rupseră, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pînă prin 1947, din mulțimea termenilor obsesiv folosiți, se desprindeau net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inferioritate; Într-o parte: a demasca, a urî, a lupta, a Înfiera, a stârpi, a combate; În cealaltă parte: a urma, a cultiva, a preamări, a construi, a cimenta, a mobiliza, etc. Dintre substantivele vremii menționăm câteva: bandiții, sabotorii, chiaburii, dușman (de clasa), defetism, deviere, cosmopolitism, uneltire, reacționar, imperialism (anglo-american), manevre, vigilență (de clasă, de partid, proletară), muncitori (de la orașe și sate), canal, plan (economic), descătușare (a inițiativei), ajutor (frățesc), puterea (sovietică), partid, organizație, secretar, clică, eroi, incitare, crimă, pirat, stahanovist
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proprii. În ceea ce mă privește, plănuiesc pentru la toamnă o comedie inspirată din actualitate, pentru care am și Început să-mi alcătuiesc fișele necesare”. Alexandru ȘAHIGHIAN: „Am În proiect o piesă de teatru din lumea satelor În care să demasc dușmanii țărănimii muncitoare, chiaburii exploatatori ai acestei țărănimi. (Ă). Ce Înseamnă pentru scriitori și artiști Planul Economic? Înseamnă că avântul revoluționar al clasei muncitoare pentru realizarea Planului va fi nouă sursă de inspirație, dar și un stimulent pentru ca munca noastră creatoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu viața, de mic copil, dus În războiul fascist, rănit, nedreptățit de majuri și ofițeri, sărăcit de către vecinul chiabur Darie - eroul meu Costan, pe care frământările războiului l-au ajutat să-și cunoască mai bine și drumul și prietenii și dușmanii, e astăzi unul din luptătorii pentru Îndeplinirea Planului; parcă-l văd cu toată fața lui mirată asupra lucrurilor; Costan al meu a Înțeles deplin că lumea se preface din temeliile ei - că prin lupta muncitorilor și a sărăcimii satelor a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]