5,421 matches
-
însă monosemic și nu permite varietatea de traduceri care se întâlnește în cazul lui al-Qayyóm („Veșnicul”, „Ființătorul”, adică Cel care subzista prin sine și menține în viață fapturile), ci poate fi tradus doar cu „Cel care este”, iar corespondentul sau ebraic, precum și echivalentul lui din Noul Testament, cu „Eu sunt”. 4.2.3. al-B"”în (2.1.2.4.) și ’Pl misetatter (3.1.3.4.). Pentru a le compară, l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho amen, insă vocabula ebraica se cere păstrată ca atare, ea fiind urmată în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca nume divine: IQso¤s este în Coran ‘Œs" ibn Maryam (2, 87; 4, 171; 19, 34 etc.), Christós este Mas≤, folosit de unsprezece ori că nume propriu al lui Isus, dar nu în sensul de „consacrat prin ungere”, ca ebraicul mÄša≤, ci de „cel care atinge bolnavii vindecându-i”314, ho lógos este qawl al ≤aqq („cuvântul adevărului” - 19, 34) sau „Cuvântul lui Dumnezeu aruncat în Maria”. Acesta din urmă se găsește în versetul 4, 171, care cumulează toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acestei interpretări, dar, în afara lui, vorbitorul de arabă îl înțelege în funcție de competență să lingvistică obișnuită. 5.3.2. La numele biblice, diferențele de soluții se explică de multe ori prin limba-sursă a respectivei traduceri. Astfel, cei care pornesc de la originalul ebraic îl traduc pe YHWH Te>"’ÄÖ cu „Domnul oștirilor”, în vreme ce traducătorii după Septuaginta vor traduce cu „Domnul Savaot” acolo unde Septuaginta are kýrios sabaÄth, cu „Domnul puterilor” unde aceasta are kýrios tÄn dynámeÄn, si cu „Atotțiitorul” sau „Domnul Cel-Atotputernic”, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ideograme). c)scrierea silabică - unde semnele reproduc silabe, nu sunete. Aceasta este scrierea cuneiformă folosită de popoarele Mesopotamiei. Astfel, în Japonia se folosește scrierea silabică. d)scrierea alfabetică - care notează sunetele de bază ale limbii. Astfel de scrieri sunt : feniciană, ebraică , indiană, arabă, greacă, latină, chirilică. Această scriere alfabetică a condus la o învățare rapidă și o fixare a cuvintelor pentru comunicarea la distanță în timp și spațiu. Scrierea alfabetică este de două feluri : a) fonetică - când reflectă stadiul actual din
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
controla violența, de a evita revoltele de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de rebeliune, deoarece facilitează exprimarea nemulțumirii și contestării, fără a pune În pericol ordinea existentă. O categorie aparte a acestui sistem ritual ar fi reprezentată de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neamurilor, eliberarea lui Israel, strângerea laolaltă la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice, convertirea finală a popoarelor” (M. Eliade, 1986, p. 245). Aceste teme, dezvoltate de literatura religioasă ebraică și creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite scenarii folclorice ale sfârșitului lumii. În sinteză, acesta: Va fi precedat de o perioadă a valorilor inverse, În care nonvalorile vor deveni regula: copiii Își vor bate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
auto-dezvoltări istorice și responsabilitatea confruntării acțiunilor sale cu adevărul, binele și dreptatea, care-l au ca fundament ultim pe Dumnezeu. 2.2 Ideea de persoană morală Această idee este prezentă în însăși definiția etimologică și filosofică a persoanei. În cultura ebraică, originea cuvântului „persoană” o găsim în cuvântul panim, tradus în greacă cu cuvântul prόsopon, care indică „personajul”, cu accent mai mult pe rol decât pe subiect. În acest mod, termenul panim vrea să indice chipul, aspectul exterior, ceea ce apare, astfel încât
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
percepția prezenței elementelor compuse din partea tinerei generații de intelectuali catolici germani; Scheler nu se consideră discipol al lui E. Husserl în a pune bazele propriei fenomenologii; lipsa izvoarelor suficiente nu permite individualizarea a două din componentele gândirii scheleriene: formarea sa ebraică și contactele cu cultura modernistă. Potrivit studioșilor operelor filozofului german, „Scheler nu poate fi așezat în mod clar în interiorul mișcării fenomenologice asemenea lui Husserl și Heidegger. El a fost un gânditor independent, care în anumite momente a dezvoltat și a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în care învingătorul este Dumnezeu, mesajul său se prezintă sub forma unor viziuni; apocaliptica se folosește de simboluri (numerele ocupă un loc particular - gematria. sistem în care literele sunt înlocuite cu valoarea numerelor pe care o ocupă în sistemul numeric ebraic). Este firesc să ne întrebăm: care este diferența dintre cel care se ocupă cu apocaliptica și profet? Pe de o parte, profetul anunță mereu în mod nou mesajul lui Dumnezeu într-o situație concretă. El accentuează ocazional cuvântul lui Dumnezeu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dar nu în condiția descrisă de Cartea Genezei (Gen 3,16): „Dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine”. Aceste condiții sociale sunt puse în relief, atât în lumea greacă, cât și în cea ebraică. 3. Femeile în bisericile pauline: Rm 16 3.1 Febe ca diakonos și prostatis Evenimentul care marchează în mod esențial Biserica primitivă este coborârea Duhului Sfânt, care a iluminat și a întărit pe discipolii lui Isus și a făcut să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înaintea erei creștine, vinul se numea woinos, apoi oinos, în greaca clasică, vinum în latină și în etruscă (de unde viino în limba siculilor, vino în italiană și în spaniolă, vinho în portugheză și vin în franceză), jajin sau vayim în ebraică, wain în limba din Saba și în abisiniană, iar apoi wein în germană și wine în engleză. Oricare ar fi rădăcina veritabilă a cuvântului vin, cultura vinului a însemnat un moment de cotitură în istoria popoarelor și a contribuit direct
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
viței de vie ca plantă și cea a viticulturii. Leagănul viticulturii nu este Europa meridională, ci Mediterana Orientală 13 (adică Levantul de odinioară 14 și Orientul Apropiat de astăzi). În această regiune unde s-au născut civilizațiile mesopotamiană, egipteană și ebraică, înaintea civilizațiilor greacă și romană, trebuie căutate începuturile viticulturii. Drept urmare, popoarele acestor civilizații antice se află la originea unei comunități culturale, al cărei numitor comun este viticultura. În acest sens, Mediterana trebuie privită ca marea fondatoare a civilizației vinului. Toate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în podgorii, culesul, presarea, depozitarea, consumarea, comercializarea, rolul vinului în viața privată (cel puțin în cea a clasei conducătoare) ca și în cea publică, în cultul și în cultura acestor popoare mediteraneene. Singura excepție în privința reprezentării artistice o reprezintă religia ebraică (cele două decaloguri, din cărțile Exodului și a Deuteronomului, proscriu pictura și sculptura). Statele sumerian, babilonian sau asirian, Egiptul faraonilor, Pământul Făgăduinței promis evreilor produceau toate vin, dar dintre tradițiile lor niciuna nu a atribuit crearea acestuia unei ființe umane
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
sovietici. Alexandru Gonța, înzestrat cu o mare putere de muncă și talent a fost unanim apreciat. Sârguința la învățătură i-a dat forță să urmeze 4 facultăți universitare și a fost cunoscător a 9 limbi printre care greaca veche și ebraica, a fost un bun familist preocupat să asigure un viitor mai bun reușind în anii socialismului să obțină plecarea în Australia a soției și copiilor. A dat dovadă de consecvență în studiile și cercetările privind trecutul Moldovei. A fost un
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a creat spațiul și, în timpul originar, a construit ființe umane, vegetale și animale. Omul încearcă să imite gestul divin, dar aceasta cere jertfă. UNIRE! Simbolic deja dominație, activitate, mâna fiind aceea care ajută la unire/coagula și dizolvare/solve. În ebraică, iad înseamnă mână și putere, dreptate și de milă (mâna dreaptă a lui DUMNEZEU care binecuvântează), ori pedeapsă. „Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina, și a despărțit
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
trilobată în vârful ei, foarte asemănătoare cu crinul regal din emblema regilor Franței, figura un principiu masculin și falic. Fructul smochinului (smochina) era asociat mamelei și figura un principiu feminin, iar combinația frunzei și a fructului, răspândită în vechea cultură ebraică, simboliza îmbinarea celor două principii opuse și complementaritatea lor fecundă. Despre substratul rușinos al frunzei de smochin (fig, figa) ne vorbește următoarea întâmplare din istoria anecdotică a Europei: Împăratul romano-german Frederic I Barbarossa (1123-1190), după ce a înăbușit răscoala milanezilor din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ale lui Loisy, insistând asupra elementului spiritual, mistic la religiei. În Italia, curentul modernist s-a dezvoltat în jurul revistei Studi religiosi, fundată în 1901 și condusă timp de șapte ani de către biblistul Salvatore Minocchi (1869-1943), profesor de Limbă și Literatură Ebraică la Universitatea din Florența. La ea vor colabora barnabitul Giovanni Semeria (1867-1931), preotul Giovanni Genocchi (1890-1926), superior al Misionarilor Sfintei Inimi, Umberto Fracassini (1862-1950), rector al seminarului din Perugia și Ernesto Buonaiuti, profesor de Istoria Bisericii la Seminarul dell'Apollinare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
difuzarea gândirii grecești. Aceste școli au strălucit în boli interne, chirurgie, ortopedie, oftalmologie, boli infecțioase, farmacologie, precum și prin organizare de biblioteci, pavilioane pentru boli contagioase și boli psihice. În biblioteci călugării plecați din Bizanț au tradus textele din greacă, latină, ebraică în arabă. Aici s-au achiziționat manuscrise, s-au realizat compendii, făcând posibil dezvoltarea unui învățământ medical arab dincolo de Bagdad, ajungând până la Cordoba. Medicina arabă este de fapt medicina antică greco - romană, la care se adaugă influența medicinii bizantine bazată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-a bucurat tratatul său medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat gândirea europeană. Numărul medicilor arabi este mare și unii dintre ei au tradus opere din greacă semnate de Hippocrat, Galen, Rufus din Ephes și mulți alții. Dintre traducători, unii asimilând, au scris și ei diferite cărți de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]