6,312 matches
-
și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice, București, 1984; Cântecul epic tradițional al românilor, București, 1985; Valori ale culturii populare românești, I-II, îngr. Rodica Fochi
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
variantei corecte a versurilor lui Macedonski, autor cunoscut pentru scrupulozitatea cu care a respectat corectitudinea formală. Considerând actul editorial un veritabil fapt de cultură, F. a alcătuit și un prețios ghid privind tehnoredactarea computerizată, care îmbină mai multe perspective: lingvistică, estetică și tehnică. Ca eseist, se ocupă de stilul și originalitatea unor editorialiști români (Mircea Dinescu, Octavian Paler, Ion Cristoiu ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
orientale. Colaborează la „Codrul Cosminului”, „Făt-Frumos”, „Revista de filosofie”, „Revue des études indo-européennes”, „Studii clasice”, „Studii de literatură universală” ș.a. În primele sale lucrări - eseul nepublicat L’Art et la connaissance (1922), studiul comparativ Mimesis și muzica. O contribuție la estetica lui Platon și Aristotel (1932) -, F. se interesează de probleme estetice și mai ales de raportul artei cu teoria cunoașterii. Odată cu Études de philosophie présocratique (I-II, 1933-1937), se dedică exegezei filosofiei antice, obiectul principal al scrierilor sale. F. pornește
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
și varietatea preocupărilor lui F. și completează o operă încheiată premonitoriu cu un „dialog socratic” în greacă despre refuzul îmbătrânirii, văzută ca pierdere a capacității de comuniune cu ceilalți, ca destrămare a personalității. SCRIERI: Mimesis și muzica. O contribuție la estetica lui Platon și Aristotel, Cernăuți, 1932; Héraclite d’Ephèse, Cernăuți, 1933; Études de philosophie présocratique, I-II, Cernăuți-Paris, 1933-1937; Le Monde homérique. Essai de protophilosophie grecque, Paris, 1934; Le Problème homérique. Considérations sur l’origine des épopées homériques, Paris- Cernăuți
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
1948. În 1947-1948 a fost președinte al Uniunii Naționale a Studenților din România. Profesor de limba română la diverse școli din București, a deținut o catedră la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1955) și a funcționat ca lector universitar de estetică și teoria literaturii. A fost redactor la „Viața românească”, „Gazeta literară”, secretar al Uniunii Scriitorilor (1956-1960), redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (devenită Editura pentru Literatură), iar din 1970 până la sfârșitul vieții (survenit la cutremurul din
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
și vocație (7-8/1928), Creație și vocație (1-3/1931) - unele texte sunt fragmente din lucrarea Personalismul energetic) - ale lui Al. Dima (O schiță a stadiului actual al problemelor filosofice, 9-10/1926) sau ale lui D. Bodin. La fel, studiile de estetică și sociologie, prin titluri ca O știință a vremii noastre: sociologia (7-8/1926), Între artă și realitate. Concepția artistică a lui André Gide (1-2/1928), Între literatură și etică (3-4/1928), Literatura evadării din actual (4-6/1931), toate aparținându-i
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism și estetică (mai degrabă etică și ideologie) realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele specifice ale acestuia în Teatru-antiteatru-teatru (1972) și în Modernitatea
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
un studiu erudit asupra poemelor homerice ș.a. Mai dăduse, între timp, o bună ediție a discursurilor lui Barbu Catargiu (1886), tradusese din limba engleză discursurile lordului Th. Macaulay, publicase portrete ale unor oratori și oameni politici români. Înscrise în normele esteticii clasice, ideile lui D. despre artă și literatură instituie drept maeștri pe Aristotel, Lessing și pe Taine. O plănuită carte despre poetică ar fi introdus în capitolele ei multe dintre articolele de teorie literară publicate. Cu un concept estetic dacă
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
genial, și A. Mureșanu, pentru care a avut un adevărat cult, sunt elogiați fără măsură, în opoziție cu Gr. Alexandrescu și, mai ales, cu V. Alecsandri, contestați îndeosebi pentru neglijențe formale. Polemicile cu Titu Maiorescu vădesc un critic familiarizat cu estetica germană, dar lipsit de aptitudini speculative. Expunerea este lipsită de stil. Tonul familiar sau, dimpotrivă, pedant degenerează repede în trivialități sau injurii. Perspectiva deformată asupra scriitorilor reprezentativi domină și Istoria limbei și literaturei române (1885), care rămâne prima lucrare serioasă
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa). O lucrare serioasă și bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
la Conservatorul de Artă Dramatică din București, clasa Ion Manolescu (1928- 1931). O perioadă scurtă de timp este actriță la Compania dramatică „Treisprezece și unu” din capitală și la Teatrul Național din Cernăuți. În 1934 pleacă în Franța și studiază estetica la Paris. Întoarsă în țară, va fi o vreme funcționară, apoi profesoară la Conservatorul Muncitoresc (1944-1949) și, din 1946 prim-secretar de presă la Ministerul Informațiilor. Între 1950 și 1952 este regizoare la Sibiu, Brașov și Bacău. Debutează cu poezii
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
XI.1906, Zărnești, j. Buzău), poet. Născut într-o familie de țărani, își face studiile la Buzău și București, unde în 1934 a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie, obținând diplome de licență la ambele profiluri. S-a specializat în estetică la Viena. În perioada 1935-1970 a fost profesor secundar în provincie, încheindu-și activitatea în București. A debutat cu versuri în „Vlăstarul” (Buzău) în 1927, apoi a colaborat cu poezii și articole literare la „Litere” și sporadic la „Cuvântul liber
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
ministru al Industriei și Comerțului. Făcând politică, D., incapabil de sentimente moderate, se situa întotdeauna la extreme, ba pe culmile speranței, ba în cea mai compactă amărăciune. În 1912 este ales membru al Academiei Române, discursul de recepție intitulându-se Din estetica poeziei populare. Creatorul literar, intrat o vreme în umbră, revine în prim-plan după pledoaria în apărarea lui I. L. Caragiale, în procesul acestuia cu C. Al. Ionescu-Caion (1902), cu trilogia alcătuită din piesele Apus de soare (1909), Viforul (1910) și
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
1893; ed. București, 1903; Cestiunea națională, București, 1894; Hagi-Tudose, București, 1903; Apus de soare, București, 1909; ed. 2, București, 1912; Stăpânea odată ..., București, 1909; Viforul, București, 1910; Luceafărul, București, 1910; Liniște. Trubadurul, Stăpânea odată ..., București 1911; Irinel, București, 1912; Din estetica poeziei populare, București, 1913; Hagi-Tudose, București, 1913; Norocul dracului, București, 1916; Războiul și datoria noastră, București, 1916; A doua conștiință, București, 1923; Opere, I-II, îngr. și pref. Aurel Martin, București, 1954; Scrieri alese, I-II, îngr. Elena Beram, pref.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
București, 2001; Sorin Pavel, Krinonis sau Treptele singurătății, postfața edit., București, 2001; Ion Zamfirescu, Spiritualități românești, pref. autorului, București, 2001; Ion Petrovici, Talentul oratoric. Conferințe la radio. 1932-1943, pref. edit., București, 2002. Antologii: Pro și contra Emil Cioran, București, 1998; Estetică și umanism (Omagiu lui Ion Ianoși), București, 1998; Laudă diferenței (Lui Henri Wald la 80 de ani), București, 2001. Repere bibliografice: Gh. Geană, Filosofia pe scurt, VST, 1978, 30; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Tania Radu
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
Călătorii spre muchia de cuțit, Pitești, 1999; De departe spre aproape, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Mădălina Mureșan, Aventuri textuale, CNP, 1992, 18; Ioan Milea, Viața întru text, ST, 1992, 5-6; Al. Cistelecan, Scriitura lejeră, LCF, 1992, 35; Ion Vlad, Despre estetica fragmentului, TR, 1992, 40; Al. Th. Ionescu, Mihai Dragolea, „În exercițiul ficțiunii”, „Calende”, 1993, 1; Al. Cistelecan, Mihai Dragolea, ECH, 1994, 1-3; Simuț, Critica, 190-195; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 115-120; Radu Săplăcan, Făptura epică sau Cei
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
de așezare a culturii în matca tradițiilor și instituțiilor autohtone și, în același timp, de receptivitate față de influențele europene ale gândirii științifice și sensibilității artistice moderne. De aici, și caracterul eclectic al contribuțiilor critice (critică științifică, istorică, socială și critică estetică) și literare (de la cele tradiționalist-poporaniste la cele moderniste, simboliste). Între anii 1927 și 1937, se permanentizează rubricile „Mișcarea culturală și artistică”, „Teatru. Muzică. Cinema”, „Vitrina librăriei”, „Cărți românești”, „Cronica teatrală”, „Cărți noi”, „Cronica engleză” (semnată de Dragoș Protopopescu), „Plastica” și
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
critică literară, prin recenzii și eseuri, care, deși reflectă diferitele tendințe critice ale vremii, nu îmbracă forma polemicii sau a controversei, ci mai curând a diversității de opinie: Tudor Vianu (Croce în românește), Cezar Petrescu (Mihail Sadoveanu), Paul Zarifopol (Din estetica tipurilor sociale), Tudor Arghezi, Andrei Oțetea, Traian Herseni, F. Aderca, Ion Agârbiceanu, V. V. Haneș, Victor Eftimiu, I. Gherghel. În numărul 290 din 1928, Nichifor Crainic critică faptul că piesele lui Lucian Blaga nu sunt jucate la Teatrul Național. Anglistul Dragoș
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
Barbu - poezie „leneșă”, fără mesaj, „surd mârâit la săgeata Ideii” sau, dimpotrivă, „lumea purificată până la a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru”, „act clar de narcisism” -, cei doi mari poeți, cu formulele lor de creație atât de diferite, cu esteticile lor divergente, se „întâlnesc”, în mod paradoxal, în lirica lui D. E dificil de explicat această stranie simultaneitate a modelelor, această simbioză realizată din materii atât de străine una de alta. Iată-l mai întâi pe Arghezi, cel din Testament
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor, Caius Dragomir, „Scrisoarea lui Hipparc”, ST, 1985, 7; Toma Roman
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
literatura clasică antică. D. a alcătuit și a publicat un număr apreciabil de manuale școlare, multe în colaborare. SCRIERI: Alexandri. Vazul müködése a román irodalom terén, Cluj, 1881; Princesa fermecată, Sibiu, 1887; Etica sau morala filosofică, București, 1889; Noțiuni de estetică, București, 1891; Isprăvile lui Păcală. Epopee poporală în 24 cânturi, cu ilustrații de Jiquidi și Hlavsa, București, 1894; ed. București, 1907; Legenda țiganilor, cu ilustrații de Hlavsa, București, 1896; Foloasele învățăturii, București, 1902; Din lumea satelor, București, f. a.; Snoave, București
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
intenționând să îndrepte în primul rând erorile de interpretare anterioare și să prezinte limpede coordonatele reale ale filosofiei blagiene. Asemănătoare ca scop și metodologie este lucrarea Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), o exegeza a dramaturgiei scriitorului scandinav din unghiul esteticii materialiste. Dintre studiile sale se remarcă, prin importantă și amploare, Istoria literaturii universale (I-III, 1963-1971). Elaborată pe baza unui curs universitar, ea păstrează caracteristicile unei lucrări didactice în concepție, organizare și expresie. Conceptul de literatură universală, care stabilește principiile
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]