5,886 matches
-
novice în fiecare epocă a vieții lui. Un singur lucru îl fac oamenii fără să aibă nevoie de pregătire: mor. La patruzeci de ani, femeile încep să păstreze scrisorile de amor. După ce a pierdut bătălia dela Ramillies, Ludovic XIV a exclamat: Se vede că Dumnezeu a uitat câte am făcut pentru dânsul! Om fără noroc într-adevăr: cade pe spate și-și rupe nasul. Am procedat ca înțelepții, când fac o prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea Dunării. Flota turcă ridica ancora la 1 iunie, și văzând încotro se îndrepta, îi face pe venețieni să răsufle ușurați: „Liniștea ni se așterne pe suflete!” exclamau conducătorii Serenissimei. La 5 iulie, ajungeau în fața Chiliei, oastea otomană aflându-se sub conducerea directă a sultanului și a celor doi beilerbei, Iskender pașa, beilerbeiul Anotoliei, și Ahmed Hersekzade pașa, beilerbeiul Rumeliei, ambii creștini trecuți la islam. La 6 iulie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câmpuri cu grâu sau viță de vie. La o răscruce, cu greu am găsit săgeata galbenă, dar am găsit-o totuși. în spatele meu văd că apare de pe o cărare o tânără blondă și frumușică dar cam speriată. A început să exclame în engleză: Nice to meet you! Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat în întregime modern, o reîntâlnesc și începem să discutăm
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spre Cotnari. Până la sosirea noastră fuseseră sacrificate 70 animale (tineret și adulte). După unele informații oferite de colegii localnici, am Început examinarea animalelor. Colega Olarian Elena de la Disciplina de Boli infecțioase, cu care eram În relații foarte bune, mai emoțională, exclama Încontinuu "ce frumusețe!" și mi arăta diferite organe modificate. La un moment dat, Directorul Hatmanu n-a mai putut suporta și a Început să strige disperat: Unde vedeți dumneavoastră frumusețe, când mie mi s-a distrus un efectiv de elită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
GHEORGHE Într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi citiți... Dragă Petru Cimpoeșu, toți cei care ți-au citit ultima carte, "Simion Liftnicul", apărută la una dintre cele mai curajoase edituri din România, "Compania", au exclamat entuziasmați: "Iată romanul post-revoluției!". Te așteptai să scrii tu romanul ultimului deceniu literar românesc? Nu mă așteptam, dar văzând că ceilalți nu-s în stare, mi-am zis că n-ar strica să încerc. Sincer vorbind, am crezut că romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iarăși aminti și pe Noica, mustrându-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
despre literatura română de mâine, de poimâine? Cum va arăta literatura română peste 50 de ani, de exemplu? La nivelul anului 2066...! Poți să spui ceva acum care să îi uimească pe eventualii cititori de la nivelul acelui an, care să exclame: Domnule, uite și Aurel Pantea ăsta, ce vizionar! Nu știu cum va arăta literatura română peste cincizeci de ani. Dar va exista și va fi mult mai bine cunoscută în lume. Dacă, Doamne, ferește, nu dă iar peste noi vreo altă calamitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
România de apocalipse...! Mi s-a părut cel mai potrivit pentru antologia mea. De altfel, mi-am făcut-o numai și numai pentru că mi-a căzut în mână un album Barlach, când am văzut palmele femeii cu fața acoperită am exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vreme, echivalent cu dolarul), banii provenind din drepturile de autor primite de la studiourile "Paramount" pentru ecranizarea romanului " Pentru cine bat clopotele". Se spune că "Paramount" i-ar fi trimis un cec de 100000 dolari, la primirea căruia Hemingway ar fi exclamat "avem bătrânețea asigurată"! Casa a fost construită în 1887 de arhitectul catalan Miguel Pascal și a fost cumpărată de la proprietarul francez Roger Joseph, la construcțiile existente Hemin-gway adăugând în 1947 un "turn" cu 3 etaje. Purta numele de "Finca Vigia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
șort, iar când avea musafiri purta un sacou și cămașă albă. În astfel de ocazii, "majordomul" care servea avea vestă albă și mănuși, iar Mary aprindea și lumânări, ceea ce-l făcea pe "Papa", care suferea de miopie și astigmatism, să exclame că la așa o lumină "oricând e posibil să mâncăm și gândaci!" Excluzând gândacii, lui Papa îi plăceau felurile gătite din broască țestoasă, în special supa, pe care o congela și apoi după câteva luni o consuma rece, ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în august 1935 criticului sovietic Ivan Kashlin: "eu beau de la 15 ani și există puține lucruri care mi-au produs o așa plăcere", precum și exclamația colegului Graham Green, care informat de cantitățile de whisky ce intrau la Finca ar fi exclamat: "acum înțeleg pentru cine bat clopotele"! De "degustat" o făcea nu numai la Finca, dar și la Havana, în localurile preferate, la Cojimar, cu pescarii, sau pe yachtul Pilar, în lungile partide de pescuit. Am petrecut mai multe dimineți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Vale și a-nceput să construiască o casă pe credit. Ceva i s-a dereglat la rinichi și corpul i s-a umflat cu urină. Îi simțeai mirosul de urină În respirație și prin piele. „Asta e intoxicație uremică”, a exclamat doctorul În timp ce mirosul de urină umplea Încăperea. West a intrat În convulsii și a murit. I-a lăsat soției un talmeș-balmeș de facturi Între Milwaukee și Vale, iar femeii o să-i trebuiască zece ani să le descîlcească. Toate trăsăturile cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nu mă compara, îi zisei, știu cum va fi internată: se va duce într-un castel din ve cinătate, va trăi perfect în societatea lui Stolzenberg și von Reuss, [iar] după câteva zile va porni în străinătate.“ „Dar de unde știi?“ exclamă el, trădându-se. Așa a și fost. A plecat cu prințul de Reuss la Buftea, unde a stat trei săptămâni, trăind în belșug cu ofițerii germani, de acolo în Austria, unde s-a găzduit în castelul lui Turnund Taxis, pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
război nenorocit, ca întreaga serie a celor duse de Austria în secolul trecut. Cum poate bănui o astfel de soluție la al nostru final, care nu se va în cheia decât după congresul păcii? „Dar mai crezi în victoria noastră?“ exclamă mirată și uitându-se la mine cu ochi speriați. „De n aș crede, m-aș omorî.“ „Ai fi în stare!“ îmi zise cu tristețe. Iată spiritul celor mai mulți conservatori de aici. George Știrbey prezidase cu Beldiman întrunirea de la Craiova și subscrisese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu o văd“. El se uită la mine lung și nu insistă, dar doctorul Toepfer, mai intim, dori să știe de ce. „Fiindcă prea a fost prietenă cu in amicii de atunci care ocupau țara și Bucureștii, ca învingători.“ „O, doamnă, exclamă Nizami Pașa, d-ta judeci pe Marie-Nicole ca pe o ființă normală, dar știi bine că este anormală, nu poți fi atât de severă cu ea.“ [„Nu sunt severă, dar nu o mai cunosc. De este anormală, și eu mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mulțime de jucării. Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduțul. Copiii năvăliră în cameră și începură să zburde în jurul brăduțului, cântând și bucurându-se de darurile primite. -E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor. Brăduțul nu mai putu de bucurie, simțind că și-a găsit în sfârșit rostul! Colorează brăduțul și împodobește-l. Desenează sub el ce dorești să-ți aducă Moș Crăciun. CE-NTÂMPLARE! Soarele cât e de soare, n-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
am predat la clasa I, am gasit de cuviință că, după istorisirea poveștii „Scufița Roșie”, să le arăt copiilor lupul real, aflat însă la grădina zoologică. La vederea animalului, care se plimbă încolo, încoace, în cușcă strâmta, câțiva copii au exclamat: „Acesta nu este lupul nostru, că e mic, slab și captiv. Lupul din poveste este mult mai puternic, mai mare și mai sălbatic". Imaginea lupului, trăită lăuntric de copii, este mai adevărată decât realitatea de la grădina zoologică. Ar putea oare
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ce se putea face? Privirii mele nedumerit-întrebătoare Paul i-a răspuns cu un gest ferm, făcut pe pagină. A șters numele tânărului și a scris deasupra, cu grafia lui tremurată și totuși energică: Al.I. Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu știe”. Studiul domnului Ion N. Oprea schițează, în a doua secvență, portretul fizic și moral al lui Vasile Voiculescu, așa cum s-a cristalizat în conștiința contemporanilor, subliniind delicatețea, puritatea care îi dădea un aer sacru (văzându-l, un copil exclamă „Mamă, l-am văzut pe Doamne, Doamne”) și înaltul sentiment al datoriei, expresie a respectării cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul descoperind publicistica acestuia), Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea, Rosa del Conte, în perioada interbelică, și în actualitatea noastră: Edgar Papu, George Munteanu, Theodor Codreanu, C. Jornescu și C. Petrescu, Ion Ungureanu, Monica Spiridon, Dan Mănucă, Ilina Gregori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
calitate. Eugen Simion se radicalizează net față de o asemenea prezentare și cată, cu argumente irefutabile, a-și manifesta "dorința de a cântări estetic creațiile omului total al culturii românești", nu propunând un Eminescu nou (Un nou Eminescu a apărut, a exclamat N. Iorga după ce a luat act de tezaurul aflat în manuscrisele pe care Maiorescu le-a depus la Academie), ci luând adevărata măsură filosofică a operei aceluia care "a devenit un model și, cu timpul, un mit al spiritualității noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din orașul natal, și în urma unei excursii deosebite la Brădățel, lângă Fălticeni. Fiind foarte, emoționat, Gane nu și-a putut citi manuscrisul. Bun lector (alături de Eminescu), Titu Maiorescu a citit deosebit de expresiv compunerea lui N. Gane, iar la sfârșit a exclamat: "Eh bien... Messieurs, voilà une nouvelle". (Cf. Zile trăite, p. 124). Bine primită, nuvela a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 3, 1 aprilie, pp. 29-38. În același an, publică în marea revistă de la Iași (apărută la 1 martie) o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Pogor: Să ascultăm Sfânta Evanghelie a lui Neculai cetire. Apoi un al doilea glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte! Era glasul lui Mihai Cornea. Doamne miluiește, mlește, mlește, mlește! îngână veselul Ianov. Pace vouă, tuturor! exclamă Leon Negruzzi pe un ton diaconesc. Poate să-și închipuiască oricine în ce hal eram. Începui să citesc: "Junele Victor, abia ieșit din școli, cu capul plin de iluziune și inima plină de dor...". Dar un nod mi se puse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un prieten și-i spune: „am o problemă încurcată și am mare nevoie de părerea ta. Iată care este problema”, după care a început să prezinte problema. Pe măsură ce avansa cu descrierea problemei, se lumina la față și dintr-odată a exclamat: „îți mulțumesc, dar nu mai e nevoie, acum îmi este clar ce trebuie să fac, totul îmi este clar”. Iată cum vorbirea, destăinuirea, prezentarea concretă și ordonată a unei situații în fața unui prieten care știe să asculte, aduce în mintea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
femeie crescută la țară și acolo doar aerul nu-i lipsea. Să schimbe peisajul o scosese. Și peisajul era într-adevăr superb, dar femeia pur și simplu nu-l vedea. Își înfigea din când în când capul pe fereastră și exclama ceva de genul: măi, ce văcuțe au ăștia pe-aicea! Uite, bre, munți, brazi, n-ai matale așa ceva pe-acasă. Ea asta văzuse o viață întreagă și asta era tot ce i se părea ei relevant. Vedea ce era antrenată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]