9,472 matches
-
turnează Shoah, un film apărut în 1985, bazat în principal pe interviuri cu supraviețuitori și cu martori ne-evrei, cu o durată de 9 ore și 23 de minute. Regizorul consideră că acesta este singurul mod de a aborda tema. Ficțiunea cinematografică ar fi, în ochii lui, o transgresiune majoră, căci ceea ce s-a întâmplat este imposibil de imaginat și interzis de reprezentat. Chiar dacă opera lui evită, desigur, convențiile Hollywood-ului, ea nu este lipsită de artificii, fără să mai punem la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de "păcat" și "pedeapsă", el trimite totuși, fără voie, la una dintre lecturile teologice ortodoxe asupra suferinței din lagăre. Toate ingredientele unei teologii seculare a Holocaustului sunt astfel prezente deja în acest termen 23. Fără a uita că Lanzmann, respingând ficțiunea, excluzând chiar recurgerea la documente de arhivă, pare să-și însușească, în conceperea singurului film posibil despre genocid, interdicția biblică a reprezentării figuratezzzz. Toate acestea nu știrbesc cu nimic valoarea operei sale, ale cărei bogăție și interes nu mai trebuie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui se absolutizează. Nu întâmplător un cercetător al Holocaustului ca Alvin Rosenfeld cere ca memoriile, poezia și proza dedicate acestui subiect să fie tratate ca "texte sacre", nu doar literare. La rândul său, Arnold Lustin afirmă că o parte din ficțiunea produsă pe această temă "poate suporta comparația cu părțile cel mai bine scrise ale Bibliei"27. Iar Élisabeth de Fontenay adăuga: "Evreilor li se pare că, fără patos și lacrimi, morții mor a doua oară. [...] A face istoria catastrofei ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu gama următoare; pentru a ne imagina cât de minunat ar fi să putem trăi fără hotarele ridicate între noi. (De citit cu lingurița) Moto: "Istoria este fluidă, iar geografia fixă." (Lucian Boia, Jocul cu trecutul Istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, 2013, p. 49) Preliminarii 1. Cernăuți, orașul natal al fidelului cetățean Iosif B Pe Joseph B. l-am cunoscut în 1992 la Berlin. Avea 80 de ani. Sunteți ucrainean? l-am întrebat. Sunt un cetățean fidel până la capăt patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
categoria economică reală, demnă de atenție și dezvoltînd teorii ale prețurilor, nu și ale valorii. Epoca marilor teorii ale valorii s-a terminat, exceptînd aberația comunistă ulterioară. Odată cu secolul al XX-lea, valoarea începe să fie considerată mai mult o ficțiune, o creație arbitrară a economiștilor. Fondatorul de la Cambridge prețuiește mai mult legea cererii și ofertei, care-l duce la preț. Încearcă să explice și factorii determinanți ai cererii și ofertei. Astfel, susține că cererea este determinată de utilitatea totală care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
zisa "lege walrasiană a egalizării utilităților marginale", ca și modelul walrasian al echilibrului economic general și susține că variațiile venitului nu antrenează neapărat o variație proporțională a cheltuielilor ci, mai degrabă, schimbări semnificative în funcția cererii. Mai critică și alte "ficțiuni" precum divizibilitatea infinită și substituabilitatea bunurilor între ele, mobilitatea perfectă a tuturor factorilor de producție, reversibilitatea relațiilor variabile ce încetează să existe între mărimile economice, ca și absența unei distincții între variabile dependente și variabile independente. După Mayer, sistemul utilitarist
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
s-ar putea să ne coste scump pe toți. Acești oameni, cei mai puternici din lume, și-au creat o altă realitate care să-i încapă și trăiesc în ea. Ei sunt stăpînii aparențelor, iar politica lor este una a ficțiunii. Iată ce spunea într-o discuție televizată un important pastor evanghelic, Jerry Fallwel, referindu-se la atacurile de la 11 Septembrie: "Ceea ce am văzut este nimic da-că de fapt Dumnezeu va continua să ridice vălul și să permită dușmanilor Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Foarte curioase sunt pretinsele informații, care numai de pe teren n-au fost culese de Fănică N. Gheorghe. Dînsul afirmă că "moș Miron Prisacaru își statornicise bordeiul într-o poiană din mijlocul pădurii, pe culmea pletoasă a Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el cere un ajutor prompt și, fiindcă consiliul județean e în sesiune, el a cerut bine ajutorul și cred că este o datorie umană a nu-l lăsa, ci a-l ajuta pe cît vom pute. Să nu umblăm cu ficțiuni cum că bugetele sunt precise, etc., căci trebuie preferat cazarmelor și caselor. Propun dară a se fixa suma, după puterea județului și să nu ne tîrguim asupra ei. D-l (profesor Costache) Savinescu. Eu și D-l Leca am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
medie, pentru persoanele care exercită o activitate profesională. În prezent, partea rezervată divertismentului și sociabilității reprezintă 30% din timpul cât o persoană de peste 15 ani este trează și depășește timpul afectat activităților casnice 3. Ceea ce se consumă din belșug sunt ficțiunile și jocurile 4, muzica și călătoriile. În 2001, fiecare telespectator francez a privit timp de 74 de ore filme la cinematograf și timp de 262 de ore ficțiune televizuală. Turismul a devenit prima industrie mondială: în 1998, numărul turiștilor se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
depășește timpul afectat activităților casnice 3. Ceea ce se consumă din belșug sunt ficțiunile și jocurile 4, muzica și călătoriile. În 2001, fiecare telespectator francez a privit timp de 74 de ore filme la cinematograf și timp de 262 de ore ficțiune televizuală. Turismul a devenit prima industrie mondială: în 1998, numărul turiștilor se ridica la 625 de milioane, iar previziunile menționează 1,6 miliarde de persoane care ar trebui să efectueze cel puțin o călătorie în străinătate în 2020. Această preponderență
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
poate spune că „înțelepciunea înseamnă a dispera”, viața presupune speranță și nicio societate nu este posibilă fără un corp de mituri, de imagini și de credințe care flutură idealul unui posibil „mai bine”. Pe acest plan, Nietzsche are dreptate: iluzia, ficțiunile, simulacrele sunt necesare vieții pentru că viața trebuie să inspire încredere. Dar ar însemna să ne îndepărtăm de la direcția bună, asimilând promisiunile societății de hiperconsum cu un sistem de intimidare, când ele sunt, înainte de toate, un complex de mituri, de visuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noului și ale depășirii de sine. În ciuda schemelor vieții facile și narcisice, dorința de a transcende propriul eu n-a fost câtuși de puțin eradicată din viața ființei-subiect. „Monstruozitatea postumană”, absorbția integrală a economiei psihice de către turbo-consumerism nu sunt decât ficțiuni senzaționaliste, noi ilustrări tipice ale viziunilor decadentiste ale modernilor. Nimeni nu va contesta profundele repercusiuni psihologice ale trecerii de la o cultură organizată de refulare la o cultură bazată pe dreptul la exprimarea liberă a tuturor dorințelor, la satisfacerea deplină și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cele indigene, în societățile coloniale. În regiunile mai puțin populate, bărbații albi vorbeau deja de pielea dezgolită a indigenelor, în timp ce femeile albe respectabile arătau cu totul altfel. Chestiunea este și în ziua de azi discutată mai mult în literatura de ficțiune decât în cercurile politice oficiale albe sau în cărțile de istorie. În zonele coloniale de frontieră, munca femeilor albe era neprețuită și este amintită atât de poezii și cântece, cât și de relatările istorice oficiale. S-a dezvoltat totuși o
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de imaginea răsfrântă în oglinda amintirii ori de fantoma revenită printre oameni, ne-o arată, printre altele, spectacolul oferit lui Assir în Insula morților, spectacol ce poartă pecetea unui „déjà-vu” datorită căruia impresia de real devine extraordinar de intensă, iar ficțiunea „mai mult decât adevărată”. În această piesă a lui Strindberg (de fapt, un fragment rămas în stadiul de ciornă și care are ca decor același tablou al lui Böcklin din finalul Sonatei spectrelor), lui Assir, mortul ce-și întâmpină fostul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dintre viață și non-viață, dintre materialitate și umbră - în căutarea unei forme, a unui corp. Dacă discursul Tatălui începe prin a fi o simplă și banală conversație despre „cum se dă viață pe scenă unor personaje închipuite”, personajele în cauză - ficțiuni, creații ale imaginației, desigur, dar ferm convinse că sunt „mai vii decât cei care repetă, îmbrăcați în haine obișnuite” - introduc treptat în dialogul cu actorii reali o tulburătoare sugestie a „nereprezentabilului”. Căci pentru aceste personaje-fantomă ce-și caută interpreții - cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
are deodată dinaintea ochilor „imaginea vie și luminoasă de care pare a se agăța cu disperare” a ceea ce ar fi putut să devină: un personaj cu o identitate clară. Un personaj adevărat, și nu o umbră veșnic rătăcitoare. Prin intermediul acestor ficțiuni ce-și caută neobosite întruparea și pe cel ce le-ar putea da viață, Pirandello operează, așadar, dedublarea acelei lumi intermediare, tranzitorii, care este prin definiție lumea teatrului. Dar și a fantomelor. Nefericitele creaturi cărora nimeni nu le-a găsit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o cere și care are și ea dreptul la viață, ba chiar mai mult decât voi, pentru că este mai reală, mai autentică decât voi?”. Dezacordul vizibil dintre Actori și Personaje va evolua rapid spre un adevărat conflict, alimentat de incertitudinea „ficțiune sau realitate?”. În cele din urmă, exasperat, Directorul îi va trimite acasă pe Actori, dar nu va scăpa de prezența, acum de-a dreptul înfricoșătoare, a Personajelor: apărute mai întâi ca niște umbre proiectate în lumina verde a unui reflector
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morți și lumea celor vii: Teatrul - continui să susțin asta - este locul care dezvăluie, precum unele vaduri secrete pe unde se traversează fluviile, urmele trecerilor de cealaltă parte a vieții noastre 1. Un teatru al „lumii de dincolo” sau lumea ficțiunii ca lume a morților În ultima sa perioadă de creație, aceea a „teatrului morții”, Kantor va declara el însuși că totul începuse în timpul războiului - în epoca teatrului experimental clandestin și a teatrului independent -, cu două spectacole: Balladyna, de Slowacki (în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Varșovia, Kantor consideră Întoarcerea lui Ulise un spectacol-cheie (un fel de matrice a teatrului său viitor) a cărui semnificație deplină o înțelesese abia în momentul punerii în scenă a Clasei moarte. În același text2, el avansează două definiții ale ficțiunii dramatice: definiția raționalistă - ficțiunea ca „sistem inventat” - și definiția de tip „eminamente mistic” - drama ca ficțiune a lumii morților, de altfel, singura care îl interesează. Își amintește cu acest prilej și că, în 1944, în însemnările sale din epoca teatrului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Întoarcerea lui Ulise un spectacol-cheie (un fel de matrice a teatrului său viitor) a cărui semnificație deplină o înțelesese abia în momentul punerii în scenă a Clasei moarte. În același text2, el avansează două definiții ale ficțiunii dramatice: definiția raționalistă - ficțiunea ca „sistem inventat” - și definiția de tip „eminamente mistic” - drama ca ficțiune a lumii morților, de altfel, singura care îl interesează. Își amintește cu acest prilej și că, în 1944, în însemnările sale din epoca teatrului clandestin referitoare la piesa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viitor) a cărui semnificație deplină o înțelesese abia în momentul punerii în scenă a Clasei moarte. În același text2, el avansează două definiții ale ficțiunii dramatice: definiția raționalistă - ficțiunea ca „sistem inventat” - și definiția de tip „eminamente mistic” - drama ca ficțiune a lumii morților, de altfel, singura care îl interesează. Își amintește cu acest prilej și că, în 1944, în însemnările sale din epoca teatrului clandestin referitoare la piesa lui Wyspianski, scrisese: „Ulise trebuie să se întoarcă negreșit”, pentru ca treizeci de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lumea cealaltă”, pentru a regăsi lumea noastră, lumea oamenilor vii. Astfel încât Kantor poate să afirme cu toată tăria: „Ulise, omul care se întoarce, a devenit în concepția mea precursorul și prototipul tuturor personajelor ulterioare ale teatrului meu”. Într-adevăr, tărâmul ficțiunii identificat cu lumea celor morți și de unde fantomele revin „în lumea celor vii, în lumea noastră, în prezent” este tărâmul de origine al tuturor personajelor kantoriene. În această perspectivă, actorul ar fi dublul viu al mortului întors printre oamenii vii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a dat viață materiei inerte, a dat materialitatea cea mai palpabilă invizibilului, a dat pietrei mute a colossos-ului puterea de a concretiza și de a mobiliza umbrele? Georges Didi-Huberman ne amintește și că acest „om al credinței” a reelaborat o ficțiune a timpului, deschizând astfel calea spre „marele vis visat cu ochii deschiși”, spre „marea construcție fantasmatică”. O construcție în care teatrul confruntării cu fantoma a arătat cât de dificilă este trasarea unor granițe între realitatea exterioară și realitatea psihică sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și pretențiilor în condiții de comparabilitate, verificabilitate, oportunitate și inteligibilitate. Analiza autoarei nu pierde din vedere faptul că, la timpul prezent, fără a exclude și prezentul viitor, contabilitatea creativă reprezintă un „mariaj dulce” între negativ și pozitiv, între adevăr și ficțiune, între relevanță și reprezentarea exactă, inovație și manipulare, între ceea ce trebuie să fie și ceea ce nu este. Sintagmele adoptate în definirea contabilității creative sunt înnobilate și prin prezența conceptelor simptomatice și de coloratură cum sunt: imaginativ și intenție; creativitate financiară
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]