5,845 matches
-
țării: cântece, cimilituri, proverbe, snoave. Preferința pentru literatura populară este exprimată încă din articolul-program, conceput de Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate cioban sălbatic”, chemat „să mai ciuntească din cele capete bălăurești care fojgăie în viața noastră literară”. Rubricile revistei adăpostesc texte puternic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
și Filomena), dorindu-și ca acesta să devină scriitor. Mama, Rosina Tucci, a fost afectată de o boală gravă care a adus-o în scaunul cu rotile. Încă de copil, Dante a fost fascinat de cărți și de "pommedìje" (povești folclorice) ascultate cu nesaț la gura sobei. Relatează el însuși într-o poezie scrisă la 13 ani: "Seara colind/ din casă-n casă/să ascult basme/povestite de bătrâni/ în preajma vetrei/ca un cerșetor/ce are nevoie de-o bucată de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
evident așadar rolul proximității spațiale (propinquity) în conjuncția maritală. În societățile tradiționale, acesta este un dat cu valoare cvasiaxiomatică. Și în societatea rurală din România, căsătoriile dintr-un sat în altul (fie ele vecine) erau rare și consemnate în producțiile folclorice ca fiind încărcate de nostalgii și deziluzii („m-ai dat într-un alt sat”, „am plecat de lângă voi” etc). Dar și în societatea modernă, criteriul geografic este încă relevant, deși el a pierdut din importanță. Într-o anchetă efectuată în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
treptat stopate. Granița de pe Prut a devenit una de netrecut. A avut loc și interzicerea folosirii unor cuvinte nemoldovenești, a unor forme ortografice „românești”, eliminarea din operele clasicilor a etnonimului „român”, a glotonimului „limba română”, interzicerea unor lucrări sau pasaje folclorice ce păreau de sorginte muntenească. Cu toate acestea, constituirea unei națiuni moldovenești indubitabile nu a reușit. Eugen Coșeriu găsea câteva cauze ale eșecului încercării creării unei limbi moldovenești culte pe baza limbajului popular local basarabean sau transnistrean: încercarea de a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Repere bibliografice: Lovinescu, Critice, VI, 91-95; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 376-389; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 39-50; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București, 1967, 143-148; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 283; Dicț. lit. 1900, 583. L.Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești, aspecte și figuri din medii periferice, imagini de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Mișcarea literară în străinătate”, „Mișcarea literară la noi”. Rubrica „Din literatura străină” înmănunchează traduceri realizate de G. Coșbuc, Izabela Sadoveanu, I. Constantinescu-Delabaia. Contribuie cu articole Adrian Maniu, Horia Petra-Petrescu, Ilie Danciu, Sever Al. Slătineanu, Vasile Netea. Poezia, de inspirație idilică, folclorică, religioasă și istorică, este selectată din scrierile lui B. P. Hasdeu, N. Iorga ș.a. I. Constantinescu-Delabaia (uneori semnând cu pseudonimul I. C. Vălenaru) intră în sumar cu numeroase fabule și pilde în versuri, la rubrica „Pilduiri”. Se publică proză de Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care mă va arde iadul” (Lucian Blaga) Μ Când iubita din creația noastră folclorică spune: „Bădișor depărtișor,/ Nu-mi trimite-atâta dor”, vrea să exprime, de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi este Într-atât de drag, Încât nu poate concepe ca acesta să fie mai departe de ea, decât depărtișor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să dezamăgească"109. Referindu-se, în special, la perioada cenzurii, același critic literar redă, mărturii ale înseși Anei Blandiana, cu privire la manifestarea relației autor-cititor-popor: "Legătura dintre scriitor și poporul său nu este una veselă și decorativă ca un șervet cu motive folclorice (...), ci una profund dramatică, cel mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste oricât de rimate și tremolate poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații de dragoste părinților, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru operele scrise în România, începând cu Domnișoara Christina (1936), cât și pentru operele scrise în exil, între care se disting nuvela Pe strada Mântuleasa și povestirea La țigănci. Scriitorii citați ilustrează într-un dialog fecund cu tradiția mitologică și folclorică autohtonă și cu creațiile altor culturi diverse modalități ale fantasticului". Marco Cugno, art. cit., p. 139 140. 70Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 403. 71Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a impus de la bun Început - din a doua jumătate a secolului al XVII-lea - ca o stilizare, scrisă, a cuvîntului rostit, prin teatrul clasic. După Secolul de Aur spaniol, plin de spectacol baroc și Înaintea romanelor englezești orale, alături de culturi folclorice eliminate rînd pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru unde rolul esențial Îl avea, Întodeauna, limbajul cenzurat pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă a operei lui A. E. Baconsky, dar poetul rămâne un moment în istoria noastră literară prin deschiderea pe care o realizează în poezie reînviind istoria, motive folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întreținută nu numai de experiența individuală, ci și de experiența socială care favorizează redescoperirea ființei, a personalității și a experiențelor de grup. Versurile devin fluide, susținute de o retorică impresionantă prin simplitate; meditația lirică se angajează în jurul unor străvechi motive folclorice restituite în expresie nouă. Această împrejurare este o mărturie de credință în puterea creației și nu este lipsită de consecințe asupra autorilor din ultimul deceniu care își vor orienta pașii spre procedee care țin de tehnica gigantizării viziunilor. Direcțiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în deceniul al V-lea prin cei mai talentați constituenți ai cercului literar: Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș, Ioanichie Olteanu. Fiecare din aceștia o reactualizează în felul său: Stanca prin procedee specifice artei teatrale, Olteanu printr-un epos de sursă folclorică, Doinaș printr-o perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
teme frecvente în poezia perioadei 1960-75. Am putea spune că tradiția constituie elanul vital al fenomenului poetic actual. Orientarea spre folclor, ca sursă de inspirație, este redescoperită, așa se explică nuanțarea bogată și proaspătă a motivelor populare. Au existat elemente folclorice în poezie și în perioada 1944-1960, receptarea lor s-a realizat în spiritul generației de la 1848, în sensul prelucrării și adaptării la subiectul ales: sunt cultivate versificația și un anume imagism de structură folclorică 2. Treptat, poeții trec la modificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a motivelor populare. Au existat elemente folclorice în poezie și în perioada 1944-1960, receptarea lor s-a realizat în spiritul generației de la 1848, în sensul prelucrării și adaptării la subiectul ales: sunt cultivate versificația și un anume imagism de structură folclorică 2. Treptat, poeții trec la modificarea structurii izvoarelor folclorice, dau alte dimensiuni simbolului, toarnă în vers propriu tiparele prozodice specifice creației populare. Ei vor asimila folclorul după modelul cunoscut în poezia lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în perioada 1944-1960, receptarea lor s-a realizat în spiritul generației de la 1848, în sensul prelucrării și adaptării la subiectul ales: sunt cultivate versificația și un anume imagism de structură folclorică 2. Treptat, poeții trec la modificarea structurii izvoarelor folclorice, dau alte dimensiuni simbolului, toarnă în vers propriu tiparele prozodice specifice creației populare. Ei vor asimila folclorul după modelul cunoscut în poezia lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter aforistic și fantasticul extins până la grotesc; fondul păgân străvechi împletit cu elemente creștine, icoane, teme hagiografice, o paletă cromatic identificabilă în tehnica picturală a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al astrelor, al șarpelui, al comorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale, de diversificare a lirismului prin plăsmuirea de impresii, de sunet și culoare într-un conținut psihic nou, și nu transcrierea aproape identică a cantilenei lui Botta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lacrimii", Cartea Românească, 1971; "Cumplita apoteoză", 1973; "Stâlpii", Cartea Românească, 1974; "Poeme", Editura Eminescu, 1975. Marin Mincu în volumul "Poezie și generație" îl consideră pe George Alboiu un post-blagian original. Satul lui George Alboiu vine cu rituri străvechi, cu fondul folcloric specific spațiului mioritic, cu motive cunoscute și în lirica poeților citați la acest capitol: dezrădăcinarea, înrădăcinarea, refuzul civilizației și poezia caută realizarea unui univers de refugiu întru complinirea condiției lui de poet. De asemenea, descoperim un univers grațios specific lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mângâierea ei este dureroasă ca Moartea. Aici în mijlocul câmpiei/ în fundul puțului s-aștept/ pământul bucuros să-mi intre/ prin toate părțile în piept/." George Alboiu este un poet viguros, aduce în poezie un spațiu stihial generat de mari forțe. Motive folclorice tradiționaliste în configurația unor obsesii (destinul, moartea, pământul, femeia) dau omogenitate întregii creații. În ultimele volume eminescianizează cu distincție ("Stâlpii"). George Alboiu știe să scrie cu artă, chiar dacă îi descoperim, în poezia lui, pe Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind metrica tradițională și cea a versului popular, se exprimă într-o diversitate de formule moderne poezia este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
preferăm în suita de versuri subordonată simbolului cu atâtea pretexte și deschideri intitulat "Rod" sau "Turn" și nu în cântecele elegii sau romanțe, în cântece folk în care textul muzical, prin repetările de cuvinte și versuri, ajunge la manieră. Elementul folcloric, existent atât în primul volum, cât și în cele următoare, este potențat, în ciuda mijloacelor naive de expresie, de un vag eminescianism în muzică și idee: "Oglinda mea de aur minunat/ Timpul s-a dus și pomii au lepădat/ Fără căință
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trece copita./ Mă paște neliniștea!" În volumul "Legile pământului" (1973) aduce istoria așa cum o cunoaștem din cronici: " Printre felii de argint/ Iată eu mă trec citind/ cu un ochi înmărmurind/ la ce-a fost călătorind." La Marin Tarangul formula este folclorică, când vorbește despre descălecatul țării, dar când invocă "Rugăciunea lui Brâncoveanu" și odihna ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descind dintr-un Rollinat trecut prin expresioniști: "Morții râd, ascultați-i: unii ies din morminte/ cu viermii pe buze, dar râzând, râzând./ Ies în cumpăna nopții jucându-se fiecare cu ce poate." În "Cântec de lună", exploziile romantice cu implicații folclorice mai persista. Cerul sună, frunza sună/ unde-i dragostea nebună/ când zvârleam cuțite-n lună/ și tot dam morții arvună." Volumul "Clopotul nins" (1971) reia metafora focului: "Puterea mea e că mă mistui, iluzie de aur,/ iluzie a tot ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]