5,879 matches
-
n. 22 decembrie 1894 București - d. 4 martie 1974, București) a fost un compozitor român, membru corespondent al Academiei Române. A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele "Taină" și "Luceafărul", muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat. Conform însă unei
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice. Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Și noi simțim o mare satisfacție de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în știință și învățătură
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului. În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]
-
hotare. Mușlea colaborează la partea de folclor a chestionarelor. În cadrul Societății etnografice române, prezintă comunicarea „Șcheii de la Cergău și folclorul lor”. În 1927 și-a susținut teza de doctorat („Obiceiul junilor brașoveni”). După o călătorie de documentare la vechile arhive folclorice din țările nordice, în anul 1929, adresează un memoriu Academiei Române, în care atrage atenția asupra primejdiei dispariției „monumentelor singurei noastre civilizații autohtone” și propune înființarea unei Arhive de folclor; aceasta ia naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga țară, prin chestionare și specialiști trimiși pe teren, precum și publicarea unui „Anuar al Arhivei de folclor”. În cele șapte volume ale Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 - au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât și studii legate de istoria folclorului și a folcloristicii românești. Mușlea publică astfel lucrările Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul, Ovid Densusianu, folclorist precum și monografia Cercetări folclorice în Țara Oașului. După 1930 a fost numit director al Bibliotecii
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 - au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât și studii legate de istoria folclorului și a folcloristicii românești. Mușlea publică astfel lucrările Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul, Ovid Densusianu, folclorist precum și monografia Cercetări folclorice în Țara Oașului. După 1930 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind și publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conțin articole de cultură
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei și a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată și Arhiva. Viața și activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării științifice. Mușlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată abia în 1970 de către Octavian Bârlea. În schimb, în 1957, a încheiat lucrarea monografică „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
pop; coperta discului oferă următoarea lămurire: „"După ce a fost încoronat ca rege al manelelor, Nicolae Guță îndrăznește mai mult, provocând trupe ca O-Zone, Paraziții, Voltaj, Simplu, Cream, Blondy, 3Sud Est."” Versurile pieselor lui Guță se desprind treptat de inspirația folclorică și pun tot mai mult în lumină tonul infatuat pentru care sunt acuzate manele în mod obișnuit: se vorbește despre averi fabuloase și bunuri materiale inaccesibile, despre invulnerabilitatea și influența eului. Acestea vin în opoziție cu repertoriul anterior, în care
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
lansarea în Franța a discului cu același nume (1996). Repertoriul de manele al cântărețului este mult mai puțin cunoscut decât muzica lăutărească abordată în anii 1990. Guță a primit comentarii critice din partea a numeroși specialiști interesați de „world music” (muzică folclorică și populară non-anglofone) și de muzică țigănească. Numele său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide" (1999), care tratează fenomenul muzicilor folclorice în Africa, Europa și Orientul Apropiat: „"un cântăreț foarte apreciat, [Guță] cântă muzică
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
a primit comentarii critice din partea a numeroși specialiști interesați de „world music” (muzică folclorică și populară non-anglofone) și de muzică țigănească. Numele său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide" (1999), care tratează fenomenul muzicilor folclorice în Africa, Europa și Orientul Apropiat: „"un cântăreț foarte apreciat, [Guță] cântă muzică populară într-un stil contemporan (...) vocea este extraordinară"”. Criticul Kurt Keefner notează pe "site"-ul allmusic: „"Domnul Guță are într-adevăr o voce foarte interesantă și sprintenă
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
trupă de dansuri pădurenești în localitate. Laureată a mai multor festivaluri naționale și internaționale. Ansamblul Cântece și Jocuri Pădurenești a fost laureat și premiat la mai multe concursuri și festivaluri de folclor: Iași, Bacău, Tinmișoara, fiind invitat la numeroase manifestări folclorice din țară de cele mai multe ori acesta fiind ansamblul care încheia spectacolele. În 1999 apare Puls 756, care după o apariție intră din nou în umbră. În septembrie 2001, odată ce prof. Toma Horațiu vine la liceul din Ghelar ca profesor de
Ghelari, Hunedoara () [Corola-website/Science/308663_a_309992]
-
timpuri, extragerea metalelor, predominantă fiind extragerea minereului de fier. Zona se remarcă prin valoarea etnografică deosebită exprimată în frumusețea portului popular, a țesăturilor dar și în originalitatea arhitecturii țărănești și a tradițiilor populare. Zona este cunoscută și apreciată pentru arta folclorică și tradițiile pădurenilor care s-au păstrat neschimbate în decursul istoriei apropiate și contemporane. Ținutul este compus din următoarele comune și sate: Principala cale de acces în Ținutul Pădurenilor o reprezintă drumul județean 687E prin localitatea Ghelari și DJ 687F
Ținutul Pădurenilor () [Corola-website/Science/308669_a_309998]
-
la Universitatea Națională de Muzică din București. "“Liana Alexandra este considerată drept cel mai important compozitor român al generației ei. Limbajul ei componistic este bogat, de la tehnică aleatorica și cea a clusterelor la melodica de amplu lirism inspirată de elemente folclorice din cultura ei natală.”" (Gregory Youtz. The Pacific Lutheran University, Tacoma, Washington, U.S.A.) S-a afirmat drept ilustra compozitoare pe plan național și la nivel internațional încă din anii 1970, obținând numeroase premii. Întreaga ei creație componistica a fost
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
ca temă dragostea imposibilă, care înseamnă o condamnare la suferință. Epoca de maturitate Începe cu „"Poema del cante jondo"” („"Poema cântului andaluz"”) (1931), care, prin intermediul unității tematice, formale și conceptuale, precum și a manierei de exprimare a sentimentelor, datorată parțial inspirației folclorice, reprezintă lirica neopopularistă a Generației lui 27. În „"Primeras canciones"” (1927) și „"Canciones"” (1936) utilizează ambele forme : cântec și romanță. Temele timpului și a morții sunt reprezentate prin intermediul zorilor zilei, a nopții, a orașului andaluz și a peisajelor selenare. Moartea
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
și a peisajelor selenare. Moartea și incompatibilitatea morală dintre lumea țiganilor și societatea burgheză sunt temele principale abordate în „"Romancero gitano"”. Se remarcă unele procedee specifice liricii populare, precum și influența compozitorului Manuel de Falla. Nu este vorba de o operă folclorică, ci de una bazată pe chestiuni relaționate cu lumea țiganilor și cu cea andaluză. Lorca îl înalță pe țigan la rang de mit literar, așa cum va face mai târziu cu negrul și cu evreul (n.t. e o traducere mot-a-mot
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
s-au acomodat vieții autohtone familiarizîndu-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, însă ei și-au păstrat, totodată, propriile tradiții aduse de pe meleagurile de baștină și pe care, parțial, le-au împrumutat noilor lor concetățeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credințe religioase în special de Crăciun și de Paște, dar și unele specific armenești, iar pe de altă parte, obiceiuri laice, legate în principal de practicarea comerțului și a meșteșugurilor, precum și de conviețuirea socială. Nu a existat o delimitare
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
pentru pian trec prin bucurie, poezie vibrantă și instrospecție singuratică. Chiar și în lucrările sale de mari dimensiuni, folosea uneori texturi împrăștiate. În Simfonia în Re Major (D. 936A) el aniticipează folosirea lui Mahler a armoniilor și influențe din muzica folclorică. Schubert și-a exprimat dorința, dacă ar fi supraviețuit bolii incurabile, să îți dezvolte cunoștințele de armonie și contrapunct și chiar și-a rezolvat un loc la lecțiile de armonie ale lui Simon Sechter. În mijlocul activității sale creatoare, sănătatea sa
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
cele mai renumite ansambluri din țară: Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București (1955-1965), Ansamblul „Ciocârlia” (1954-1983), Orchestra de muzică populară „Înfrățirea” din Cluj Napoca (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio, Ansamblul „Rapsodia română” din București, Ansamblul „Doina Bucureștiului”, Ansamblul Folcloric „Târgu Mureș”, Orchestra „Brâulețul” din Constanța, Orchestra „Plaiurile Bistriței” -din Bacău, Orchestra „Rapsozii botoșanilor”, Ansamblul Folcloric „Ciprian Porumbescu” din Suceava. La pupitrul orchestrelor cu care a cântat i-a avut dirijori pe: Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, Nicușor Predescu
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
Ciocârlia” (1954-1983), Orchestra de muzică populară „Înfrățirea” din Cluj Napoca (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio, Ansamblul „Rapsodia română” din București, Ansamblul „Doina Bucureștiului”, Ansamblul Folcloric „Târgu Mureș”, Orchestra „Brâulețul” din Constanța, Orchestra „Plaiurile Bistriței” -din Bacău, Orchestra „Rapsozii botoșanilor”, Ansamblul Folcloric „Ciprian Porumbescu” din Suceava. La pupitrul orchestrelor cu care a cântat i-a avut dirijori pe: Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, Nicușor Predescu, Constantin Arvinte,Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros, George Sârbu sau Ion Cobâlă, iar, alături de ea pe scenă
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
participat la peste 80 de turnee. A absolvit școala generală în comuna natală, apoi liceul teoretic „Dragoș Vodă” din Sighet, secția reală. De mic i-a plăcut să cânte. Bunicul artistului a fost preot la Săpânța, un sat cu celebritate folclorică și etnografică în care se află Cimitirul Vesel din Săpânța. Bunicul îl lua la biserică. Psalmodia versete din psaltire. Știa multe colinde încă de atunci, colindele pe care le cântă și astăzi. A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
mărturia de prețuire și admirație în Cartea de onoare. Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat, document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri, în zecile de mii de spectacole și turnee realizate cu ansambluri folclorice profesioniste ori de amatori, pe parcursul celor peste 50 de ani de carieră artistică. Nicolae Sabău - Muzică populară din Maramureș Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Sabău la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
a elogiat-o că „un talent ce va fi încununat de glorie“. În ziarul județean „Înainte“ redactorul Puica Mondoc remarcând evoluția Vasilicăi menționa „Reprezentanta a tinerei generații, Vasilica Dinu, eleva la Grupul școlar „Electroputere“, o mare speranță a interpreților tezaurului folcloric, ne-a cucerit prin glasul sau excepțional, cu modulații specifice, ce îi permit o originală frazare“Televiziunea română a început să o înregistreze astfel că în noaptea de An Nou 1978, în zilele de 19 și 23 ianuarie Vasilica Dinu
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
inedită. A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice. A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
căreia îi donează colecția sa de cărți. Colectează și editează opera lui Miron Costin producând și editând în 1890 o monografie, împreună cu o lucrare similară dedicată lui Gheorghe Asachi. În 1891, scrie esee, nuvele, memorii și povești influențate din teme folclorice, publicate într-un volum cu titlul "Legende române". În același an, pleacă la Londra și participă la "Congresul Internațional al Orientaliștilor" ("International Congress of Orientalists"), unde îi este înmânată diploma de onoare "pentru servicii aduse operei internaționale" . La finalul deceniului
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
literară a vremii și a constituit catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele - "Sămănătorismul". Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea, în special prin intermediul paginilor revistei, valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii, etc. „” a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum și comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc. Sămănătorul sau Semănătorul? De la nr.1 din 2 dec. 1901 până la
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]