12,418 matches
-
de ei. Cablurile electrice vibrară, poate se făceau probe de funcționare. Un semnal luminos se aprinse În capătul Întunericului. Maja se Înfioră. Dacă mecanicii manevrau trenurile... Dacă dădeau drumul la curent În șine... Își pierduse simțul orientării. Intraseră pe aceeași galerie pe care veniseră? Ori s-au rătăcit? Acum, chiar dacă se Întorcea nu mai reușea să distingă vagoanele Însemnate de Zero. Și nu mai reușea să distingă nimic În față. Doar contururile nedefinite ale unei galerii Întunecate, un tavan neregulat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
simțul orientării. Intraseră pe aceeași galerie pe care veniseră? Ori s-au rătăcit? Acum, chiar dacă se Întorcea nu mai reușea să distingă vagoanele Însemnate de Zero. Și nu mai reușea să distingă nimic În față. Doar contururile nedefinite ale unei galerii Întunecate, un tavan neregulat și Îngust, un felinar palid, acolo În capăt - dar cine știe unde... — Ți-e teamă? o Întrebă Zero, strângându-i brațul cu putere. Maja Închise ochii și privi lumina Îndepărtată din capătul Întunericului și spuse: — Nu. Încet-Încet, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbească, se mira și el că are atâta forță, și pentru că nu putea să-i spună direct cât de mult și-ar fi dorit s-o mai vadă, a invitat-o a doua zi la o lansare de carte, la Galeriile La Fayette, un poet excepțional spunea el, deși în mod normal nici nu s-ar fi dus. Așa s-au întâlnit, au ascultat împreună vorbăria din jurul unei cărți de versuri, apoi au mâncat o înghețată. În zilele următoare, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru a mă ajuta să trec mai ușor peste greutățile vieții, fiindu-mi alături atunci când am nevoie de sprijin. Eu am știut cum arăta mama mea, înainte să mă nască. Sufletul meu era in ceruri si se plimba printr-o galerie cu portrete de mame. Când am ajuns în dreptul portretului mamei mele, am știut clar că acela este, deoarece pot fi doar copilul ei, acea senzație de siguranță pe care am simțit-o în momentul în care am văzut acel portret
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise cu o bucată de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură și am început să înaintăm, printr-un galerie strâmtă, spre sala secretă de proiecție. În fața mea, se târa Feri, o vreme l-am mai auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o vreme l-am mai auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-am auzit numai pe cei din sală, tropăind și urlând. Galeria se făcea tot mai strâmtă, mi-am simțit umerii frecându-se de pereți și credeam c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr, în timp ce continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr, în timp ce continuam să mă târăsc în patru labe, am simțit cum și spatele mi se freacă de pereții galeriei și mi-am dat seama că nici dac-aș vrea, n-aș mai putea să dau înapoi, așa c-am continuat să înaintez, dorindu-mi să nu fi câștigat pariul făcut de dimineață. Făcusem pariu cu Feri, de-ndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns. Galeria era atât de strâmtă încât abia mai puteam să fac o mișcare, am vrut să strig după Feri, să vină să mă ajute, însă întunericul mă sufoca, respiram cu greu, și atunci mi-am adus aminte de ce mi-a spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și să nu-mi fie frică, urmează o porțiune mai largă și, într-adevăr, după un scurt târâș, am putut să mă ridic în patru labe și am ajuns lângă Feri, iar Feri mi-a spus că acolo se termină galeria, iar grilajul e deasupra capetelor noastre, să-mi întind numai mâna, și-l ating, el l-a și pipăit și crede că nu e prins în șuruburi, în schimb e greu, n-o să-l putem ridica decât în doi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a așezat în fotoliu și, lăsându-se mult pe spate, și-a ridicat piciorul întins, și a început să-și dea chiloții jos, cu toate că mai avea încă pe ea ciorapii, iar Feri și cu mine stăteam lângă intrarea în galerie, știam că ar fi trebuit să mă bag în gaură, dar nu m-am băgat, și nu s-a băgat nici Feri, am rămas amândoi pe loc, privind cum femeia, încet-încet, își trage chilotu-n jos, trecându-l peste fese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mulțumit de sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă situl cu un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici. Or, vocea părea să vină de sus. Cu cît mă gîndesc, cu atît sînt mai sigur că există o galerie care urcă spre faleză. - Chiar dacă ar exista un pasaj, le ce ne-ar servi? Întrebă Marie, cu glas chinuit. - Detest să nu pricep. - Iar eu detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de un metru. Lucas Îndreptă lanterna spre interior și lumină pereții unui tunel căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de pierdut? Apa le ajungea deja la bărbie. Lucas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de un metru. Lucas Îndreptă lanterna spre interior și lumină pereții unui tunel căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de pierdut? Apa le ajungea deja la bărbie. Lucas o ajută pe Marie să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Marie să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre micul soare săpat pe altar, era În mijloc. Nu era o Întîmplare. - Poate. Deocamdată, asta tot nu ne spune unde se află ieșirea. - Poate că nu există. - Nu prea mi-i Închipui pe druizi trecînd prin grotă și prin galerie ca să vină să-și facă aici temenelile. Marie nu făcu nici un comentariu. El continuă. - Probabil că ne aflăm cam la patru-cinci metri sub pămînt. Cu aproximație, aș spune că ne aflăm chiar dedesubtul sitului. Așadar nu e o Întîmplare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ani. Lucas trecu prin fața Mariei și se duse să examineze stîncile care blocau intrarea grotei. O simți pe tînăra femeie aplecîndu-se lîngă el. - Cineva a Încercat cu adevărat să se descotorosească de noi. - Nu e sigur. Ucigașul știa poate de galeria pînă la faleză... - Și ne-a pus astfel În situația de a o descoperi? Ca să ne facă să Înțelegem ceva?... - Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această voință dionisiacă de a da frâu liber bestialității și răului, inițiată de acționiștii vienezi, se va regăsi de-a lungul deceniilor următoare. Potrivit lui Daniel Macmillan, răsturnarea intervenită În civilizațiile occidentale după 1945 nu era altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrînd În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna, perfect bronzată și aranjată. Teoretic, lucrează la o galerie de sculptură. Dar, practic, toată ziua are treabă să-și epileze, penseze sau maseze diverse părți ale corpului și e plecată la Întîlniri cu bancheri importanți, despre care știe exact cît cîștigă, Înainte să accepte să se vadă cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
serie tipologică; este ceea ce voi lăsa totuși criticilor literari en titre, deși sugestia are meritul de a semnala că fierea lui „Chick”, pe care eu o evidențiez poate prea mult, e tipică bătrînilor cu soții tinere, o savuroasă și stabilă galerie În literatura universală. Vladimir Tismăneanu, citind aceeași variantă, mi‑a sugerat importante adăugiri și nuanțări, corectînd și cîteva erori punctuale. Le mulțumesc tuturor. Bineînțeles, forma finală a textului, ca și răspunderea pentru conținutul său, Îmi aparțin În exclusivitate. 1 Viking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
palate și grădini, printre maghernițe și marile vizuine abandonate. Adio trai la bloc! Nu-l voi mai invidia pe cutărică de la primăria de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica de stixuri, unde proviziile nu-mi vor lipsi. Nu-mi va lipsi nici udătura, cu tot Vinalcoolul pe mâna mea. Totuși toate aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bancare internaționale“. În cealaltă mână ținea un steag rusesc. Din buzunarele costumului strigau cerșind îndurare mici tați, mame și copii, făcuți la aceeași scară cu micile femei de sub picioarele lui. Nu toate aceste detalii se distingeau de la capătul opus al galeriei de tir, dar eu n-aveam nevoie să mă apropii de țintă ca să iau cunoștință de ele. Chiar eu desenasem această țintă, cam prin 1941. Milioane de reproduceri ale acestei ținte au invadat Germania. Superiorii mei fuseseră atât de încântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]