56,083 matches
-
la alta. Iar decriptarea mărunțită înlocuiește, în mod nefericit, viziunea. Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub lupă, se află un autor de talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic, contrar - în definitiv - uzanțelor tacite, Mircea A. Diaconu scrie, pe mai bine de două sute de pagini, o recenzie a câtorva volume aparținând autorului Schimbării la față a României. Marginale din perspectivă estetică, dar, merită să
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
Succesiunea mișcărilor frînte, asamblate în gesturi descompuse, recompuse, ca într-un joc de puzzle îmi lua ochii. Corpul părea o plastilină modelată în zbor, spasmodic. Nu mi-a trecut niciodată prin cap, însă, că voi vedea pe cineva dansînd asta, genul acesta specific discotecilor, al consumului imediat, pe muzica lui Bach. Doamnelor și domnilor, lucrul acesta incredibil și minunat se întîmplă pe o scenă, într-un spectacol! Am rămas cu gura căscată urmărindu-l pe CRBL(se citește Cerebel) dansînd break
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
cerea dreptul la existență, se dovedea a fi un eveniment de talie mondială. Compozitori, interpreți, critici muzicali de cea mai mare anvergură veneau la București pentru a se confrunta, pentru a dialoga într-o manieră pe care puține reuniuni de gen o pot isca și prolifera. Am crezut chiar că sunt în miezul avatarurilor muzicii contemporane. Aici se manifestau marile personalități artistice ale Europei (îmi amintesc de prezența lui Xenakis), Japoniei (Takemitsu), Americii (Crumb). Tot aici m-am convins că interpretarea
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
o anumită privire, a noului val de tineri regizori români. Într-un fel, acest succes la Cannes separă apele, iar fondurile pentru film, atîtea cîte sunt, ar trebui direcționate către regizorii tineri, cu proiecte viabile și nu spre pompierii cinematografiei, gen Sergiu Nicolaescu, cu superproducții de carton. În ceea ce-l privește pe Cristian Nemescu, nu ne putem decît imagina o carieră prodigioasă, dispariția acestuia înscrie filmul într-un orizont de posibilitate ce nu va fi niciodată explorat. Pînă la intrarea acestor
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
Nemțoi a reconfigurat geografia și istoria artelor românești. Desprins abrupt și, oarecum, neașteptat dintr-un climat destul de precar al artelor noastre decorative, ale căror caracteristici esențiale au fost multă vreme tentația de opacizare a utilității formei și aspirația crispată spre genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd cu o inocență specifică marilor creatori lumea atît de fragilă și de gingașă a sticlei, a cărei istorie este copleșitoare, atît prin tradițiile ei meșteșugărești, de tip Murano, cît și prin performanțele ei artistice din spațiul
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
simfonice, întrucât nu a produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am putea spune, cu implicare afectivă din care nu lipsesc accentele valorizatoare: "Ajunsă la un moment de mare strălucire în Barocul înalt, când noul gust muzical caută deja alte scopuri și mijloace de expresie, fuga
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
vînîndu-l pe Spiderman este bușit serios de acesta din urmă și își pierde memoria și cu ea furia, but not for long. Toate aceste rocambolești amnezii și flashback-uri, racourci-uri, mutații și dezmutații fac filmul un simplu joc cu măști, gen uite popa nu e popa. Lăsînd la o parte bușelile din film de talia celor pe care le putem urmări la un Cartoon, unde de sub piatra care i-a pus capac iese motanul Tom sub formă de chepeng, mai nou
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
prin tufișuri, discursuri, rățoieli făloase... Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaș de cowboy subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de putere a inșilor duri, înapoiați, neînvățați, - învățați numai cu bezna. La momentul oportun, "dialecticianul" din Oltenița le-a făcut semn să vie, să-l ajute, să-i rezolve problemele, și ei veniră, acușica... Adresându-le și felicitări, dupe aceia
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
orice volum reunind o sumă consistentă de eseuri pe măsură, însă, și acesta e pândit de riscul de a fi expus de critică de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși, să intrăm în carte cu rigoare metrică, dintr-o sintagmă într-alta. Să punem în abis și să relativizăm, să fim subiectivi și intransigenți, intuitivi și sobri. Am toate argumentele să aleg pentru
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
lasă să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică. Astfel, în incipit, se reafirmă încadrarea în genul romanesc ("E un roman din viața curselor de la Băneasa și Floreasca..."), dar se subliniază, nu fără o doză de precauție, și un motiv secund de prețuire, întîietatea lui măcar la nivelul intenției: este "primul roman românesc care vrea să înfățișeze
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
neamț, alții că e fiul prințului care l-a adus în România") și are un sfîrșit tragic, într-un accident, iar antagonistul său, jocheul Panait Corvin, e o întruchipare a maleficului. Acțiunea e însă departe de a avea complicațiile specifice genului, proliferate mecanic, conform rețetarului, cu dese răsturnări de situație, cu mize uriașe, capitale, cu similicatastrofe și cu salvări miraculoase, cu recunoașteri ce schimbă radical starea civilă a eroilor. Locul acestora e luat de înfățișarea a patru concursuri ("Premiul cel Mare
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica rock), la ambiguitatea și uneori duplicitatea show-urilor improvizatorice ori la absența încă a unor forme și genuri specifice muzicii electronice și celei elaborate cu ajutorul ordinatorului. Numai că toate aceste (presupuse?) defectivități se văd cu mai mare acuitate de pe partea cealaltă a Oceanului: din Europa. Altminteri, muzica americană e autotrofă. Adică, democratică, independentă, imună și poate chiar sfidătoare
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
nu sînt neapărat foarte precise - se vorbește, de exemplu, de "omisiunea unei silabe - de obicei "ră" - din mai mult ca perfectul la persoana I plural: "luasem" în loc de "luaserăm" etc." (anchetă în Cotidianul. arhiva 2007). Altcineva citează "dezacorduri de analfabet de genul "ei făcuse", "ei fusese", etc. în loc de "ei făcuseră", "ei fuseseră" etc." (forum.softpedia.com, 8.06.2005). Cum se întîmplă adesea, încălcarea unei norme produce o avalanșă de acuzații grave și de etichete depreciative: "agresiunea (...) la adresa limbii române", "semidocți cu
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
căreia ar trebui să-i corespundă o vocație ce nu și-o recunoaște?), încercînd a se comporta precum un... pictor tradițional, adică obiectivîndu-se. Nu se autoanalizează, ci privește, observă, triază, înregistrează cu nesaț. Ponderea existenței nu se află pentru acest gen de creatori în forul intim, ci în exterior. Chiar n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
intensificat într-un dublu DA viu și fertil). Ei au promovat o poezie incendiară, care milita pentru libertatea individuală a creatorilor în mijlocul unui măcel internațional. Dar puțini auziseră de Urmuz, precursorul absurdului, cel care l-a inspirat pe maestrul acestui gen literar, Eugene Ionesco. De aceea seara a debutat foarte original, după prezentarea celor care urmau să răspundă la întrebarea dacă modernismul s-a născut în România (editorul Jonas Ellerström, criticul de artă Tom Sandwvist și prozatoarea și criticul Gabriella Hakansson
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
Simona Vasilache Galeria personajelor feminine dintr-o literatură are, în fiecare epocă și gen, un anume specific. Purtătoarea de steag e, după cum se schimbă lumea și gustul, Lucrezia Borgia, sau Natașa Rostova, sau Nora, sau, în fine, ego-ul de hîrtie al Sylviei Plath. Feminități, se vede, diferite și puse-n scenă diferit. Sigur că
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
ci și a unui prozator viguros, care îmbogățește patrimoniul artistic al insulei natale. În plus, printr-o poveste de dragoste și ură de pe vremuri, Salvatore Niffoi, revitalizează subtil romanul istoric; o face renunțînd la insistentele reconstituiri, care saturau proza de gen precedentă.
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
în redacție. Se pare că decizia e legată de o inițiativă a Asociației Civic Media, pe care o conduce, de a-l sprijini pe Traian Băsescu. Dacă printre cititorii României literare există vreunul capabil să-mi explice evoluțiile de acest gen, i-aș fi profund recunoscător. Va să zică, timp de doi ani, Roncea a pus pe piață o serie de minciuni incredibile despre președinte, iar acum, tot el, sau oamenii din subordinea lui, cheamă lumea la demonstrații pro-Băsescu! Nu mai înțeleg nimic
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței - recapitulez pentru cititorii care nu au informațiile la îndemână, ca și pentru tinerii care au devenit de curând cititori ai României literare - este primul din seria muzeelor de acest gen deschise în țările Europei Centrale și de Est. Cunoscuta poetă Ana Blandiana este cea care a propus proiectul Consiliului Europei, în ianuarie 1993. Consiliul Europei l-a luat sub egida sa și, câțiva ani mai târziu, l-a inclus între
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
atrag în mod serios atenția... nu vă supărați că vă spun... cum credeți... cum ziceți dvs... cum veți considera. O omnisciență supărătoare, o falsă, prefăcută familiaritate, la care se adaugă o vulgaritate română, o băgare în vorbă,... o vorbire băgăreață, gen Rânzei, personajul enervant din romanele lui }oiu, care pune în evidență, mai târziu, dupe revolusie, activitatea foștilor comuniști, ca Visarion Pandeluță, membru, senator de onoare al Partidului Speranțelor înșelate Și Veșnic Reînnoite. A fi un... PSIVR-ist era o chestie
Jurnalul unui informator român by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9707_a_11032]
-
contestarea legitimității politice și a rezultatelor alegerilor - nu insultele directe (de la boșorogi la legionari) adresate adesea contestatarilor chiar de presa care le condamna violența. Și astăzi, există un discurs public care trece foarte ușor peste calomnii și amenințări concrete (de genul "te arunc de la balcon"), dar dramatizează o violență simbolică împotriva Constituției (din afirmații de tipul "ar trebui modificată Constituția"). Mi se pare că merită amintite, în acest context, cîteva date din trecutul relativ recent. În spațiul discursului public, tema violenței
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
România anului 2007 existența literaturii de consum chiar poate fi pusă sub un major semn de întrebare. Aș spune, mai degrabă, că avem de-a face cu un sensibil deficit de literatură de consum într-adevăr lizibilă. Ca un paradox, genul acesta de produs editorial se dovedește a fi, în cele mai multe cazuri, imposibil de consumat. Greu digerabil. Scrise prost, cu mâini neîndemânatice, după rețete adeseori clasicizate, asemenea cărți nu prea reușesc să ne hrănească nici măcar micile frivolități de lectură. Dintr-un
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
stânga. I-am spus că n-aș vrea să semnez cartea cu numele meu, ci cu unul străinez, George Blake, de exemplu, traducerea aproximativă a numelui meu din buletin. Mai mult, mi-ar fi plăcut să facem o glumă de genul: autorul e american, este vorba despre o traducere pe care am executat-o, chipurile, eu, și tot eu am obținut, nu importă cum și prin ce mijloace, copyrightul. Dacă treaba ține și cartea înregistrează succesul bubuitor în care sper, după
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
pentru secolul al XIX-lea este Catastihul amorului, roman de început și de sfârșit de tehnică. În schimb, atunci când jocul se termină și îi urmează expunerea detaliată a regulilor sale complicate, Gelu Negrea nu mai rămâne impasibil în fața clișeelor de gen. Un alt gen, de data aceasta. Demascarea lui seamănă - în spirit, firește - cu zeci de alte demascări mai mult sau mai puțin livrești, înțesată cum e de manuscrise pierdute, furate și regăsite. Ceea ce urmează să trăiască naratorul, începe să semene
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]