9,375 matches
-
considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, se va zice... În sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. În relație cu regii, apar zeii; politica și religia merg mână în mână. Prelucrarea metalelor permite atât confecționarea uneltelor creative ale tehnologiei, cât și a armelor distrugătoare folosite în conflicte. Țesutul, arta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
București. Golu, M. (1966), „Cibernetica și psihofiziologia percepției”, Analele Universității București, Seria Științe Sociale, Filozofie. Mânzat, I. (1991), „Deschiderea sinergeticii. Spre un orizont teoretic neoclasic în psihologie”, Revista de Psihologie, nr. 1-2. Miclea, M. (1994), Psihologie cognitivă, Casa de Editură Gloria SRL, Cluj-Napoca. Neculau, A. (1994), Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Societatea Știință & Tehnică SA, București. Odobleja, ȘT. (1938; 1939), Psychologie consonantiste, Librairie Maloine, Paris, 2 vol. Pavelcu, V. (1937), „Caracterele afectivității”, Analele de Psihologie, vol. IV. Pavelcu, V. (1965; 1974
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
afectează discernământul asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de orgoliu, de îngâmfare sau de trufie, ci ajung să exprime acum obsesia bine constituită a măririi, a gloriei, a grandorii proprii: individul în cauză își supraevaluează în așa măsură meritele, are o părere atât de bună despre sine, încât simte nevoia să-i convingă și pe ceilalți de calitățile sale deosebite. Orice indiferență sau ironie la adresa valorii sale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
convingător privind modul în care „egocentrismul psihologic” exacerbează propriile trăiri afective, privind felul în care, de exemplu, vanitatea controlată poate perturba judecata realistă și obiectivă. Este vorba de marele erou grec Achille, prezentat de Homer ca un tânăr „lacom” de glorie, „mistuit” de amor propriu, „orb” față de acele nevoi și dureri ale semenilor care concordă cu propriile sale interese de moment. Orgoliul personal al lui Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor daruri și onoruri strălucite nu-l determină să renunțe la hotărârea luată. Mai mult chiar, amenință că a doua zi la lua drumul mării cu trupele sale și se va întoarce la căminul său, preferând „o bătrânețe obscură unei glorii nemuritoare”. Va trebui ca un alt eveniment să rănească și mai brutal amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a lui Patroclu, față de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care-ndrăzni să te-omoare, Șase perechi de troieni, toți oameni aleși, înaintea Rugului am să-i înjunghii ca eu să răzbun a ta moarte”. Spre deosebire de orgoliosul Achille, care se prezintă prin excelență ca un erou al „pasiunii și al gloriei”, Hector ni se înfățișează în epopee ca un cerebral, ca un om care-și închină toate forțele unui ideal înălțător: salvarea patriei sale dragi. Așa cum arată André Bonnard, în vreme ce Achille nu iese din „particularul” în care îl închide vanitatea sa
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
convins de superioritatea lui asupra celorlalți 38. În AJ, Sophia, cuprinsă de rușine din pricina avortonului ei Ialdabaot, vrea să-l ascundă de ochii Nemuritorilor și instalează pentru el un tron - tronul lui Yahweh - În mijlocul unui nor luminos, care este „palatul gloriei lui Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins de foc strălucitor”. Împerechindu-se apoi cu el, sora sa geamănă Ignoranța sau Demența dă naștere la „doisprezece Îngeri, fiecare din ei În propriul său eon
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
separă de Pămînt, În ordinea care era numită „chaldeană”41. Nebunul Ialdabaot (Saklas) transferă asupra celor șapte CÎrmuitori cerești o parte din energia sa, Însă nu-i Înzestrează și cu Lumina pură pe care o primise de la Sophia. Totuși, această glorie hipercosmică Îl așează de drept În fruntea Arhonților: „Iată de ce s-a numit el Însuși Dumnezeu, căci era din cale afară de mîndru de locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posedînd Înțelepciunea și atributele vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
d.), extrage cîte un fiu din fiecare dintre membrele sale, după cum urmează: - din Inteligență, pe Splenditenens 40; - din Rațiune, pe marele Rege de Onoare (malka rabba d’igara); - din GÎndire, pe Adamas de Lumină (Adamas nuhra); - din Reflecție, pe Regele Gloriei (melekh shubha); - din Voință, pe Purtător (sabla), numit și Homophorus 41 și cunoscut Îndeobște drept Atlas care poartă Pămîntul pe umeri 42. Cei cinci războinici din A Doua Creație ajung pe Tărîmul Întunericului, unde Îi află pe Protoantrop și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bună (ex bona aqua)53 face Luna, „Corabia Apelor Vii” (navis vitalium aquarum)54. Alături de aceste Nave cosmice strălucitoare, lucidae naves, Spiritul Viu mai făurește cele trei Roți ale VÎntului, Apei și Focului, pe care le pune În mișcare Regele Gloriei: Gloriosum regem tres rotas impellentem ignis aquae et venti 55. Funcția acestor Roți, care alcătuiesc laolaltă un fel de turbină, o moară de apă, este de a recupera Lumina risipită În Lume și de a o transporta pînă la Nave
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lume. Soarele a filtrat Lumina amestecată cu diavolii (arhonții) fierbinți, În vreme ce Luna a filtrat Lumina care era amestecată cu diavolii reci. Ea #Lumina## se Înalță Într-o Coloană a Slavei #În arabă subuh, probabil din sirianul shubha, corespunzător grecescului doxa, «glorie»; este de fapt o «Coloană de Slavă», stylos tes doxes## Împreună cu rugăciunile, vorbele bune și faptele bune.” El spuse: „Acestea sînt azvîrlite În Soare, apoi Soarele le azvîrle În Lumina de deasupra lui, În lumea Slavei (sau a Gloriei), unde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doxa, «glorie»; este de fapt o «Coloană de Slavă», stylos tes doxes## Împreună cu rugăciunile, vorbele bune și faptele bune.” El spuse: „Acestea sînt azvîrlite În Soare, apoi Soarele le azvîrle În Lumina de deasupra lui, În lumea Slavei (sau a Gloriei), unde se Înalță pînă la cea mai de sus Lumină neîntinată. Lucrarea continuă pînă cînd din Lumina Încătușată #de Întuneric## nu mai rămîne decît ceea ce Soarele și Luna n-au fost În stare să extragă. Atunci Îngerul care ține pămînturile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
D-E, F-G, H-L, M, lucrare revizuită de Florin ștefănescu, Mihaela Andreiovici, Mașina de Scris, București, 2000-2004. Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, București, 2001. Lefa, Aristide, Fericiți cei ce plâng, Eminescu, București, 1998. Levy, Robert, Gloria și decăderea Anei Pauker, traducere de Cristina Pupeza și Ioana Gagea, Polirom, Iași, 2002. Lupu, Marius, Nicoară, Cornel, Onișoru, Gheorghe, Cu unanimitate de voturi, Fundația Academia Civică, București, 1997. Maier, Alexandru, Am fost medic la Gherla. Dreptul la adevăr, Mentor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
1994. Ionescu-Gură, Nicoleta, „Decretul 83. Începutul sfârșitului la sate”, Magazin Istoric, nr. 10/octombrie 2000, pp. 27-31, nr. 11/noiembrie 2000, pp. 40-44. Ionițoiu, Cicerone, „Subjugarea țărănimii. Revolta din comuna Vadu Roșca”, Analele Sighet, 8, 2000, pp. 309-314. Levy, Robert, Gloria și decăderea Anei Pauker, traducere de Cristina Pupeza și Ioana Gagea, Polirom, Iași, 2002. Marin, Gheorghe Gaston, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viață, Evenimentul Românesc, București, 2000. Oprea, Marius, „«Transformarea socialistă a agriculturii»: asaltul final, 1953-1962”, În Dorin
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
esențială este bogăția. Dar Vestul, în germană Abenland, în franceza veche couchant sau ponant, în românește apus și în ungurește nyugat, semnifică în aceste limbi și locul de declin, de îmbătrînire, de epuizare... Occidentul este în declin sau îl așteaptă gloria finală, alt semn al sfârșitului? În ceea ce mă privește, prefer gloria apoteotică, deoarece unii o știu: „Orice imperiu piere”. Titlul acestei cărți de Jean-Baptiste Duroselle (este vorba despre Istoria relațiilor internaționale) poartă intuiția unei istorii desfășurate mereu în altă parte
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
couchant sau ponant, în românește apus și în ungurește nyugat, semnifică în aceste limbi și locul de declin, de îmbătrînire, de epuizare... Occidentul este în declin sau îl așteaptă gloria finală, alt semn al sfârșitului? În ceea ce mă privește, prefer gloria apoteotică, deoarece unii o știu: „Orice imperiu piere”. Titlul acestei cărți de Jean-Baptiste Duroselle (este vorba despre Istoria relațiilor internaționale) poartă intuiția unei istorii desfășurate mereu în altă parte, deocamdată fără răspuns... La crepusculul vieții sale, Heidegger scria: „Doar un
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este apropierea de sfințenie. Toate soiurile de făpturi ale lumii sunt date în veghe câte unui sfânt. Peste păsări este Simeon Stâlpnicul. Peste gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima, 1936/1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
era româna); traducerile în română au fost târzii (secolul al XVI-lea), corupte de imitarea originalului; în secolul al XIX-lea învățătura era privilegiul elitelor, în timp ce pentru oamenii simpli, a merge la școală era o aspirație și un titlu de glorie. Și astăzi educația este un factor care imprimă caracter ierarhic relațiilor dintre interlocutori („Sunt de 30 de ani profesor!”; „A făcut școala la Paris!”; „E om cu carte multă...”), dar și sursă de superioritate morală: românii se mândresc cu cultura
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de valuri uriașe, marea exprimă atât calmul, cât și furia, bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
2); viață (2); atenție; avar; ban; bătrîn; blestem; bogatul; brățări; bucurie; bulibașa; bun; bunăstare; cadou; calitate; copilul; cruce; cufăr; culoare; cuvînt; dăinuire; decadență; dorință; electron; eleganță; exploatare; fățărnicie; fericire cu durere; fericire; fier; fin; floare; frică; fudulie; galben puternic; gingaș; glorie; Gold Corporation; gram; indian; inel scump; lacăt; lăcomie; lemn; lingou; lingură; linguri; lucitor; luciu; măr; mda...; metal scump; modă; monedă de schimb; mulți bani; munte; neprețuit; nisip; noroc; obiect; obiecte; opulent; pasiune; patimă; pierzanie; podoabe; poleit; popă; posesie; preț; prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
calmare; căldură; cînta; a cînta; ciocîrlia; ciripește; citește; clape; clasic; compune; cucul; cucuveaua; da; dar; descîntă; dicta; distruge; doini; dragoste; drăguț; duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
banii; bucurii; bun; bunăstare; cadouri; campionat; cărți; ce?; cîștiga; cîștigător; coborî; comerț; competiții; la concurs; a cuceri; cumpăra; cunoștințe; curiozitate; a da în bară; dar; dăruim; demnitate; deține; a deține; dragoste; economisiri; enorm; erou; euro; extaz; fală; fericirea; fior; frumos; glorie; îmbogățire; îmbogățit; împlinire; înaintare; încredere; a învăța; învățare; învingător; a învinge; joc; laudă; locul 1; la loterie; a lua; medalie; merită; money; muncește; a munci; nimereală; noră; a obține; parale; la pariuri; participare; păgănele; păhărele; pentru; pierdea; plin; plus; podium
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cerere; cetate; pe cinste; ciocan de lemn; cîștiga; comunism; constituție; sunt convins; copil; corupție; cred; da; democrație; destin; disciplină; discriminare; discriminație; disperare; dispută; distanță; dorință; drum; ducere; durere; echilibru; el; față de el; eroare; există; facultate; fals; fals relativ; forță; furt; glorie; grea; greșeală; greu de găsit; guvern; iar; iertare; ilegal; imensitate; imorală; important; imposibil; instanțele de judecată; iubire; iubitor; împăcat; împlinire; încrezător; înșelare; înțelept; întotdeauna; învingător; jos Ponta; a judeca; judecător drept; justă; justețe; justiția; justițiar; legalitate; legi; linie; de loc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]