6,255 matches
-
o parte o pajiște curată, de alta o grămadă ordonată. Entropia devine astfel minimă. Dar s’a consumat pentru asta energie. O concluzie se impune: a scădea entropia Înseamnă a aduce În sistem energie. Mai mult, lăsată În plata domnului, grămada de deșeuri va avea tendința de a se Împrăștia. Deci sensul spontan e mărirea entropiei. Să revenim la exemplul anterior, al reliefului: cel accidentat, munți de-o parte, cîmpii de alta, are caracteristică o entropie mică; cel plat, al deșertului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lanț trofic aparține bacteriilor și este, evident, o fermentație, ceea ce duce invariabil la mineralizarea biomasei rămase În sol. Aceeași soartă o au și deșeurile rezultate din consumul, de către om și animalele domestice, a recoltei; adică fermentația ce are loc În grămada de gunoi. Acestea sunt lucruri Îndeobște cunoscute. Mai puțin se cunoaște că, În urma fermentației rezultă și metan și nu puțin, și care, În mod natural, se pierde În atmosferă. Totul e o chestiune de captare a acestui combustibil, conducând fermentația
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un referat, de fapt o analiză ecologică. În cei o sută și ceva de ani de când omul utilizează petrolul sau, așa cum spun eu, persistă În această greșeală, s’a trecut prin mai multe faze. Prima, când ca o găină pe grămada de grăunțe, omul scurma alegând petrolul ușor, fără sulf, aflat la mică adâncime, de-l scotea cu găleata ca din fântână; era un petrol tânăr. A fost nevoit, mai târziu, să sape mai adânc, spre straturile mai vechi, și mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o numim moartă, a mineralelor, poate fi pragmatizată, de fapt revelându-i frumusețea ascunsă, prin entropie. Maiestuosul aceluiași munte sau perfecțiunea unui cristal, curgerea iute și cristalină a unui pârâu e aceeași ordine, adică aceeași negentropie; un deșert ori o grămadă de pietre, la care cineva făcea recent referire, apărând frumoasa sălbăticie a Rarăului de invazia tehnologiei, nu-i altceva decât entropizare, adică haos și urâțenie. Ca și canalul de scurgere, regularizat, Îndreptat, taluzat și atât care-i Bahluiul, cel puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arse, cu mult mai greu de distrus de către natură decât cea doar uscată la soare de până atunci. Și, pe lângă ea, alte deșeuri precum cioburile vaselor În care se depozitaseră ori transportaseră unele produse. Toată zona mediteraneană e Înțesată de grămezi de cioburi, vizibile și astăzi ca În antrepozitul Romei, Ostia. La noi, astfel de mărturii nu se cunosc, producția fiind artizanală; or artizanatul e mult mai puțin ostil mediului, atât prin valorificarea mai completă a materiei prime cât și prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În secolul VIII, dar abandonat și uitat după un secol, a fost descoperit Întâmplător, literalmente Înghițit de junglă. Cu pietrele dislocate de arbori și sculpturile acoperite de mușchi. După alt mileniu, Între rădăcinile arborilor s’ar fi găsit doar o grămadă de pietre. Pentru că entropia construcției e scăzută, Întrucât Înglobează informație, ea, construcția, e supusă acțiunii entropizante a mediului Înconjurător până la obținerea echilibrului, adică distrugerea construcției. Dar, dacă intensitatea vieții locului este mult redusă, ca Într’un deșert, e necesar un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înseamnă multă muncă, deci un câștig mai mic, dar și supraviețuirea. Sau, Încă, a renunța la ceva profit. Căci profitul poluează, cu atât mai mult cu cât Îl dorim mai mare. Și, În definitiv, ce dorim? Să crăpăm pe o grămadă de bani, ca Hagi Tudose? Unde se duce diferența, În minus, de profit? La oamenii care asigură plusul de muncă cerut de metodele tradiționale, și care, altminteri mănâncă din aceeași recoltă fără Însă a participa la obținerea ei. Unde plasăm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
munți, care au avut proasta inspirație de a se alcătui exclusiv din potențiale materii prime, calcar, fosfați, sulf, sunt astăzi de-a dreptul rași de pe fața pământului. Calcarul poate ajunge var ori ciment și, după o vreme, din ce În ce mai scurtă, o grămadă de moloz. Fosfații ajung Îngrășăminte. Nu mă leg de necesitatea acestora, mai ales În ultimele două secole, de când evoluția demografică a devenit, dintr’o linie aproape orizontală, una aproape verticală. E vorba doar de exemplul unei tehnologii improprii, dușmănoase mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zero, Înseamnă ordine. Dimpotrivă, creșterea entropiei Înseamnă, În același sens, o dezordine, degradare, tot mai mare. Scăderea entropiei, adică ceea ce caută Viața, presupune, pe lângă un aport informațional, intrarea În sistemul acela a strict necesarei energii. Un caz intuitiv e o grămadă de cărămizi, adică starea entropică care, printr’un aport de energie, aport coordonat informațional printr’un proiect, devine o casă, adică o stare ordonată, negentropică. Organismele fac și ele același lucru: elementele dispersate În mediu, aflate deci Într’o stare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe patriarhul Constantinopolului și pe cîțiva episcopi în ajunul Paștilor. Un atac atît de direct la adresa populației ortodoxe și a liderului ei religios nu putea fi ignorat de Rusia, în aceeași măsură în care Poarta nu putea permite uciderea la grămadă a musulmanilor. În plus, guvernul avea anumite obligații. În trecut, el susținuse în repetate rînduri că deține un fel de protectorat religios asupra ortodocșilor. Așa cum menționam mai sus, Tratatul de la Kuciuk Kainargi includea o clauză referitoare în mod expres la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
barbarii ăștia. Vorbeam cu o tipă de la arhitectură, care face un doctorat pe tema caselor noilor îmbogățiți. Casele din Pipera, Provița, Cornu. Case din astea de un bun-gust strigător la cer. Și proiecte le mai face uneori, pentru un ban grămadă. Nu e ea de vină că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de cafea, un pliculeț, contribuia la fondul comun. Și aici am auzit multe - și am învățat să scriu. Nae Stabiliment, dacă s-ar fi apucat de scris, îl bătea pe umăr pe mulți scriitori români contemporani. Mi-a povestit o grămadă de chestii din copilăria lui. Ce făcea pe vremea aia. Ce-i bubuia mintea. Cum trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de păr, de nas. Dar așa trebuia să zicem, că o futem. Așa ne lăudam, dacă ne întreba cineva. Preluam doar violența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot timpul. S-ar putea ca toată curtea asa să fi existat doar în imaginația mea. Nu-mi e foarte clar. De fapt, hai să vă și spun ce s-a mai întâmplat atunci. Știu că mă jucam într-o grămadă de nisip umed, asta probabil fiindcă era adus de pe gârlă. Când povestesc, simt nisipul cum se prelinge printre degete. Prundiș cu ceva bolovani rămași, scăpați prin sită. Alături era cineva de aceeași vârstă cu mine, băiat, fată, oricum atunci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
căpăta silueta lune coasă și insinuantă a unui mic proiectil cu efecte percutante; Învârtit la joc, până ce-și lua vânt, Între degetul cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe pământ ca la popice, sărite, ca speriate de precizia „ichiului“, În toate părțile, spre admirația și uimirea băieților rămași cu gura căs cată și spre satisfacția Încrezută a jucătorului dibaci, care-și aduna acum, fudul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În stare de nimic. 15 decembrie 2012 Gerul s-a Înăsprit, așa că am stat În casă, unde am Încercat să fac ordine În balamucul din sufragerie, sporit și mai mult de Ionuț, care s-a grăbit să transfere, claie peste grămadă, tot ce a considerat el că mi-ar fi de folos. N-am reușit decât să selectez cărțile pentru depozitul legal, să grupez exemplarele din volumele mele În două cutii și să golesc un spațiu din compartimentul de jos al
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
O definiție cam șchioapă, e drept, dar mai bună decât niciuna. Trecând anii, Petruș N. Pop s-a gândit de multe ori la ceea ce scria rusul Caraghiozov în poezia „Cântare păcii“, cum că era în stare să-i iubească la grămadă pe toți cei circa cinci miliarde de locuitori ai planetei. Dar discuțiile cu colegul de birou Anatol Cârnu, un inginer silvic cu trei căsătorii la activ și toate reușite, n-au condus la o concluzie foarte diferită de cea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care scrie tot timpul să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ion I. Nistor, întitulate Din comoara mea de amintiri, a volumului Foiletoane de Mihai Teliman. S-a ocupat, de asemenea, de reeditarea mai multor lucrări ale profesorului Ion I. Nistor. A dedicat studii operelor lui Vasile Tiganescu, Constantin Morariu, Ion Grămadă, Ion Nandris, Orest Horia Pascanu ș.a. A desfășurat o notabilă activitate publicistica pe di-verse teme culturale. Însă puțin înainte de ivirea zorilor zilei de 15 martie 2006, la locuința sa din Rădăuți, după o grea suferință, s-a stins din viață
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
cerînd ajutorul ambasadei (drăguțul nostru Înger păzitor nu știa că motocicleta era deja terminată), dar pînă la urmă s-a Înduplecat și ne-am primit vizele pentru Peru, la prețul de 400 de peso chilieni, care pentru noi erau o grămadă de bani. Exact În zilele acelea, echipa de polo pe apă Suquía din Córdoba era În trecere prin Santiago. Mulți dintre ei ne erau prieteni, așa că le-am făcut o vizită de curtoazie În timp ce jucau un meci și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au spus, Într-o spaniolă stricată: „Acesta nu e un oraș turistic. Vă găsesc un ghid să vă facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni și lăsați-ne În pace, că avem o grămadă de muncă.“ Se anunța o grevă. Ghidul, cățel credincios al șefilor yankei, ne-a spus, totuși: „Gringos tîmpiți, pierd mii de peso În fiecare zi de grevă, doar ca să nu-i dea unui amărît de muncitor cîteva centime. CÎnd o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care-l observaserăm mai devreme În ziua aceea la tovarășii noștri de drum. Ajuns În cel mai Înalt punct al muntelui, indianul Îi dăruiește toată tristețea sa Pachamamei, Pămîntului-Mamă, sub forma simbolică a unei pietre. Treptat, acestea se strîng grămadă pentru a forma piramidele pe care le-am văzut. CÎnd spaniolii au sosit pentru a cuceri această regiune, au Încercat de Îndată să distrugă și să desființeze asemenea credințe și ritualuri, dar fără succes. Astfel Încît călugării spanioli s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru a cuceri această regiune, au Încercat de Îndată să distrugă și să desființeze asemenea credințe și ritualuri, dar fără succes. Astfel Încît călugării spanioli s-au decis să accepte inevitabilul și au convenit să așeze o cruce În vîrful grămezii de pietre. Toate astea au avut loc cu patru secole În urmă (conform lui Garcilaso de la Vega∗) și, ținînd cont de numărul indienilor care și-au făcut semnul crucii, religia aceasta nu a făcut mari progrese. Dezvoltarea mijloacelor moderne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Zeul nostru al Cutemurelor, care nu este decît o imagine maro Închis a lui Hristos. Defilează prin Întregul oraș și, În pelerinajul său, trece pe la toate bisericile mai importante. În timp ce trece, o mulțime de vagabonzi se Întrec În a arunca grămezi de floricele ce cresc din abundență pe povîrnișurile munților din apropiere, numite de către nativi nucchu. Roșul aprins al florilor, bronzul intens al Zeului Cutremurelor și altarul de argint pe care e purtat dau procesiunii aerul că este vorba de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de pregătire. Señor Soto, pe lîngă faptul că era un tip deosebit, era și foarte educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto și ne-am urcat În micul tren pentru călătoria de 12 ore care ne ducea Înapoi În Cuzco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]