6,099 matches
-
veți muri”(!?). De altfel teama de „moarte” ca o formă generică a ideii de despărțire sau în străinare revine frecvent în dilemele pe care le exprimă. Avem uneori discuții lungi pe teme foarte interesante ca de exemplu existența raiului și iadului sau trecerea timpului și îmbă trânirea deși aceste noțiuni sunt percepute de Bogdan la un mod destul de confuz, probabil datorită capacității reduse de a abstractiza. Până în prezent nu am avut probleme serioase cu „întrebări delicate”. Foarte vag a atins subiecte
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
în fața răului și a ispitei existente peste tot în viața și în sufletul său. Omul căzut este, în același timp și un om damnat și condamnat. Pentru că viața din rai nu va mai fi aceiași cu viața din propriul său iad. Omul matricei primare așa cum a fost creat de către Dumnezeu, ar fi trebuit să fie o ființă asemenea Creatorului său și nu una chinuită, pusă în situația alegerii, a îndoielii, a lipsurilor și nefericirii. Tentația omului de îndepărtare de Dumnezeu poate
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
oameni ce trăiesc în comun, ca vecini, este marele examen al viitorului. Omul liber este atât de puternic și își afirmă puterea pe planetă și datorită infinitelor sale posibilități de asociere și cooperare. Trebuie să înțelegem că omul singur traversează iadul, iar omul social, omul în mijlocul oamenilor, trăiește altfel, mult mai bine347. Povestea asta cu politicienii cei răi care ne distrug viața, are și o nuanță pronunțată de joc imbecil de-a ,,alergata în jurul corcodușului". Este adevărată numai că o folosim
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înseamnă mai mult decât ceea ce vedem și trăim pe această lume. Creștinismul ne oferă un îndreptar de îndemnuri și acțiune pentru desăvârșirea noastră. Ni se oferă o șansă, ne putem salva dacă dorim și dacă avem puterea s-o facem. Iadul ca și Raiul sunt două lumi aflate la îndemâna noastră. Dar, pentru că suntem ființe mici, creații ale lui Dumnezeu, mântuirea 265, izbăvirea nu vin decât ca urmare a unui efort. Nu știm să mai existe religii care să-i ofere omului
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 350. 95 Cumpărarea și vânzarea bunăvoinței divine pare să aibă rădăcini mai vechi dacă vom ține cont de afirmația lui V. Gordon Childe, care arată: ,,În Egiptul Antic, greșelile nu erau pedepsite iremediabil cu iadul. Egipteanul bogat (în jurul anului 2000 î.Hr.) putea să-și cumpere un ,,pașaport" magic care îl ajuta să treacă în fața cumplitului tribunal (al lumii de dincolo, al judecății de apoi, dacă ar fi să ne referim la credința creștină). Preoții vindeau
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a și deschis cu zgomotul metalic binecunoscut. - Domnule Chivu, dar ce punctual sunteți? îmi spuse diavolul mustăcind și mișcând jucăuș din coadă. - Dar de unde știați că o să vin? - Ha! Ha! Sunteți spiritual. - Câteodată... Mă gândeam însă că degeaba o fi iadul o bibliotecă, dacă nu coborâm în el ca niște copii! am adăugat eu dintr-o suflare. - O să fie mai interesant decât mă așteptam! își frecă mâinile diavolul bibliotecar. Așezați-vă pe canapea și să nu mai pierdem vremea. Mă rog
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
iar cartea lui a ajuns, de fapt, în Cercul al Patrulea, nu-i așa!? - Bravos! Ați intuit bine, domnule Chivu! îmi spuse dracul, și în secunda imediat următoare mă găseam așezat la un birou răsfoind ediția în bologneză a Cărții Iad și, în aceeași prelung-rapidă secundă, imediat înapoi pe canapeaua roșie din vestibul. Am continuat, întinzându-mă cât mai comfortabil pe spate: - Aveți dreptate, domnule diavol! Întârzierea e un păcat ca oricare altul, așa am scris eu într-un poem. - Sunt
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
așa începeți cu toții! oftă dracul privindu-mă cu subînțeles. Mereu același Jules Verne care abia după ce a publicat 64 de romane și-a cumpărat un yacht și a ieșit și el, în sfârșit, din bibliotecă! A scăpat de rafturile Biliotecii Iad numai datorită lipsei totale a sentimentului religios din cărțile sale. Altfel, ar fi fost mare păcat, deși însuși Papa l-a chemat la Vatican și l-a binecuvântat. Probabil pentru că nici eroticul nu l-a interesat mai deloc... În fine
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
de ce n-am mai putut citi apoi, fără un oarecare disconfort, aventurile micuților orfani desculți aruncați de cruzimile vieții în lume? - Când domnul Frabetti a trecut pe aici, vă mai aduceți aminte ce a văzut în Cercul al Șaptelea al Iadului? - Cercul violenților. - Exact! Aduceți-vă aminte și cât de uimit a fost să descopere acolo acele cărți pentru copii: Împăratul gol, Prințesa pe un bob de mazăre, Soldățelul de plumb și, mai ales, Micul prinț. Nostalgia e toxică - îi spuneam
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
copilării considerate edenică, pură și necontaminată. - Cu alte cuvinte, cititorul care deveneam avea de trecut o probă a rezonanței interioare cu vârsta respectivă, o probă a adecvării la maturitate? La... Marele Text? - Îh! Nu-mi place expresia. În plus, minimalizează Iadul... În fine, lectura este o probă continuă, domnule Chivu. Primul pas este chiar trecerea de la nostalgia și amărăciunea pierderii inocenței la o luare în posesie a lumii. Fie și doar prin cărți. Căci în cărți e ca în viață! Numai
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
râse dracul, satisfăcut că-mi știa secretul. - Aaa, nu, atunci a fost altceva! m-am apărat eu oarecum stânjenit. Eram în sesiune, eram obosit... După examen, am interpretat cu Adina scene din Nepotul lui Rameau... - Misterioase sunt căile bifurcate ale Iadului, domnule Chivu! Un secret: violența are multe chipuri. Să luăm plictiseala, de pildă. Plictiseala e plăcută Managerului Șef al Iadului, înțelegeți? Și coborî colțul unei urechi arătând cu subînțeles în străfundurile pământului. Plictiseala afirmă că libertatea e dureroasă, e un
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
în sesiune, eram obosit... După examen, am interpretat cu Adina scene din Nepotul lui Rameau... - Misterioase sunt căile bifurcate ale Iadului, domnule Chivu! Un secret: violența are multe chipuri. Să luăm plictiseala, de pildă. Plictiseala e plăcută Managerului Șef al Iadului, înțelegeți? Și coborî colțul unei urechi arătând cu subînțeles în străfundurile pământului. Plictiseala afirmă că libertatea e dureroasă, e un ditamai obstacolul între om și fericire. C a să fiu sincer, faimoasa libertate a creatorilor este tentativa de evaziune în afara
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
de îndurat decât un repaus absolut, fără pasiune, fără ocupație, fără distracție, fără concentrare. Omul își simte atunci neantul, abandonul, insuficiența, dependența, neputința, vidul. Din adâncul sufletului său se vor revărsa fără întârziere plictiseala, întunecarea, tristețea, necazul, deziluzia, disperarea." Brrr! Iadul e mai aproape decât credeați, spuse satisfăcut diavolul și un ecou dubios îi ținu isonul. - Cred că nu-mi sunt foarte clare distincțiile dintre plictiseală, nostalgie, melancolie, tristețe... - Ciudat că le-ați enumerat chiar în ordinea aceasta! Între percepția unui
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
atât de familiar, încât e greu de crezut că e format atât de recent și, mai ales, pe cale savantă. În Dicționarul Academiei Franceze a intrat abia în 1835, iar succesul l-a transformat aproape imediat în termen literar. Spre norocul Iadului" Hi! Hi! Apoi, după studiile lui René Spitz și ale lui Bowlby, nostalgia se va numi, clinic, carență socio-afectivă sau patologie a despărțirii, iar la Freud regresie. Din nefericire, istoria ocultă a melancoliei se sfârșește aici! mai adăugă dracul cu
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
în posibilitatea de a o spune, scrisul pune în schimbul lipsei de viitor o multiplicitate de vocabule distincte, cum s-ar zice. - Cum e posibil aceasta, domnule Diavol? Nu avem aici un paradox? - Hi! Hi! Paradoxurile sunt adjudecate în întregime de Iad! chicoti diavolul legănându-și satisfăcut coada. Un misterios surplus de putere intervine mereu ajutându-l pe poet să scrie pentru a spune că e redus la tăcere. - Un divin surplus de putere... - Ssst! Nu știți că e interzisă folosirea acestui
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
O să scriu un eseu în România literară! am strigat tare să se audă dincolo de pereți. O carte chiar! - N-ar citi cei care n-ar fi trecut deja pe aici! mai veni un ultim și firav ecou din spatele rafturilor Bibliotecii Iad. Întunericul căzu ca o cortină îngreunată de praf și se auzi zgomotul ușii de fier închizându-se înfiorător undeva în apropierea imediată. (fragment)
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe la însăși condiția de om. Dacă drumul către iad e, uneori, pavat și cu intenții bune, opțiunea exclusivă pentru rai te poate duce la o catastrofică dezintegrare. Este nevoie de o măsură în toate, pare a spune Maugham, ca și anticii, ca și renascentiștii. Se spune că hăul iadului
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
iad e, uneori, pavat și cu intenții bune, opțiunea exclusivă pentru rai te poate duce la o catastrofică dezintegrare. Este nevoie de o măsură în toate, pare a spune Maugham, ca și anticii, ca și renascentiștii. Se spune că hăul iadului - groapă incomensurabilă pentru durerea lumii - ar fi apărut atunci cînd Lucifer, cu o viteză supersonică, a căzut - la propriu și la figurat - din Rai. Ipoteza e plauzibilă. Din culmea beatitudinii - și a orgoliului - nu ai cum te prăbuși altundeva decît
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
meritat, cît l-ai avut, și îl meriți cu atît mai mult cînd ți-este refuzat. Mai ales că ești conștient că paradisul merge înainte fără tine. Pentru tine, de atunci încolo, acel paradis va fi, în același timp, un iad. Un iad oriunde te-ai afla. Chiar și înăuntrul paradisului, de faci cumva greșeala să revii. Pentru că - uitasem! - zeii cei mărunți sînt, uneori, clemenți. Da, desigur, poți să te întorci și ai aceleași drepturi ca și paradisiacii en titre. Tu
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
l-ai avut, și îl meriți cu atît mai mult cînd ți-este refuzat. Mai ales că ești conștient că paradisul merge înainte fără tine. Pentru tine, de atunci încolo, acel paradis va fi, în același timp, un iad. Un iad oriunde te-ai afla. Chiar și înăuntrul paradisului, de faci cumva greșeala să revii. Pentru că - uitasem! - zeii cei mărunți sînt, uneori, clemenți. Da, desigur, poți să te întorci și ai aceleași drepturi ca și paradisiacii en titre. Tu ai chiar
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Lumina aducând-o/ Celor din morminte”. Deși cunoscutul tropar al învierii folosește verbul „a dărui”, poetul utilizează altul, mai dinamic, „a duce"; Domnul însuși duce celor din morminte lumina, adică viața, referire clară la dogma creștin ortodoxă a pogorârii la iad a Mântuitorului, ceea ce face din acest poem „un tratat de teologie a Învierii. Unirea în treime a lui Iisus este clar reliefată „Noi, Ție, Unuia”, iar Învierea nu este un lucru consumat istoric, ci actual, „preoți și popor privesc uimiți
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
a ne schimba. Dacă la Botez mărturiseau nașii pentru noi, răspunzând în locul nostru la „lepădările“ de satan, acum, la nașterea din nou, noi înșine mărturisim cu gura noastră și cu întreaga noastră ființă că ne lepădăm de diavolul și de iadul lui. Cu mult adevăr, citând pe Sf. Grigorie de Nyssa, pr. prof. Vasile Mihoc trage o concluzie fără echivoc: „Așadar, din trup ne naștem fără voie, dar nașterea duhovnicească nu se poate face decât cu voia noastră. La această naștere
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
fusese salvat. Cei de față, - pretindea același personaj, susțineau că politicianul sosit de la centru, unul baban, greu și gras, țipă la ei vîrît pînă la mijloc dacă nu și ceva mai sus în fecalele infernale. Dacă există, pentru politicieni, un iad special al lor, după cum sînt toate, de la bufet la transport și comunicații, acel iad atotpedepsitor nu ar fi putut fi decît o privată deschisă, la vedere, cazanul plin, nu cu smoala, ci căcat, exact cuvîntul cel mai des repetat în
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
unul baban, greu și gras, țipă la ei vîrît pînă la mijloc dacă nu și ceva mai sus în fecalele infernale. Dacă există, pentru politicieni, un iad special al lor, după cum sînt toate, de la bufet la transport și comunicații, acel iad atotpedepsitor nu ar fi putut fi decît o privată deschisă, la vedere, cazanul plin, nu cu smoala, ci căcat, exact cuvîntul cel mai des repetat în vorbirile lor, despre faptele și purtările de zi cu zi. S-a făcut de
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
atitudine plină de solicitudine față de soarta lui Eminescu aflat la mare ananghie. Adică în mare sărăcie. Din scrisorile Harietei către doamna Emilian se desprinde portretul unei personalități de o rară integritate morală. Harieta suferă alături de fratele bolnav, trăiește cu intensitate iadul torturilor lui trupești și nu numai, se îngrozește de manifestările bolii atunci când poetul este adus la ea : "Bietul Mihai a ajuns în starea cea mai teribilă care poate să fie. Numai pe mine mă cunoaște, ieri a avut o furie
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]