7,197 matches
-
secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un alt paradox constă în faptul că femeia, exclusă de barbati din viața socio-politică, este tot de ei idolatrizata, asociată imaginației și magiei. Acesta este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
à la fois de langoureux et de sec, qui empêchait de la définir par une formule" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.265]. Pariziana este produsul colectivității și mentalității franceze, dar și străine, pe care ideologia națională îl transformă în tip esențial. Imaginarul exploatează pe larg partea poetica legată de singularitatea Parizienei. Ideologia, la fel ca literatura, transformă realitatea lumii în imaginea lumii, în mit. Pariziana este un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a bonetelor roșii, a armelor. Toate acestea profilează imaginea unei femei mitice preocupate de simbolic și de imaginar în construirea raporturilor politice între sexe. Fiecare revoluție modernă le lasă pe femei să coboare în stradă și să deschidă cluburi, dar are grijă să le trimită înapoi în cămin și să interzică aceste cluburi la un moment dat (1793-1795
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru revoluționari ființe greu de intuit, cu vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza politică de anvergură, a existat o perioadă de mari ezitări, mers înainte și mers înapoi, de mare instabilitate. Consecințele directe ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres, care adoarme vigilenta secolului, este ambigua în cazul femeii. Schimbările politice, sociale și morale sunt determinante pentru soarta femeilor și formează o matrice ce participa la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte, demonizarea femeii prin reproducerea parabolei biblice a păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
peu songeur, envahi d'une rêverie, dans laquelle la jeune fille grandissait démesurément" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.86]. Tendința constantă a lui Zola spre reprezentări naturaliste de proporții a fost deseori menționată în literatura de specialitate, preferându-se imaginarul animalier și vegetal 45. Nana este transfigurata în mare zeița care corupe, în sex simbol, într-o iapa de lux pentru cursa, într-o musca de aur morbida în final. Ea canalizează în ființă să de star al Imperiului al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
alt sex. "Structura profundă" a identității franceze și pariziene este o armatura de explicații etno-psiho-socio-culturale. Nu ne-am propus să realizăm un studiu al "identității franceze" sau a "tipului parizian", ci să-i surprindem reprezentarea și logica internă, funcțiile în imaginarul social și artistic, semnificațiile pentru societatea franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Parizienii formează un grup geo-social cu o structură specifică 94, niveluri și paliere, evoluție, modalități de acțiune specifice care dezvoltă un sistem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prinde să se impună în toate domeniile vieții sociale, familiale, intime. Câmpul semantic al Parizienei se constituie în baza diferitelor "rețele" pe care le trasează practicile sale sociale și individuale (ocupații, locuri, limbaj verbal și non-verbal). Pariziana se profilează în imaginarul literar al vremii că o ființă eminamente socială, ea este angajată în ritualurile mondene (ceremonii oficiale și private), absorbita de ocupațiile și preocupările sale, înconjurată de admiratori și rivali, particularizata prin limbajul sau. Ocupațiile determina itinerarul social și exercitarea rolurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să se emancipeze și are tendința de a se elibera de această tradiție. Lecturile Femeile secolului al XIX-lea au creat imaginea Femeii cu cartea. Cărțile au funcția de a transforma conștiința. Lectură este descoperirea unei alte lumi, ea antrenează imaginarul femeii prin crearea lumilor virtuale la care se visează sau care se imită. Cărțile sunt oglindă refulărilor, compensațiilor și complexelor unei epoci, de aceea femeile se regăsesc în ele atât de confortabil. Cititoarea este absorbita de lectură captivantă, înghițită în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de ideea organizării spațiului scenic, în care actorului îi este destinat rolul de a-l simboliză, pentru Stanislavski problemă centrală este cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare a femeilor. Femeile din clasele superioare, aristocratele și burghezele, sunt destinate scenei lumii, substitut al Curții, si
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
instincts coquets se développaient naïvement" [idem]. Faptul că femeia este actrița o ajută în preschimbările survenite, dar detaliile o pot trădă 353. Ea face parte din batalionul de femei ușoare, experte în arta de a iubi, dragostea pentru actrița bântuie imaginarul timpului. Nana are o anumită fascinație chiar și asupra mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș bourgeoises
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1984, 2 vol., Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), Paris BOHANTOV, Dorina, Corporalitatea parfumurilor, în Eseuri, Critică literară, Știința, Arc, Chișinău, 2004, p.411-413 BOIA, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997 BOIA, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, București, 2000 BONDARENCO, Anna, Le stéréotype et l'evenimentiel dans la description de la ville Oran du român "La Pește" d'Albert Camus, în Leș langages de la ville, 23e Colloque d'Albi "Langages et signification", Université Toulouse-le Mirail, 2003, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
leș Français, Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, Paris, p.1423-1475 DURÂND, Gilbert, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Nemira, București, 1998 DURÂND, Gilbert, Introdution à la mythologie, mythes et société, Paris, 1996 DURÂND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Univers enciclopedic, București, 2000 DUZALAY, Auguste, L'Opéra des Rougon-Macquart. Essai de rythmologie romanesque, Paris, Klincksieck, 1983 ÉCHELARD, Michel, Histoire de la littérature en France au XIXe siècle. Romantisme, réalisme, symbolisme, Hatier, Paris, 1984 ECO, Umberto; PEZZINI, Isabella, La sémiologie des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
réunis par Marină Mureșanu Ionescu, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2000, p.71-77 MUREȘANU IONESCU, Marină, Literatura un discurs mediat, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1996 NEAGOTĂ, Bogdan, Mitanaliză și ideologie, în "Caietele echinox", Teoria și practica imaginii. Imaginar social, vol.III, Dacia, Cluj, 2002, p.118-125 NEGRICI, Eugen, Sistematică poeziei, Fundația Culturală Română, București, 1998 NICOLESCU, Basarab, Transdisciplinaritatea, Polirom, Iași, 1999 NICU, Horodniceanu, Eul flexibil sau despre teatralitate, București, 1999 NOICA, Constantin, Modelul cultural european, Humanitas, București, 1993
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1976 POPESCU, Marian, Drumul spre Itaca. De la text la imagine scenica, Meridiane, București, 1990 PREISS, Axel, XIXe siècle, Bordas, Paris, ț.2, p.1851-1891 PRUNER, Michel, L'analyse du texte de théâtre, Nathan, Paris, 2001 PRUS, Elenă, Dimensiunea socială a imaginarului urban, în Caietele Echinox, Dacia, Cluj, 2002, Nr.3, p.59-61 PRUS, Elenă, Homo urbanus, în Metaliteratura, Analele facultății de filologie, Editura UPS "Ion Creangă", Chișinău, vol.6, p.109-119 RAMOND, F. C., Leș Personnages des Rougon-Macquart, Burt Franklin, New York, 1970
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
est pas un lieu, în Revue d'Esthétique nr°3-4, 1977, p.163-171 SPENGLER, Oswald, Untergang des Abendlandes, München, 1923, vol. I, SPIRIDON, Monica, Topographies imaginaires et identités culturelles: "La Ville-Texte", Caietele Echinox, vol. 3, Teoria și practica imaginii. 2. Imaginar social, Dacia, Cluj, 2002, p.52-58 STENVENSON, Norah W., Paris dans la "Comédie humaine" de Balzac, Courville, Paris, 1938 STIERLE, Karlheinz, La capitale des signes. Paris et son discours, Editions de la maison de l'homme, Paris, 2001 SURDULESCU, Radu, Critică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
si a construit caractere negative, sortite eșecului. 74 Mai trebuie remarcat faptul că, în ansamblul operei lui Zola, puține personaje nu sunt atinse de o pasiune morbida. Fiecare român are o scenă de exces, în care se manifestă pe deplin imaginarul zolist, cum ar fi scenă în care Gervaise în L'Assomoir se deda chefului ce-i aduce pierzania. 75 Termen-cheie al poeticii balzaciene, tipul este definit de romancier în prefață la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ușure / Am pus-o când să-mbie, când să-njure”. Revolta și amarul nu s-au metamorfozat, așadar, integral prin puterea transfiguratoare a artei, dar prezența lor a devenit mai subtilă. Translația Între cele două planuri, cel real și cel imaginar, continuă și În ultima secvență din partea de mijloc a structurii motivului liric. „Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,/ Hotar Înalt, cu două lumi pe poale,/ Păzind În piscul datoriei tale.” Se observă trecerea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa lirică nu impresionează prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dacă În primele două volume, poetul reia obsesiv, cu insistență limbajul, motivele și imaginarul simbolist, recurența având ca efect monotonia, artificialitatea și uzura formelor, În următoarele volume este adeptul unei individualizări a impresiilor, În contrast cu stilizările observate În volumele anterioare unde poetul notează o senzație nemijlocită, ingenuă și dureroasă. Din lumea bacoviană nu se poate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
puritate dar și de predispoziție spre lumea astrelor. Primele șapte strofe ale primei părți se constituie, după afirmația lui Dimitrie Caracostea, Într-o uvertura a poemului, urmând apoi o splendidă poveste de iubire, Într-o atmosfera cu profunde implicații mitologice. Imaginarul poetic e de factură romantică. Fata de Împărat este văzută Într-o mișcare abia perceptibilă, pentru că totul se petrece În planul visului. Fata contemplă Luceafărul de la fereastra dinspre mare a castelului. La rându-i, Luceafărul, privind spre „umbra negrului castel
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întâmplător: „Trăind În cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu În lumea mea mă simt / Nemuritor și rece". Pentru ilustrarea condiției geniului, poemul Luceafărul este o adevărată sinteză a Întregii opere poetice eminesciene. Acest poem armonizează temele, motivele, elementele imaginarului poetic, atitudinile romantice, procedeele artistice cultivate de către poet, dar mai cu seamă, simbolurile eternității și ale temporalității vieții. „Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratice izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Veveriță și chiar Spancioc nu mai existau, după afirmațiile lui Ureche. Se găsesc În nuvelă și personaje Închipuite, cum ar fi Stroici. Personajele cu existența istorică au suferit un proces de transfigurare, știindu-se că Într-o carte de literatură, imaginarul joacă un rol primordial. Toate acestea dau nuvelei autenticitate. Pentru a demonstra această afirmație se pot compara textele unde este evocată uciderea celor 47 de boieri la ospațul organizat de domnitor la palat. Cronicarul notează fără nici un ecou sufletesc, rece
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
romanul „Enigma Otiliei” este balzacian prin excelență este, fără dubiu, exagerată. Autorul Însuși a dorit să realizeze ceea ce el numește „echilibru Între antiteze”. Ar fi absurd dacă s-ar căuta În paginile romanului modelul social supus demersului artistic, În realitate. Imaginarul din cuvânt este singura „realitate” În mijlocul căreia cititorul intră odată cu autorul. Lumea este creată după chipul și asemănarea ei cu trăsături descoperite prin Însumare. Același individ În diferite ipostaze, un ins care adună În el toate „scamele” lumii este imposibil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]