7,158 matches
-
să evolueze. Kaal Ratri sau Kalaratri, este cel de-al șaptelea avatar al lui Durga și unul dintre cele mai complexe avataruri hinduse.În acest aspect, zeița călărește un măgar, si este reprezentată într-o postură menită să provoace frică inamicilor săi. Kalaratri înseamnă literar "capătul nopții", iar acest avatar alunga frică, temerile și acordă certitudinile cunoașterii sacre. Călărind un măgar, avatarul semnifică că zeița este cea care domină ignoranța. Avatarul are patru mâini, cele din dreapta în bunecuvântare orientate spre cer
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
octombrie, după încheierea crizei constituționale, Elțin a dispus organizarea unui referendum asupra proiectului noii constituții. Congresul a respins decretul și a vota în favoarea îndepărtării lui Elțin din funcția de președinte prin procedura punerii sub acuzare. Fostul său colaborator, acum devenit inamic politic, vicepreședintele Alexandr Ruțkoi, a fost investit de Congres în conformitate cu prevederile constituției în vigore, în funcția de președinte interimar. Pe 28 septembrie, au izbucnit proteste violente anti-Elțin pe străzile capitalei Moscova, având loc confruntări dintre demonstranți și forțele de ordine
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
navei ""Royal Charles"", care a fost dusă în Țările de Jos ca pe un trofeu. Al doilea război olandez s-a încheiat cu semnarea Tratatul de la Breda (1667). În 1668, Anglia s-a aliat cu Suedia și cu fostul său inamic Țările de Jos, în scopul de a se opune lui Ludovic al XIV-lea în Războiul descentralizării. Ludovic a făcut pace cu Tripla Alianță, dar el a continuat să-și mențină intențiile agresive față de Țările de Jos. În 1670, Carol
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
un maxim a cărui invaliditate a fost atât de clar dovedită în războiul din 1809. Editorul lucrărilor arhiducelui nu poate opune decât o slabă apărare împotriva reproșului lui Clausewitz, care afirma că Carol acorda mai multă atenție teritoriului decât anihilării inamicului. În scrierile sale tactice, același spirit este evident. Rezerva pe care o păstra întotdeauna în bătălii avea scopul de a acoperi o eventuală retragere. Influența nefastă a acestor principii învechite a fost evidențiată în mod clar în păstrarea orașului Königgratz-Josefstadt
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început să asedieze tabăra lui. În această situație disperată, Attila a rămas în aceeași poziție și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu avea să învețe și Principesa Ileana. În Marea Britanie a resimțit efectele educației neglijate în perioada războiului, când țara era aproape în totalitate ocupată de inamic, iar familia și guvernul plecaseră în partea de nord-est a țării rămasă neocupată. Într-o evaluare școlară din vara lui 1919 la Heathfield, profesorii au întocmit scurte caracterizări, Principesa Maria fiind interesată în mod special de studiul istoriei, muzicii, desenului
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
fost desfășurată în apropierea trecătorii. Nici avioanele de recunoaștere, nici cercetașii nu au raportat existența unor forțe inamice înăuntrul trecătorii. Sharon, ale cărui forțe inițial se deplasau spre est, a raportat superiorilor săi că este din ce în ce mai îngrijorat de posibilitatea prezenței inamicului în trecătoare, și de posibilitatea ca acesta să atace brigada din flanc sau din spate. Sharon a cerut în repetate rânduri permisiunea de a ataca trecătoarea, dar cererile sale au fost respinse. I s-a permis, totuși, să verifice dacă
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
de pus în practică datorită numărului mare de parașutiști pe care îl presupunea, dar și datorită cantității uriașe de materiale care trebuiau aprovizionată pe calea aerului. Nu în ultimul rând, pentru sovietici devenise o chestiune de onoare să cucerească capitala inamicului lor, ceea ce le creștea hotărârea în luptă. Ofensiva sovietică în Germania centrală, (în ceea ce avea să devină după câțiva ani Germania Răsăriteană), a avut două obiective majore: Pe 9 aprilie 1945, Königsbergul (Prusia Orientală) a fost în cele din urmă
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
lui Henry I, Duce de Bavaria, care era bolnav de moarte, și ale Ducelui Conrad cu un număr mare de cavaleri din regiunea Franconia. Sosirea neașteptată a lui Conrad a încurajat războinicii atât de mult încât doreau să atace imediat inamicul". Sosirea lui Conrad, ducele exilat de Lotharingia (Lorena) și a lui Otto, fiul lui a fost un eveniment încurajator pentru că el i-a respins repede pe maghiari. O legiune de șvabi era condusă de Burchard III, duce de Suabia, care
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
aveau nevoie de câteva luni pentru a invada Franța. Astfel, singura șansă pentru Împăratul francez era să atace forțele Coaliției înainte ca acestea să devină prea numeroase, să câștige o victorie decisivă și astfel să spere că va zdruncina moralul inamicilor săi. Pentru a pune în aplicare acest plan, Napoleon masează o armată semnificativă, „Armata Nordului”, la granița cu Regatul Țărilor de Jos, cu scopul de a ataca armatele Coaliției staționate în Belgia, mai exact, o armată anglo-aliată sub comanda Ducelui
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
era, deci, defel „câmpia tristă” despre care vorbește Victor Hugo, înălțimile maxime fiind de nu mai puțin de 132 de metri, în dreptul fermelor Mont Saint-Jean și Belle Alliance. Pentru francezi, panta ce trebuia urcată pentru a intra în contact cu inamicul, era destul de abruptă. Urmare a ploilor torențiale și furtunii de pe data de 17, solul era înmuiat și extrem de noroios iar vremea de pe data de 18 a fost foarte caldă. Pentru bătălia ce se anunța, ducele dispunea de 67 000 - 68
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
al lucrărilor de excavare întreprinse pentru construirea „Colinei Leului”, monument comemorativ. Wellington își va dispune trupele pe un front restrâns, formând linia de luptă mai mult sau mai puțin între cele 3 ferme, acestea împiedicând o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
dar, în egală măsură, predispusă spre a se lăsa pradă panicii. Împăratul francez era conștient că va trebui să ia inițiativa pentru a-l bate pe Wellington cât mai repede dar dispunea de extrem de puține informații cu privire la efectivele și intențiile inamicului. Reuniți la 8 dimineața, pe data de 18 la hanul Gros-Caillou, cei mai importanți dintre generali sunt consultați în legătură cu modul cum ar trebui purtată bătălia. Prima problemă a fost faptul că intențiile Ducelui nu erau cunoscute: proaspăt întors din recunoaștere
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
englezii sunt trupe slabe și că totul va dura cât o masă de prânz.” Roberts afirmă că Napoleon ar fi spus aceste cuvinte cu simplul scop de a-și exprima iritarea față de defetismul afișat, urmându-și obiceiul de a defăima inamicul în public pentru a ridica moralul propriilor oameni. Astfel, târziu în timpul dimineții, Împăratul a conceput un atac de diversiune asupra Hougoumont, menit să atragă aici rezervele anglo-aliate, fapt care ar slăbi centrul și aripa stângă, unde ar urma să atace
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
anumitor secțiuni de pe câmpul de bătălie. La aceasta se adaugă condițiile meteorologice defavorabile: deoarece plouase abundent, noroiul format era gros, ceea ce împiedica folosirea la eficiență maximă a artileriei, mai ales la distanțe mari. Ghiulelele tunurilor, pentru a produce pierderi semnificative inamicului, trebuiau să poată ricoșa din pământul înfundat, lovind mai mulți oameni, pe măsură ce își urmau traiectoria. Acest lucru nu se putea întâmpla atunci când pământul era desfundat, caz în care ghiulelele nu puteau ricoșa și se opreau în noroi. Cavaleria franceză, deși
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
nuiele. Dinspre liniile franceze, tot ce se putea vedea era șanțul și liziera. Topografia acestui complex de clădiri nu era cunoscută defel de comandantul Corpului II, generalul Reille, care deci nu îl putea bombarda eficient și nu știa nici măcar dacă inamicul a ocupat acest complex. Decide deci să înceapă un prim atac de infanterie, pe care îl va conduce cea mai puternică dintre diviziile sale, cea a prințului Jérôme Bonaparte. Cel mai mic dintre frații Împăratului, Jérôme era un militar mediocru
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
deschise la rândul său focul pentru a răspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardați de artileria inamică, trec canalul și ajung în apropiere de lizieră, unde sunt primiți de un baraj de gloanțe venind dinspre pădure, semn că aceasta este apărată de inamic. Generalul Bauduin, este rănit mortal, dar brigada continuă să avanseze. Pentru Ducele de Wellington, poziția de la Hougoumont era una crucială și, de aceea, dăduse ordin ca aceasta să fie apărată până la ultimul om. Prima linie era formată din 1ul batalion
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Jäger"), în realitate fiind însă antrenate și înarmate ca trupe de infanterie obișnuite. În stânga lor, trupele britanice "Guards" apărau grădina și livada. Sub presiunea crescândă a francezilor, din ce în ce mai numeroși, batalionul din Nassau rămâne fără muniții și, demoralizat de forța atacului inamic, rupe rândurile. Trăgătorii francezi ajung deci până la zidul exterior al complexului, rămas pentru moment fără apărători, însă trupele britanice de Gardă reușesc să revină în timp util. Cu o zi în urmă, britanicii construiseră platforme, astfel că puteau apăra cu
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
dificilă - soldații trebuiau să parcurgă aproximativ 1 km de teren înclinat și plin de noroi iar panta devenea tot mai anevoiasă pe măsură ce o urcau - iar atunci când soldații lui d'Erlon au ajuns în sfârșit în contact cu cei 6000 de inamici, aceștia erau pregătiți să îi primească cu focuri bine coordonate. Contele d'Erlon îi mai întâlnise pe englezi în peninsula iberică și cunoștea tactica preferată de Wellington de a folosi dispunerea infanteriei în linie și focul de la mică distanță pentru
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
mai știut nimic, deci nu ar mai fi putut fi raliați pentru continuarea ostilităților. Armata franceză, "l'Armée du Nord", înceta să mai reprezinte o forță de luptă unitară sau viabilă. Cavaleria prusacă, încă destul de proaspătă, și-a putut urmări inamicul până după Genappe, trecând râul Dyle. Împăratul Napoleon avea deci în față o decizie capitală și extrem de dificilă: să încerce să ralieze trupele în jurul său și, cu armata pe care i-a pregătit-o Davout, să continue lupta, sau să
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
el abdică în favoarea fiului său, dar Camerele refuză să ratifice această succesiune. Ele au optat pentru reprimirea lui Ludovic al XVIII-lea, iar Împăratul, dorind inițial să emigreze în Americi, a fost nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său. După o scurtă escală de aprovizionare în Anglia, este transportat de vasul „Bellerophone” pe Insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde și-a trăit restul zilelor. În acest timp, luptele pe teatrul de ostilități belgian au continuat
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
rămășițele armatelor înfrânte la Borodino și unele întăriri Napoleon a intrat într-un oraș din care fuseseră evacuate toate rezervele de alimente și combustibili la ordinul guvernatorululi Fiodor Rostopcin. Bazându-se pe regulile clasice ale războiului, conform cărora ocuparea capitalei inamicului echivala cu victoria, (deși trebuie spus că în acele vremuri Moscova era numai capitala economică a Rusiei, curtea imperială și guvernul avându-și sediile la Sankt Peterburg), Napoleon s-a așteptat ca țarul Alexandru I să ceară pacea, dar niciun
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
ar fi înfrânt Rusia, dar ar fi împrăștiat singura armată capabilă să se opună în acel moment francezilor. Napoleon a fost silit să se retragă din orașul aflat în ruine, fără să fi reușit să obțină capitularea rușilor, în timp ce atacurile inamicilor nu-i dădeau pace. În timpul bătăliei de la Maloiaroslaveț, Kutuzov a reușit să forțeze armata franceză să folosească același drum pârjolit al Smolenskului pe care sosiseră din vest. Continuând să blocheze flancul sudic pentru a-i împiedica pe francezi să aleagă
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
învingătorilor. Totuși, până în 1948, odată cu creșterea rivalității dintre Uniunea Sovietică, pe de-o parte și, puterile occidentale, pe de alta, care, în plus, au ajuns să se teamă de comunizarea populației germane sărăcite, politica Statelor Unite, Marii Britanii și Franței față de fostul inamic s-a schimbat. Punctul de cotitură a fost discursul Secretarului de Stat al SUA James F. Byrnes, intitulat " Redefinirea politicii față de Germania", susținut de rapoarte asupra situației din Germania, ("Misiunea economică prezidențială în Germania și Austria"). Aliații occidentali au început
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]