5,442 matches
-
Numai că această ordine, spulberată de la Febvre încoace, nu se mai susține decât pentru un interes politic și anticivic. Criza reprezentării și a liderilor este evidentă. A mai vorbi de "politici ale reprezentării" după Holocaust și Gulag este o modalitate inconștientă de a reveni la aceeași criminalitate intelectualo-politică. Mesajul lui Lucien Febvre, din 1948, rămâne, în ciuda trecerii timpului, unul de profundă actualitate, rămas neîmplinit pe plan social-politic: "A salva onoarea acestei Europe înseamnă să muncești din greu pentru progresul acestei civilizații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică și gândirea logică sunt opuse. Prima este imagistică și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27). Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au consacrat investigării relației dintre mythos și logos sunt de acord, În ciuda perspectivelor științifice diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
R. Smith, J. Harrisson și apoi Întreaga posteritate a școlii ritualiste); g) o manifestare a „gândirii primitive”, „prelogice” sau „sălbatice” (de la G.B. Vico la C. Lévi-Strauss); h) o expresie fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer), a „inconștientului” indivizilor (S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
O privire asupra bibliografiei de specialitate ne arată că „rădăcina” mitului a fost căutată În două direcții: a) În forme culturale presupuse a fi originare - riturile sau literatura orală; b) În manifestări spirituale Înglobante - „spiritul religios”, „gândirea mitică”, „psihologia primitivă”, „inconștientul” (individual sau colectiv). Chiar dacă acceptă faptul că nu putem identifica pretutindeni mituri „autonome”, o mare parte a cercetătorilor consideră că În toate culturile pot fi găsite mitologii, adică ansambluri de forme culturale incluzând mituri sau creații derivate din acestea, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și etologii sunt Însă conștienți că riturile umane, chiar dacă genetic Înrădăcinate În ritualizările animale, nu pot fi considerate identice cu acestea: primele sunt transmise genetic, celelalte prin mecanisme culturale. Primele sunt inconștiente, celelalte sunt practicate În mod conștient. Primele rămân neschimbate, celelalte sunt supuse modelării culturale. Primele sunt exclusiv motrice, celelalte implică numeroase construcții simbolice (C. Bell, 1997, pp. 30-31; J. Huxley, 1966, pp. 258-259; E. Leach, 1966, pp. 403-404; E. Rothenbuhler
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un membru imperfect În categoria sa („o ființă umană a cărei umanitate este negată”, În formularea altui cercetător - A. Saunders, 1995, p. 42). Punctele articulate, conștiente, ale structurii sociale sunt dotate cu puteri articulate, conștiente, care protejează sistemul. Ariile nearticulate, inconștiente, emană puteri inconștiente, care obligă societatea să facă ceva pentru a reduce această ambiguitate. Când asemenea persoane nefericite, care ocupă o poziție interstițială, sunt acuzate de vrăjitorie (witchcraft), acuzarea funcționează ca un avertisment pentru a forța comportamentul rebel să se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În categoria sa („o ființă umană a cărei umanitate este negată”, În formularea altui cercetător - A. Saunders, 1995, p. 42). Punctele articulate, conștiente, ale structurii sociale sunt dotate cu puteri articulate, conștiente, care protejează sistemul. Ariile nearticulate, inconștiente, emană puteri inconștiente, care obligă societatea să facă ceva pentru a reduce această ambiguitate. Când asemenea persoane nefericite, care ocupă o poziție interstițială, sunt acuzate de vrăjitorie (witchcraft), acuzarea funcționează ca un avertisment pentru a forța comportamentul rebel să se pună În acord
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor. În unele cazuri, tratamentul și confesarea sunt acte publice; d) acțiunea magică malefică: frecvent, boala este considerată rezultatul unui act răuvoitor, cauzat fie de acțiunea inconștientă a unei persoane care deoache (evil eye), fie de acțiunea conștientă a unei persoane care știe să folosească tehnici vrăjitorești. Vindecarea se face printr-o contraacțiune magică, realizată prin aceleași mijloace ca și acțiunea de Îmbolnăvire (spre exemplu, dacă Îmbolnăvirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
conștiința unui destin „emanat din veșnicie”. Poetul aparținea mediului intelectualității rurale ardelenești, care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele civilizației. Existența umană rurală devine pentru filosof cu totul altceva decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care se realizează aceasta. Acolo unde Frobenius sau Spengler căutaseră un numitor stilistic comun în determinantul spațial, autorul român elimină orice factor fizic, interiorizează totul și imaginează niște „coordonate abisale”, care ar dubla categoriile kantiene și ar alcătui o „matrice” inconștientă. Ea își pune pecetea pe caracterele spiritului, silindu-le să urmeze, fără s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și imprimă facultăților creatoare un „accent axiologic” aparte, după cum culturile își acceptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
56, patriotismul lor, emoționanta omenie, profunzimea sentimentelor, contrastează cu superficialitatea și libertinismul parizienilor, toate puse pe seama unei posibile apocalipse care le-ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și Camus, ci în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență (Scaunele), a anulării identității și a demnității umane prin conformism sau masificare (Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Trecem unii pe lângă alții, cari am putea deveni cei mai buni priteni, dacă ne-am cunoaște mai bine, și ne cunoaștem, totuși, numai o clipă, în treacăt, pentru a ne grăbi înainte, neștiind nici noi unde, acolo unde capriciul sau inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constitui un scop în sine: se cere o dezvoltare a politicii pe măsura sa, adică o politică susceptibilă să lege dezvoltarea economică, socială și culturală a exercitării cetățeniei. Este adevărat, procesul democratic s-a desfășurat în mare parte în mod inconștient. Marcel Gauchet 4 insista, pe bună dreptate, asupra faptului că, istoricește, democrația n-a avut nevoie să se cunoască pentru a exista, și ea a ieșit cu bine tocmai din dezordinea înfruntărilor și a compromisurilor. Dar din momentul în care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu mai alsă nici o putere sau nici un loc liber înrîuririi elementelor luminoase asupra sufletului. Armonia cosmică, în care humoristul crede, în mod conștient sau inconștient, se risipește dacă există un destin absolut tragic în care suferința și pieirea sînt unul și același lucru. Numai eroul tragic și nu humoristul ca atare afirmă, într-o asemenea catastrofă, nublețea omenirii. Humoristul este gata să acorde locul eroului
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
G. Dobbelare (apud Percek, 1992) propune o sistematizare a metodelor de relaxare în trei mari categorii: a. psihologice; b. psiho-fiziologice; c. preponderent fiziologice. Relaxarea, fiind o stare crepusculară a psihicului între starea de veghe și somn, stimulează accesul la nivelul inconștientului, administrând mai adecvat funcțiile emisferei cerebrale drepte. Metodele de relaxare sunt utile creativității pentru că: 1. ajută la igienizarea psihicului de trăirile indezirabile cauzate de impasuri existențiale diverse, dar, mai ales, ajută la mobilizarea unor energii latente care se pot exprima
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
stângi. Caracterul fructuos al colaborării celor două emisfere a fost probat de sugestopedia lui G. Lozanov (1980), mai ales pentru învățarea limbilor străine. Sugestopedia are la bază trei principii fundamentale: 1. eliminarea tensiunii din procesul de învățământ; 2. unitatea conștient inconștient; 3. interacțiunea sugestivă. Metodele sugestive G. Lozanov, creatorul sugestologiei (1978), se referea la sugestie ca fenomen relațional, deosebit de complex, cu o dublă natură: psihologică și fiziologică. Ea funcționează ca un sistem unitar și armonios, în care orice disociere dintre sugestor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
1978), se referea la sugestie ca fenomen relațional, deosebit de complex, cu o dublă natură: psihologică și fiziologică. Ea funcționează ca un sistem unitar și armonios, în care orice disociere dintre sugestor și sugestionat, dintre individ și mediu, dintre conștient și inconștient, dintre trecut, prezent și viitor, dintre real și posibil, poate pune în pericol coeziunea întregului. Consecințele benefice ale sugestiei: 1. capacitatea sugestiei de a controla fluxul torențial de informații existent astăzi în lume; 2. mobilizarea potențelor umane de rezervă, stocate
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
registrul alpha. S-a constatat că fenomene cum sunt sugestia, hipnoza, creativitatea converg către teritoriul mental caracterizat prin unde lente, de relaxare, în care are loc o ardere interioară, pentru că nu este abolită total conștiința, existând și o colaborare cu inconștientul. Barierele sugestive care blochează creativitatea pot fi de mai multe tipuri: 1. intelectuale: exacerbarea spiritului critic; 2. emoționale: neîncredere, insecuritate; 3. etice: canoane morale prea rigide. Sugestiile negative au o etiologie socială, de exemplu, individul crede că nu este destul de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
indispensabil, inducerea progresivă a relaxării musculare, învățarea unei respirații corecte (abdominală) prin care se poate obține o energie suplimentară pentru creier. Prin metoda sofrologică se programează pozitiv zona abisală, fie prin intermediul cuvântului, fie prin intermediul imaginii. Momentele indispensabile programării pozitive a inconștientului, pe cale verbală, sunt: - definirea clară a scopului urmărit; - conceperea în scris a unei fraze scurte care să exprime acest scop, utilizând timpul prezent și apelând la termeni afirmativi; - repetarea zilnică, de preferință cu voce tare, a acestei fraze stereotipe. Efectele
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
cercuri de specialitate, etc). 1.2. Sinectica A fost elaborată de W. J. J. Gordon în 1944. Etimologic sinectica sugerează un proces de îmbinare a unor elemente separate. Sinectica se aseamănă cu brainstormingul prin exploatarea, în profitul creativității, a mecanismelor inconștiente și mai ales a celor preconștiente. Diferențe față de brainstorming: - obiectivul propus nu se rezumă doar la găsirea soluției la problemă, ci se accede mai departe, ceea ce determină apariția unor faze suplimentare: elaborarea modelului, experimentarea acestuia, prospectarea pieței; - se aplică doar
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]