6,831 matches
-
începe, după ce-și însușește toate tainițele ungherelor curții, să râvnească la ceea ce se ascundea împrejurul ei, căci nimic nu-l rodea mai mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dumnezeu, căci: O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer183. Contopirea naturii reale, dar plină de infinite mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unui raport dihotomic între realitatea concretă și realitatea artistică, obiectivul major al periplului de față a fost, și este sublinierea esenței complementare a acestei relații. Căci, dacă realitatea concretă este mult mai extinsă decât limbajul, realitatea poeziei este, în raport cu aceasta, infinită. Spre deosebire de limbaj, poezia include prin sublimare realul, întrucât, după cum observa în mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami cu uimire: iată, nici ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George Macarie, autorul doctului studiu introductiv. Nu le bănuiam, atunci, înclinațiile către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
colegilor de tabără din țările respective, posibilitatea să cunoască și firea veselă a românului, o componentă opusă celei din Miorița, care fusese o tulburătoare invitație la o tristă meditație asupra modului cum e concepută integrarea sa în natura nemărginită și infinită. Cum principala caracteristică a celor prezenți în tabără era tinerețea lor fizică și o parte importantă a delegațiilor erau elevi și studenți, iar conducerea acestora o aveau cadre didactice, medici tineri sau universitari este explicabil faptul că în cadrul prelegerilor prezentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
culturii și științei, provenite din zona Fălticeni". Iar în acest imens patrimoniu "Saga familiei Lovinescu care a dat culturii române cinci scriitori importanți: Eugen Lovinescu, Vasile Lovinescu, Anton Holban, Horia Lovinescu și Monica Lovinescu apare transpusă în text cu o infinită grijă pentru detaliul biografic semnificativ și documentul relevant", autorul realizând astfel "o cronică de familie" (p. 6). Explicându-și el însuși și motivându-și acest demers, bădia dezvăluie și secretul vitalității scrisului său: "în lupta crâncenă pentru supraviețuire, am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gândul să mă duc acolo cu Gabriel, să i-l pun pe birou și să i-l las să-l crească din salariul ăla de mizerie, Însă la următoarea noastră Întrevedere ea a Început din nou să mă Îndoctrineze cu infinită răbdare cum devine cu prețul hârtiei crescând de la o lună la alta și cu manopera tipăririi. Acestea nu vor ajunge niciodată să fie recuperate din vânzarea cărților, dar doamna Plumbeanu continuă să se bată pentru cultură. Cultura și literatura se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
superbă de plajă. Am văzut doi bărbați goi făcând semne unei femei care Înota, dar n-am mai apucat s-o văd ieșind din mare că iarăși fugisem și eram tot un creier În flăcări scriind pe nisip o istorie infinită deșirându-se Într-un inel de foc palpitând În jurul lumii. Eram tot scăldat În sudori când m-am trezit din nou. Mă ustura pielea. Plaja se umpluse de femei și bărbați goi. Dinspre sud veneau figuri pe care abia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să-i iei în brațe, și să-i dezmierzi... să-i dezmierzi, pe acei copii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stăpân pe sine, dar în sufletul său, era o adevărată furtună. Vestea a căzut ca trăsnetul. În prima clipă, nimeni dintre elevi n-a pătruns sensul cuvintelor.. nu-și dădură seama.. de înțelesul lor. „Cuum..?”, făcurăm toți, într-o muțenie infinită.. Poate, n-am înțeles cuvintele .. „se desființează”.. Doar ecoul ultimelor sale cuvinte.. „se desființează..”, mai plutea încă, în aer și parcă ricoșau bezmetic de pereți. Da, dragi elevi, Seminarul nostru... școala Ieromonahului Veniamin, s-a desființat !”. Directorul se exprimă direct
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-ar fi Moldova’n..”, apoi, încă unul, și încă unul.. și, toți ne-am pomenit murmurând, cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!” , și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă. Când ultimul a închis ușa,.. părea că, în urma noastră, râsul gutural și brutal al lui Groza
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Memento mori !” Ideea morții ne dădu fiori.. și, un fel de teamă puse stăpânire pe sufletul nostru. În „Patrat”, eram doar noi... și, castanii. Bieții copaci... și ei păreau niște octogenari obosiți, cu trupul supt de vlagă, retrași în lumea infinită a împărăției gândurilor. Am închis ochii strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dezvoltarea permanentă a sufletului și minții noastre. Noi am avut în ei, modelul de viață pe care l-am urmat mereu ca pe o lumină strălucitoare pornită dintr-o noapte adâncă, din care nu poți ieși decât printr-o răbdare infinită. Acești mari înaintași au dispărut demult ca ființe fizice, fiecare la timpul său, dar spiritul lor, modul lor de gândire, noi octogenarii de azi, l-am purtat prin faptele noastre. Le vom păstra în amintire imaginea lor... veșnica amintire. Se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care reușiseră să termine școala. După clipe lungi și apăsătoare, „Cineva a îngânat cu glas tremurat...” De-ar fi Moldova”..., apoi, încă unul, și încă unul... si toți ne-am pomenit murmurând cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă.” Acesta este spațiul istoric cuprins în admirabila carte a lui Gheorghe Tescu (emoționantă nu doar pentru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte; va fi ca și cum aș trece firesc de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea secretă a sevelor vegetale, trosnetul sec al coarnelor de cerbi care se înfruntă aprig să cucerească o ciută tânără, strigătele scurte ale cocoșilor sălbatici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pământești. Revoltă Toamnă. Codrul nu mai e decât un mormânt pustiu. Dacă voi muri aici, poate că alt poet - eu însumi într-o altă viață - va putea să exprime aceeași stare de dezolare tombală. Mă cuprinde un strigăt de revoltă infinită. Socrate Plouă fără încetare. Aș vrea să pot să mă topesc și eu în curgerea materiei. De când sunt aici, sufletul meu e invadat de o melancolie continuă. E ca și cum ar aștepta să devină obiectul unei proxime levitații. Recitesc Fedon și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mai greu, e să-ți cunoști personal moartea și să reușești s-o transformi într-o transparență cathartică. Beznă Nu mai înțeleg nimic. E ca și cum un văl uriaș mi-ar întuneca memoria, punând între mine și lume o distanță infinită. Aș fi vrut să mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă înec într-o beznă compactă. Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e mai curat decât oriunde și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur este tombală. Mă plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o rup; aș vrea să pot să regăsesc zarva de la Roma, aceeași care-mi consuma nervii și mă obliga să mă plimb euforic pe străzile orașului până-n zori, epuizându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ziua, noaptea crește și frunzișul mi-l rărește. Alterare Când vine canicula, pojghița materiei începe să se altereze. În piatră, în pielea animalelor, în țesătura compactă a lucrurilor apar fisurări ascunse care permit atomilor să interacționeze unii cu alții: viața infinită se evidențiază printr-o mare curgere, în care aparent nu se manifestă nici o diferență. Așadar ținta e să poți să te reverși firesc în fluviul materiei. Tânțar Sunt singur în odaia mea; îmi ascult bătăile inimii care par să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
posse creari/de nihilo, neque quod genitum est ad nil revocari,/esse imortali primordia corpore debent,/dissolvi quo quaeque supremo tempore possint/materies ut suppeditet rebus reparandis./ Sunt igitur solida primordia simplicitate, nec ratione queunt alia servata per aevam/ex infinito iam tempore res reparare. („De-aceea, cum spuneam, dacă atomii sunt uniți/între ei și fără goluri, de bună seamă că sunt veșnici./ Dacă apoi, dincolo de asta, n-ar fi și materia nemuritoare,/deja orice lucru s-ar întoarce/din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la care, dezlegați să poată să revină,/atunci când mor; materia, prin urmare/nicicând nu are să lipsească/astfel ca lucrurile să fie iar create./ Deci atomii sunt niște unități ale materiei, și numai pentru că rămân/etern neschimbați, pot, într-un timp infinit, să recreeze ființele.” În continuare, Lucrețiu reia didactic toate caracteristicile atomilor din scrisorile lui Epicur către Herodot: „Sunt invizibili și neschimbați, dacă se ține cont că nu totul se dizolvă definitiv, ci că există ceva indestructibil în descompunerea celor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
grabă frenetică - stârnit și călăuzit de horror vacui. Aceasta a fost starea ce a dat naștere, în mine, nevoii inepuizabile de a călători dincolo de hotarele lumii; am simțit trebuința de a mă alipi de moarte ca să intru în posesia timpului infinit. Sulmona De dimineață, Iris, zeița curcubeului, mă primește tandră pe plajă, arătându-mi puritatea culorilor după ploaie. Sunt aceleași imagini mirifice care, copil fiind, la Sulmona, îmi umpleau ochii, orbindu-mă cu atâta lumină: o lumină colorată și strălucitoare, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate sălbatică a peisajului. Un aer îmbătător ne umplea piepturile și, pe când mergeam pe platourile deschise ale muntelui, albastrul cerului ne făcea să ne bucurăm de o fericire infinită. Acolo, pe culmile munților, în rariștile acoperite cu iarbă înaltă, am întâlnit numeroase turme de oi însoțite de păstori și câini. Când ne-am oprit, ca oaspeți ai păstorilor, i-am auzit cântând din fluierele lor de lemn: susurau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Când, în sfârșit, se apropie de țintă, iată că i se micșorează timpul pentru a reflecta, pentru „a măsura” limita; și astfel sfârșește prin a depăși, fără să știe, limita însăși. Se cere să mergi în aceeași direcție, să urmărești infinite trasee și să descoperi că această rătăcire duce întotdeauna numai dinaintea zidului aceluia. E obstacolul obscur ascuns înlăuntru. Toată viața, fără să ne dăm seama, ducem o luptă înverșunată împotriva eului nostru celui mai ascuns. Acum mă simt din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]