24,388 matches
-
nu mai întreba nimeni de ei. Nici măcar în glumă... Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna prin pădure liniștit, nu o poți face decât într-un grup, dacă nu vrei desigur
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele
ÎN TEMPLUL LIMBII ROMÂNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370436_a_371765]
-
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului LIMBA NOASTRĂ, GIUVAER STRĂVECHI Doamne, cât ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
De vei auzi, Doamne, vreodat' Un român uitând limba română Fie el de-a pururi blestemat Și odihnă n-aibă în țărână! Doamne, cât ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară M-ai sfințit în românesc izvor De cuvânt și dragoste de țară. RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU Semne de toamnă - tăcerea din grinduri, Sălbatice valuri mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
al zeilor... dar mă chema o altfel de lumină lumina din pletele soarelui lenevind pe brațele cerurilor pictate cu zâmbetele îngerilor pironite pe jăratecul macilor regi ai câmpului înflorit de la poalele Carpaților în care s-a zămislit din pietrele de sub izvoare poezia ea, regina sufletelor noastre curgând leneș din cosițele fecioarelor ce-și uitaseră bujorii înfloriți pe pomeții obrajilor proaspeți a zăbovit o clipă pe buzele pe care de-abia sângeraseră trandafirii iar rostirea-i cu gust de fragi s-a
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
care sâni feciorelnici copseseră cea mai dulce pâine pâinea din care ne-fruptăm cu toții dulcea limbă românească STÂNCILE ȚĂRII MELE DE PIATRĂ Scriu pe file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
feciorelnici copseseră cea mai dulce pâine pâinea din care ne-fruptăm cu toții dulcea limbă românească STÂNCILE ȚĂRII MELE DE PIATRĂ Scriu pe file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga, Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor Un vultur tăie-albastru și visul călător. Pădurile șoptesc când vântul mai adie Și-n câmpuri e concert, un tril de ciocârlie, Din piatră seacă curge izvor cu apă vie Mai sunt creștini ce vin cu drag la Liturghie. Chiar Dunărea bătrână se scurge în tăcere Și uneori prin valuri scăldate de durere, Vapoare-n amintire mai poartă pe un braț Și în povestea asta trăiește cu
CÂMPIA LIBERTĂȚII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370457_a_371786]
-
lor îl doare-adânc în piept; Copilul de atunci parcă și azi Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate, Le murmură pădurile de brazi, Câte mai sunt și ele netăiate! Le murmură-Arieșul de pe prund, Cu aur și cu dor amestecate Sub soarele statornic și rotund, Izvoarele-n fântâni înlăcrimate! Umbra lor pe suflet mă apasă Și parcă port sub frunte funigei, Celor din fruntea țării nu le pasă Și zilnic se tot ceartă între ei... Când neamul meu îndură-abia năpasta, Pe pruncul de acum nu-l
TATĂ, NU-I BUNĂ RÂNDUIALA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370454_a_371783]