5,696 matches
-
albă și cu mustață albă. Zilele lui de naștere treceau repede, repede, una după alta și el a adunat o mulțime de cadouri în camera lui. Dar părinții lui sau făcut bătrâni, bătrâni și au murit. Toți prietenii lui de joacă au ieșit la pensie și stăteau mai mult prin casă, că erau cam bolnavi. Da, și el a fost trist, i-a părut rău și și-a spus că asta a fost poate doar un vis urât. Și a spus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ar întruchipa frumosul acestei lumi: „Totuși, ce poate fi mai frumos decât acei ani ai copilăriei, în care nu-ți sunt cunoscute problemele, grijile, nu știi ce sunt greutățile? Și, asta, pentru că atunci este perioada în care ne interesează doar joaca, să mâncăm când ne este foame, nici cu ce suntem îmbrăcați nu contează, deoarece, atunci suntem fericiți de iubirea mamei, a bunicii, fără să înțelegem multe lucruri, căci, fiind încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi.” Scrisul Svetlanei Iurcu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din ele le-am uitat. Totuși, ce poate fi mai frumos decât acei ani ai copilăriei, în care nu-ți sunt cunoscute problemele, grijile, nu știi ce sunt greutățile? Și, asta, pentru că atunci este perioada în care ne interesează doar joaca, să mâncăm când ne este foame, nici cu ce suntem îmbrăcați nu contează, deoarece, atunci suntem fericiți de iubirea mamei, a bunicii, fără să înțelegem multe lucruri, căci, fiind încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi. Așa ar trebui
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât bătaia este cu măsură. Ne mustra tare conștiința după
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
este despre mine și sora mea Mariana, care de mică a fost o ștrengăriță și numai de nebunii se ținea, și eu le făceam, dar ea mă întrecea. Mama era la Moscova, bunica pe câmp, iar noi, în drum, la joacă, și aveam o fetiță din mahala, a cărei mamă era plecată în Italia, la muncă, și căreia îi trimetea foarte des dulciuri. Și ieșea în drum, noi eram mulți copii, și ne făcea poftă căci, pe timpurile copilăriei mele, nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
final, a fost bine. Și nu a mai aflat bunica de această mică faptă a mea. A fost o copilărie frumoasă și fiecare a avut astfel de copilărie și, chiar dacă au fost neajunsuri în familie, noi, copiii, eram preocupați cu joaca. Și numai părinții, bunicii, știu prin ce au trecut ca să ne crească. Prin asta, au trecut și ei, și părinții lor. Prin asta, trecem toți, dar cel mai frumos e că-ți amintești de aceste mici șotii și vezi viața
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
luptele online. Rareori o văd să se joace cu copiii, așa cum făceam noi. Jocul copiilor de azi este bătaia. Ies afară, îi aud cum strigă, cum se bat, de la nimica toată. Copiii, chiar dacă încearcă să se joace, ei transformă această joacă în violență. Poate, ca să fie mai buni, ar trebui ca noi să nu le permitem jocurile online și să-i învățăm noi să se joace. Să ne jucăm noi cu ei. Vom petrece timpul frumos și bine. Ne vom aminti
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum, chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
persoane care sunt ca tine, care au același mod de a gândi, aceleași visuri și speranțe, în ochii cărora vezi sinceritate, bunătate, spirit de sacrificiu. Ne-am mutat într un cartier nou, departe de cei cunoscuți și de prietenii de joacă. Mă simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea
ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
nu știi sigur că ai obținut postul. Om trăi și om vedea. Am pregătit o cină frugală și am adormit cu ochii la Letterman show. Tocmai visam că niște nesuferiți de copii de nouă ani făceau amor pe terenul de joacă În timp ce Înghițeau vagoane Întregi de cuvinte din engleza veche și zbierau la adorabilul și iubitorul meu prieten, când a sunat telefonul. Alex a ridicat receptorul, și l-a dus la ureche, dar nu s-a obosit să deschidă ochii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unei identități sofisticate, Însetată de o exprimare accentuată, manifestată prin absență. Dar intuirea acestei stări de angoasă m-a făcut să-mi depășesc vârsta, mai precis, să-mi refuz trăirea. Fără ca cineva să mi-o impună, deodată, am ieșit din joaca băieților de vârsta mea, deși plăcerea jocului era/este un act absolut pentru mine. Poate tocmai de aceea m-am retras din turmă, m-am distanțat, pentru că, numai interzicându-mi o plăcere maximă, simțeam că o trăiesc conștient, că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e gol, un corp rotunjit de carnea albă, se apropie neștiutor de tatăl său, care e În apă; acesta Îl Împinge ușor afară, fără să vrea Îl scapă din mână; atunci când Îl prinde din nou, Îl mânjește cu lut În joacă, Îngânând o muzică lentă pe acest vers „Tu ești dulce și nu știi nimic“; copilul nu se lasă păcălit, vine spre el tot mai spre adânc, Încrezător ca orice copil În mâna fermă a tatălui de care vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
starea de feminitate latentă, au trezit-o spre o activare a energiilor nedivulgate, au maturizat-o brusc. Mă miram Însă că era posibil ca ea să trăiască În reacțiile și comportamentul amoros pe care i-l inventasem eu mai În joacă, mai din cinism. Era aproape un transplant artificial de sentimente; ea devenise așa pentru că eu Îi croisem În scris noua identitate: deci scrisul poate modifica un individ. Am Încercat și cu Anca Bădescu; aici, lucrurile au avut alt final, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cei vechi au traversat toate combinațiile existenței și au tras toate concluziile; nu ne rămâne decât să ni le Însușim fără să mai tatonăm, făcând Încercări oricum sortite eșecului. (joi) Vocea lectorială Inițial, acest jurnal dublu nu e decât o joacă nevinovată, un simplu pariu În care totul este previzibil, apoi, treptat, ia contur curiozitatea jocului de-a gelozia, totul În forme de analiză rece, scontată ca la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ideea meschină că totul nu poate dura din cauza trădării ei, care trebuie să se Întâmple precis. Am considerat că nu are nici un motiv ca să se schimbe așa peste noapte. Dar constat că pentru mine asta n-a fost decât o joacă, un gest extravagant al unui student turmentat de lecturi. De fapt, Îmi era frică tocmai de contrariul: să nu cumva să-mi fie fidelă, să nu mă trădeze, că n-aș mai avea motiv să scap, cum n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al meu și mă miram de copia imperfectă a iubitului meu, care săruta o femeie străină. Am trăit mult așa și eram fericită. Tot ce făceam era hotărât Împreună cu tine, eram un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din nou. Te-am primit cu un zâmbet cald pe buze, iubirea mea nu era pătată, chiar dacă tu mă Înjosiseși cu o necunoscută. Am zâmbit și am fost din nou fericită. Idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu va mai fi atât de natural În exprimarea acelei bucurii plenare de a trăi. Îmi turteam nasul de geam și eram extrem de gelos. Zăpada e o formă a purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții. O joacă gratuită ce invită la joacă. (iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier. O luăm cu toții spre Olt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de natural În exprimarea acelei bucurii plenare de a trăi. Îmi turteam nasul de geam și eram extrem de gelos. Zăpada e o formă a purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții. O joacă gratuită ce invită la joacă. (iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier. O luăm cu toții spre Olt fără să ne Întrebăm de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am ochi, gură, nas, mâini etc. Operația aceasta de oglindire mă răpea oricărei alte preocupări și eram În stare să uit de joacă, de foame și de somn, numai să fiu lăsat să stau În fața oglinzii. Sora mea s-a supărat, i-ar fi plăcut să se uite și ea, dar nu avea loc de mine. Ea Însă se maimuțărea, se strâmba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rămăsesem mut de frică. Mama m-a luat de mână și m-a dus după oglindă, unde am descoperit-o ascunsă pe sora mea. Nu m-am mai jucat cu ea o săptămână. Pândeam momentul când ea se ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea că, prin tăcere și nemișcare, cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt liberă, sunt gataă, le spui din priviri; nu ai nici o rușine, tu nu te rușinezi de nimic!“ „Nu mă uit la ei, mă uit la bărbăția lor, nu-i Împing să sară la mine, doar Îi provoc, e o joacă a mea: mă distrez.“ „Joacă de c...“ „Mă jignești.“ „Aiurea.“ Râde, poți să-i zici orice, s-o insulți, să-i faci cele mai proaste glume, nu se supără niciodată, cum ar face o fată simpluță de la țară, care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să plece după stăpîna-sa, dar legat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cușca zăbrelită a celor trei dimensiuni, n-o să găsești dragonul niciodată. — Cum știi când o să-l găsești ? — După rana din coapsă. E un fel de luptă a lui Iacob cu îngerul... — Eu, ca să fiu sinceră, am luat toate astea în joacă... Dar probabil că tocmai de aia dragonii mi-au sărit în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cărți ai citit... De-aia te și iubea mama pe tine mai mult... Mereu mă gândesc la ea, șopti Coltuc. Cum ar fi fost să ne jucăm... Ea nu s-a jucat niciodată cu noi, nu-i stătea mintea la joacă. Se silea să nu moară până ne facem mari. Ce tânără era când a murit, n-o să mai ajungem mari niciodată... — Ba eu mă joc cu ea, spuse Coltuc, ca pentru sine. Mă joc și cu ea de-a când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]