243,069 matches
-
relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să se oprească. Detest meteorologia cloudy, de fine de noiembrie. Am obsesia limitelor, cum să n-o am? Lupt cu nivelul propriu al (in)competenței, dar știu și că Lerești avea interes să-și elimine concurența. Scria ilizibil, presărînd la derută neologisme. Ca un protocron Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi. "Încearcă stridii, tataie, sînt afrodisiace". Mătancureala, zdamătii ("poate nu știi peste cine-ai dat"), pumnii; "repărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Violeta Gheorghian a sedus-o prozatorul Baboeanu. Scrisese un roman despre iubirea Mihai-Veronica: "Îl adzudec eu". Dacă Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de asalturile necontenite ale presei sau de eventuale acte teroriste ale fundamentaliștilor. Pădurea rămânea singurul acoperiș viabil pentru cei de speța ei și, în felul acesta, nu datora nimănui nimic, era încă liberă... precum băștinașii Makonde ce erau "liberi" în limitele rezervației. Dar ce, parcă oamenii albi sau negrii nu trăiau și ei fiecare în rezervația lui? Iar dacă erau trimiși din când în când în afară, se întorceau de fiecare dată tot în teritoriul lor, de care erau legați fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puțină vreme în trupul ei pentru atâta vreme searbăd, nu părea suficient pentru a da curs unei astfel de întrebări. În mod cert, nu avea motive să fie fericită. Lucrurile nu mergeau deloc așa cum ar fi vrut ea, era la limita dintre suferință și bucurie, nici ea nu știa care atârna mai greu. Oare cum ai putea răspunde la o astfel de întrebare altfel decât la modul filozofic, se gândea ea. Fericirea e un privilegiu divin. Da. Cred că acum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el. Să-mi dau în cărți, adică cum, pentru ce, în ce fel mă poate ajuta? Să-ți dai în cărți, în bobi, în cafea, în sfârșit în ce vrei? Să vezi ce s-a întâmplat cu tine? În situațiile limită, de criză, omul poate dezlănțui forțe nebănuite în el, prin urmare ai putea să încerci să le activezi, să-ți determini ceasul tău defect s-o ia invers. Tu îți dai în cărți și crezi că lucrurile se vor petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
invers. Există o tentație în noi către autodistrugere, provocată de o stare de totală insatisfacție, neîmplinire sau neîmpăcare cu noi înșine. Vrem să ne autodistrugem sau să experimentăm, în măsura în care subconștientul nostru bănuiește cât de mult ne pot schimba experiențele la limita vieții și a morții. Gândește-te că ai declanșat în tine un astfel de program și va trebui să găsești tot tu calea să-l oprești sau să pornești altul, care să-ți schimbe condiția actuală, către o viață diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mici. Pentru prima dată, ea își dă seama cât de mici și pătrunzători sunt ochii lui, niște ochi șoricești, ce se uită lateral în toate părțile, spre a surprinde pisica. Toată teoria asta a ta a autodistrugerii sau a experiențelor limită, crezi în ea, chiar crezi că se aplică așa la toată lumea? Pesemne că da. Altfel, de ce aș susține-o cu atâta elocvență? Nu știu de ce. Așa, ca pe o alternativă. În situația mea, orice alternativă e la fel de bună. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
memoriei diurne. (E posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum visezi ce-ai trăit!) Deci memoria viselor poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim pentru o durată foarte lungă, în cele în care timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară pentru ca să se înalțe iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este esențială, este hrană ulterioară pentru suflet și minte, ea adaugă la sănătatea mentală și fizică. Punctul de sublimare este punctul până la care trebuie să îndurăm fericirea, oricât de insuportabilă ni s-ar părea, și în același timp este punctul limită, dincolo de care nu avem voie s-o prelungim, pentru a nu cădea în plictiseală. Odată sublimat, actul fericirii trece în sfera gândirii; abia aici putem să-l înțelegem, să analizăm ce ni se întâmplă, să-l calificăm ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie a gândirii matematice Încercările noastre au determinat scăderea eforturilor de rezonanță, precum și a modulului dinamic, dar și a celui static. Grinzile de susținere ajunseseră aproape de limita de oboseală și a curbei liniare care aveau să ducă, după calculele noastre, la ruperea lor. Frecvența forței noastre vibratorii a dus la slăbirea impedanței mecanice și a rezonanței longitudinale a capsomanilor Jones și Thrower cu palpatorii noștri de frecvență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
echipată (partea de vehicul propriu-zis) și suprastructura șasiului ce cuprinde cabinele asamblate și principalele echipamente tehnologice. 1.2. Regimuri de exploatare Exploatarea drezinei pantograf tip DPE 82 se va efectua conform caracteristicilor tehnice ale subansamblelor și echipamentelor din dotare, în limita domeniilor lor de funcționare așa cum sunt ele precizate în prezenta CARTE TEHNICĂ. În acest sens se disting trei regimuri de exploatare și anume : 1.2.1. Regim automotor, când drezina se deplasează la și de la locul intervenției. În această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sub tensiune, dispozitivul de avertizare a prezenței umane pe platforma de legătură dintre cabine va fi poziționat în "stare de veghe" (întrerupător comandă trapă acționat). Viteza de deplasare a vehiculului va fi conformă cu indicative din ordinul de circulație, în limita vitezei maxim constructive, în funcție de profilul liniei (secției de circulație). 1.2.2. Regim verificare catenară, situație când se circula în aceleași condiții ca ale regimului automotor, cu deosebirea poziției pantografului, care va fi ridicat. În această situație se efectuează inspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al Pământului la trecerea trenurilor, marea frumusețe a filmului viitorului nostru, cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul realizărilor și eroismul înfrângerii obstacolelor, bunăstarea și opulența traiului într-un dolce farniente fără limită. Cu gesturi precise, profesorii deschiseră lada adusă în grabă și cu aceeași meticulozitate cu care își așezau cu jumătate de secol în urmă cataloagele, carnetele de notițe și stilourile pentru notele mici, tocurile cu peniță de aur pentru notele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
operei sale compuse într-o zdreanță de veșnicie! Și cred că numai eu am auzit și obișnuit de a reține replici încă de când eram în uter, pot să-ți redau cele spuse înfocat de Nilă lui Nilă: Propoziția 5: Orice limită de funcții măsurabile este limita măsurabilă. Demonstrație: Nilă Mic luă caietul din mâna lui Nilă Neant și se coloră la față. Deschise brațele, apoi îl îmbrățișă pe bătrân fără să vadă, în afară de mine, cum în spatele lui pânza vie a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zdreanță de veșnicie! Și cred că numai eu am auzit și obișnuit de a reține replici încă de când eram în uter, pot să-ți redau cele spuse înfocat de Nilă lui Nilă: Propoziția 5: Orice limită de funcții măsurabile este limita măsurabilă. Demonstrație: Nilă Mic luă caietul din mâna lui Nilă Neant și se coloră la față. Deschise brațele, apoi îl îmbrățișă pe bătrân fără să vadă, în afară de mine, cum în spatele lui pânza vie a orașului se deschise ca o cortină-fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost îndelung studiată și apoi trimisă Ministrului Matematicii la București. După trei zile sosi prin fax răspunsul: Întrucât Profesorul Moș Eveniment și-a depășit atribuțiile împingând cunoașterea până dincolo de limitele permise ale Matematicii, suntem de acord cu eliberarea sa din funcție, pe motive de vârstă, mai ales că țelul său educațional deschiderea parantezelor pentru Catifele, Tinichele și Baizdrugi a fost atins, propunem debarasarea de pe Altarul Studiului a acestor cioburi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meu nu trădă nimic. Așteptând să-mi primesc carnetul de cecuri și cartea de credit, am plătit cu cardul lui Olaf. Sigrid mi-l prezentase ca fiind dotat cu o putere infinită: preferam să nu fiu nevoit să-i descopăr limitele. -Nu te stânjenește să trăiești cu un hoț? o întrebai pe Sigrid. -Furtul de bani mă șochează mai puțin decât furtul de identitate, răspunse ea. -De ce rămâi cu mine? Mă cuprinse cu brațele rugându-mă să nu mai pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fiecare dată cu mare greutate privirea de la manșa avionului. Dar, ca să te consolez, să știi că puteai avea parte chiar de evenimente mai nefaste, care să te fi împins să-ți ieși complet din fire. Prefer să rămîn însă în limite rezonabile, să-mi ghidez acțiunea pe ceea ce știu, ce am verificat și mi s-a confirmat de nenumărate ori. Atîta doar vreau să-ți mai confirm, de data asta oarecum oficial: faptul că între noi s-a produs o ruptură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aer nu mai avem, haideți s-o luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu, n-are încotro decît s-o spună cu voce tare, asta este, ufff, în situații din astea limită trebuie să tragi de timp, să amăgești, să înșiri vrute și nevrute, doar ca să mai cîștigi cîteva minuțele, adică vrei să spui că de fapt tot timpul ăsta ne-ai reținut aici cu bună știință, se indignează Angelina, sau că ne-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja printre fițuicile, paginile de ziar, listele colorate, prinse la colțuri cu ace de gămălie. Citate din Marx și Lenin bătute la mașină, fotografii cu muncitoare în timpul lucrului în mijlocul atelierelor Tricotajul. Nu mai puteau trăi într-o asemenea mizerie, sub limita oricărei demnități umane, a început să-i explice. Toți cei care știau despre ce era vorba se întrebau ce-i trebuia lui să intre într-un joc atît de riscant, nu avea tot ce-și dorea, nu era Bătrînul destul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prostia zicea, o să umble să te racoleze, știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de strîmtorați din cauza desfășurării rapide a evenimentelor și a crizei de timp în care intraserăți. În situații limită apar întotdeauna și neprevăzuturi, îmi închipui stînjeneala pe care ai simțit-o, tovarășe general, cînd te-ai văzut obligat să stai la aceeași masă și să colaborezi cu toate scursorile alea de teapa ta care-ți cunoșteau trecutul la fel de bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]