6,058 matches
-
lui Constantin Cristescu, procurist. După studii medii la Liceul „Gh. Lazăr” (1957-1961), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). Este redactor la „Scânteia” (1966) și la „Amfiteatru” (1966-1969), unde și debutează cu proză. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. cu proză, eseuri, interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare a fost unul dintre cele mai neobișnuite și imprevizibile. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
educare a tineretului. Experiența participării la două războaie (1913, 1916-1918) este reflectată în scrierile sale. Debutează cu proză la „Arhiva” (1905). Discipol, ca ideologie socială și literară, al lui N. Iorga, C. colaborează la „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Junimea literară”, „Făt-Frumos” și la multe periodice din zona sa de activitate. Este secretar de redacție la „Revista Moldovei” (1921-1927), unde publică și versuri (semnate T. Mârza), recenzii, articole culturale și sociale. Cea mai mare parte a prozelor lui C.
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat. Transferat din 1945 în București, predă la liceele „Mihai Viteazul” și „Matei Basarab”. C. debutează cu versuri în 1929, în revista „Lumina” din Râmnicu Sărat. Conduce tot aici revista școlară „Glas tânăr” (1932-1942), scrie la „Luceafărul” din Brăila, „Caiet literar”, „Pământul” din Călărași, „Cuget clar” ș.a. Colaborările târzii, din anii ‘ 70, sunt sporadice, la „Ateneu”, „Cronica”, „România literară” ș.a., dar și la publicația „Interferențe” a cenaclului bucureștean „Relief românesc”. Între numeroasele tipărituri ale lui C. se
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
minerilor, condamnat pentru subminarea puterii de stat la 18 ani de închisoare. La presiunea opiniei publice și din rațiuni politice, ex-președintele României a revocat decretul, asumându-și în întregime greșeala. De ce au fost cetățenii stupefiați, unii chiar revoltați de grațierea „Luceafărului huilei”? Probabil și pentru că la televiziune s-au reluat de nenumărate ori scenele de violență ale mineriadelor, că exact înaintea promulgării decretului, prin emisiunile TV, s-au readus în memorie imaginile de coșmar din Piața Universității, dar și pentru că oamenii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
liceu interpretându-i pe scena Teatrului Național din București „icoana istorică” în versuri Iliaș-Vodă, iar un an mai târziu, drama istorică în versuri Domnița Ruxandra, apărută tot acum și în volum (1907). Colaborează cu poezii și piese la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri critice”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Epoca”, în 1912 este cooptat în conducerea revistei „Ilustrațiunea națională” (până în 1916), iar în 1914 și 1915 face parte din redacția ziarului „Steagul”, în care publică proză, numeroase cronici dramatice și articole diverse
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
Catedra de istorie medie a României ca asistent al profesorului David Prodan. În „Făclia” din 1953, la sărbătorirea lui Dimitrie Cantemir, H. își reia activitatea publicistică după zece ani de tăcere. Traduceri de poezie îi apar în „Scrisul bănățean” și „Luceafărul de ziuă” (1956-1957). Din 1959 se transferă la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde, la Facultatea de Filologie, mai bine de un sfert de secol predă - după G. Călinescu și Al. Dima - estetica. Își susține doctoratul în filosofie la
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
predă - după G. Călinescu și Al. Dima - estetica. Își susține doctoratul în filosofie la București, în 1972. În 1975 și 1976, ca profesor asociat, va preda la Universitatea „San Marcos” din Lima (Perú). Scrie la „Astra”, „Ateneu”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Viața românească”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista română”, „Dacia literară” ș.a. Publică, după evocarea cetăților medievale din Dincolo de ruine, debutul său din 1959, volume de istorie și critică literară - Întoarcerea la literatură. Printre clasici (1970
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
Lorca, Gabriel Celaya, J.L. Borges, Juan Ramón Jiménez ș.a. Întoarcerea la literatură, pe care două volume purtând chiar acest titlu o propun, aduce reinterpretări și valorificări ale clasicilor în paralelisme ce îngăduie o lărgire a sensului („Hanul Ancuței” și „Banchetul”, Luceafărul și Meșterul Manole, Ultimul Decheneu). Cultivând o conștiință activă a identității noastre etno-culturale, devotat memoriei vii a acesteia, H. repune în discuție miturile esențiale în definirea sufletului românesc. SCRIERI: Dincolo de ruine. Cetăți medievale, București, 1959; ed. Iași, 2003; Intoarcerea la
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
la universitățile din Torino și Milano, apoi la Universitatea „Eőtvös Lórand” din Budapesta. Ocupă funcțiile de prorector al Universității din Baia Mare și de secretar al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „România literară”, „Dreptatea”, „22”, „Luceafărul” ș.a. I s-a acordat Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru contribuția la realizarea volumului Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (1983). De formație lingvist, I. scrie și proză, dar scriiturii sale îi lipsește o anume ingenuitate a viziunii estetice
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
încorporat într-un detașament militar de muncă forțată. Nu-și încheie studiile începute la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și lucrează ca topometru (1961), profesor suplinitor (1962-1966), inspector și bibliotecar (1966-1982), statistician etc. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra” ș.a. Debutează cu poezii în „Luceafărul” (1959) și editorial cu Elegii pentru pământ, apărut în 1977. Poezia lui I. este lipsită de evoluție, conservându-și pretutindeni trăsăturile cele mai caracteristice. Cel mult unele accente („șopârlele
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
studiile începute la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și lucrează ca topometru (1961), profesor suplinitor (1962-1966), inspector și bibliotecar (1966-1982), statistician etc. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra” ș.a. Debutează cu poezii în „Luceafărul” (1959) și editorial cu Elegii pentru pământ, apărut în 1977. Poezia lui I. este lipsită de evoluție, conservându-și pretutindeni trăsăturile cele mai caracteristice. Cel mult unele accente („șopârlele”, referirile la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
numără printre redactorii revistei „Licăriri literare” (1929), în care publică versuri și proză, iar ca student frecventează asiduu cenaclul Sburătorul. La Buzău este redactor al revistei „Carnet literar” (1931-1934) și la publicația „Gând nou” (1933-1934). De asemenea, a colaborat la „Luceafărul”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Curierul”, „Tomis”, „Albatros”, „Avântul”, „Acțiunea Buzăului”, „Acțiunea literară”, „Liberalul Buzăului”, „Ideea națională”, „Îngerul”, „Munca literară”, „Vocea Buzăului”, „Vremea nouă”, „Ziarul nostru” ș.a. În calitate de membru al organizației buzoiene a Gărzii de Fier, a condus în anii 1940-1941
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
pacea de la Buftea, scrie la „Gazeta Bucureștilor”, ceea ce face să fie judecat în „procesul ziariștilor”; achitat, își reia locul la „Universul”, fiind un timp secretar de redacție. Între cele două războaie, mai scrie la „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Cultura poporului”, „Luceafărul”, „Luceafărul literar și critic” ș.a. Publicist cu o experiență bogată, I. s-a ocupat frecvent de literatură și artă, de cultură în genere, fără să adâncească subiectele, dar menținând și lărgind interesul cititorilor pentru domeniile respective. A tipărit broșurile Puterea
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
de la Buftea, scrie la „Gazeta Bucureștilor”, ceea ce face să fie judecat în „procesul ziariștilor”; achitat, își reia locul la „Universul”, fiind un timp secretar de redacție. Între cele două războaie, mai scrie la „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Cultura poporului”, „Luceafărul”, „Luceafărul literar și critic” ș.a. Publicist cu o experiență bogată, I. s-a ocupat frecvent de literatură și artă, de cultură în genere, fără să adâncească subiectele, dar menținând și lărgind interesul cititorilor pentru domeniile respective. A tipărit broșurile Puterea cărții
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
Enciclopedică, la revista „Secolul 20”, iar din 1992 până în 1996 funcționează ca atașat cultural la Ambasada României din SUA. Este șef de departament la revista „22” (1997-1998) și director al Programului Fulbright în România (1998-2003). Deși a debutat, în revista „Luceafărul”, încă din 1974, I. tipărește primul volum de versuri, Vară timpurie, abia în 1979. Este aici o lirică grațioasă, cuminte, în descendență moderat-blagiană: „Laudă zilei/ largi preerii de singurătate/ mă înconjoară.// În zare/ pași anonimi stârnesc/ pulberile.// Eu fluier, încet
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
tineri, „Front literar”. Se leagă spiritual de revista „Lanuri” din Mediaș, redactată de Mihai Axente și George Popa, făcând parte din gruparea publicației în 1939, ultimul ei an de apariție. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Familia”, „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, cu poeme și însemnări literare. Volumul de debut, Solitudini, apărut în 1939, poartă amprenta lirismului eminescian și se bucură de o bună primire din partea criticii literare. Anii războiului îl află în plină afirmare, dar volumul de versuri
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
1941-1943), la o orezărie (1945-1950), ca meseriaș la o cooperativă (1954-1965), muncitor tipograf (1965-1969), tehnician la o cooperativă, fiind reabilitat la sfârșitul anilor ’60. Emigrează în RF Germania în 1984, în 1986 stabilindu-se în SUA. Debutează în 1960, în „Luceafărul”, dar în volum publică abia în 1970 proza umoristică Locatarii din Strada Fecioarei. Recunoașterea și-o va câștiga însă datorită genului de aventuri, intrigă și spionaj, mergând pe o filieră franțuzească, de tipul romanelor de capă și spadă. Cele mai
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
prin concurs ca profesor titular la Catedra de filosofie și etică la același colegiu, predând și cursuri de psihologie socială și sociologie. Din 1996 este coordonator academic al departamentului din Staten Island a aceluiași colegiu. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Telegraful român”, „Astra” ș.a., iar în SUA, la „Meridianul românesc”, „New York Magazin”, „Origini” - „Romanian Roots” ș.a. A fondat și condus revistele „Adusu-mi-am aminte” (Lausanne), „Symposium”, „Buletinul Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă”, „Romanian
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
1955, urmează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București, susținând însă examenul de stat în 1972. În calitate de redactor la „Contemporanul” (1951-1954), „Gazeta literară” (1954-1968), „România literară” (1968-1973) sau de redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1973-1974), încurajează afirmarea pe scena literară a lui Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Virgil Duda, Bujor Nedelcovici, Sorin Titel și Nicolae Velea. Din 1976 se stabilește în Germania, unde predă limba și literatura română în cadrul Seminarului de romanistică al
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
Comitetului Județean al CC al PCR. Din 1985 devine redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca și apoi cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității clujene. Debutează cu o schiță în „Tribuna” (1968). Colaborează la „Steaua”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Echinox”, „Luceafărul” etc. În 1973 figurează în volumul colectiv pentru debutanți Eu port această ființă. Primul volum de autor, Portrete de familie (1976), cuprinzând povestiri și nuvele, se înscrie pe o linie (oarecum) tradițională a prozei ardelenești. Romanul Nunta (1980) va reprezenta
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
casată de Tribunalul Suprem. Internările abuzive în spitale de psihiatrie, după alte tentative de protest, precum și „tratamentul” represiv care i s-a aplicat au determinat îmbolnăvirea psihică a poetului; s-a pensionat medical în 1997. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Dreptatea”, „Amfiteatru” ș.a. D. este un poet cu o operă omogenă pe toată cuprinderea ei. Discursul lui poetic e solicitant în permanență. E o poezie profundă, iar „monotonia” ei nu e un defect, ci
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
referent la Consiliul dirigent - secția învățământul primar, director al Orfelinatului „Principele Mircea” din Sibiu, președinte al Asociațiunii învățătorilor din județul Sibiu, întemeietor și președinte de onoare al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A colaborat la „Vatra școlară” (Sibiu), „Foaia scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
al Reuniunii meseriașilor din Orlat, redactor al ziarelor „Cuvântul poporului” (Săliște, apoi Sibiu) și „Luceafărul social-cultural” (Sibiu). A colaborat la „Vatra școlară” (Sibiu), „Foaia scolastică” (Blaj), „Libertatea” și „Noutatea” (Orăștie), „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Gazeta Jiului” (Petroșani), „Comoara satelor” (Blaj), „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, unde este redactor responsabil în 1938 și 1939, precum și la numeroase calendare transilvănene. A semnat și Petru O. Orlățeanu. D. s-a vrut dascăl nu numai pentru copii, ci mai ales pentru adulți, lor fiindu-le destinată aproape întreaga sa
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
una cu alta, Craiova, 2002. Repere bibliografice: D. Micu, Semne noi în lirism, GL, 1957, 36; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Profil: Șină Dănciulescu, LCF, 1964, 4; Șerban Foarță, Șină Dănciulescu, „Ploaie în aprilie”, O, 1964, 6; Nicolae Manolescu, Cinci poeți în colecția „Luceafărul”, CNT, 1964, 25; Firan, Macedonski-Arghezi, 143-144; Piru, Poezia, ÎI, 216-217; Const. M. Popa, Replay, București, 1980, 85-86; Lit. rom. contemp., I, 303; Firan, Profiluri, 234-236; Jeana Morărescu, Șină Dănciulescu sau Textul paradoxal al metapoeziei, CC, 1995, 8-9; Dicț. scriit. rom
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
de Istoria Artei (unde a funcționat și ca director între 1992 și 1994). A mai fost director al Departamentului Arte Vizuale în Ministerul Culturii (1990) și președinte al Grupului pentru Dialog Social (1993). A colaborat cu poezii la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Ateneu”, „Dialog”, „Contrapunct”, „Apostrof” și, în străinătate, la „Letopis” (Iugoslavia), „Visions International” (SUA), „Orte” (Elveția), „Quadrant” (Australia), iar cu lucrări de specialitate la „Studii și cercetări de istoria artei”, „Arta”, „Revue roumaine d’histoire de l’art”, „Viața românească
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]