14,805 matches
-
vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de ales? Sigur că sunt conștient, iar tu ești cadoul meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-un apartament cu două camere lângă stația de metrou Myogadani. Midori spunea că se va muta, singură, când se va căsători sora ei. M-au invitat și pe mine o dată la masa de prânz ca să le văd apartamentul. Fiind luminos și frumos, lui Midori îi plăcea mult mai mult acolo decât în fosta librărie Kobayashi. Nagasawa mă mai invita uneori în oraș, dar întotdeauna găseam altceva de făcut și-l refuzam. Nu aveam pur și simplu chef, nu pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fericit c-am ajuns acasă și le-am povestit totul cît timp am pregătit cina pe o plită electrică, iar povestea mea chiar a avut succes. Ei, În timpul nopții s-a oprit ploaia și a făcut loc unei zile frumoase, luminoase și reci de iarnă timpurie, și la unu fărĂ un sfert am trecut prin ușile batante de la Chicote ca să beau un gin tonic Înainte de prînz. Erau foarte puțini clienți la ora aia și doi chelneri au venit Împreună cu directorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
elegant, spuse directorul. E literatură pură. — Bine. Sigur. PĂi, atunci, așa-i zicem: Fluturele și tancul. Și am mai stat acolo, În locul acela care mirosea a curat și aerisit și care abia ce fusese măturat, În acea dimineață veselă și luminoasă, am stat alături de director, care mi-era prieten vechi și care era acum foarte mulțumit de bucata literară pe care o făceam Împreună, și am luat o gură de gin privind pe fereastra protejată de sacii cu nisip și gîndindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uit pe geam și îmi dau seama că trebuie să cobor. Când încep să mă gândesc la Patrick, timpul se contractă sau se dilată la infinit. Pășesc parcă într-o dimensiune paralelă, unde totul devine elastic și amintirile sunt mai luminoase decât întunericul din jurul meu. Pot să mă pierd în felul acesta și să mi se pară că au trecut câteva ore bune, dar, când îmi revin, realizez că au fost doar câteva minute. Alteori, cum s-a întâmplat acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ferește puțin, apoi cedează. Pășind încet, se pierd îndărătul casei. Hm. Păi, cam era și timpul să aibă o discuție, dar parcă mi s-ar fi părut mai potrivit ca ea să aibă loc la unsprezece dimineața, într-o cafenea luminoasă, decât într-o noapte cu lună nouă, în aerul parfumat din Somerset. Mă duc înăuntru, tot cu ochii pe mobil, așteptând un răspuns de la Jake. Nu trebuia să-i trimit un mesaj. Acum o să stau ca pe ace până când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mic, deci cunoaște foarte bine curenții. Mă sperii din nou, prostește, dar apoi mă conving că stă așa de mult ca să nu ne apese prea tare timpul petrecut împreună. Când se întoarce, arată minunat, cu silueta decupată pe fundalul cerului luminos și cu apa scurgându-i-se de pe față și de pe corp, dar eu sunt deja țăndări... —Ai stat mult! remarc pe un ton neutru. Jake își dă imediat seama că ceva nu e în ordine. —Te-ai îngrijorat? mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-ar putea să nu ne înțelegem. Au toate șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul de altul; se potrivesc... Trebuie să mă iau la trântă - ca să le pot alunga - cu imaginile care-mi răsar în minte, cu imaginile luminoase cu Daisy și Davey strălucind de fericire în fața altarului și cu toți invitații dând generos apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ea e Sophia - și când te gândești că ea, În momentul ăla, cine știe... Nu, dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru templieri simbolizează obiectul sau sfârșitul planului”. „Scuzați-mă”, am spus, „logica documentului ar cere ca la a șasea Întâlnire cavalerii să se afle lângă sau deasupra unei pietre, nu să găsească o piatră.” „Altă ambiguitate subtilă, altă analogie mistică luminoasă. Desigur că a șasea Întâlnire e pe o piatră, și o să vedem unde, dar pe piatra aceea, după ce vor fi Împlinit transmiterea planului și deschiderea celor șase sigilii, cavalerii vor ști unde să găsească Piatra! Care nu e altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În plină Cale a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea - dumnezeiasca Jertfă din iubire, iar altarul e Masa Cinei, care susținea Cupa Învierii. Este evidentă originea celtică și ariană a tuturor acestor simboluri”. Colonelul părea cuprins de aceeași exaltare eroică ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă, are nevoie să se contracte În el Însuși, pentru a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pubisul. La flipper problema nu e numai de a opri bila Înainte de a fi Înghițită În deschizătură, nici s-o proiectezi la jumătatea câmpului cu avântul unui fundaș, ci s-o obligi să Întârzie În partea de sus, unde țintele luminoase sunt mai multe, săltând de la una la alta, Învârtindu-se dezorientată și dementă, dar din voință proprie. Iar asta o obții nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio, era - dar de ce oare folosesc imperfectul? ASP-ii Încă mai există, pe-acolo totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sunt multe lucruri În cer și pe pământ...” În paginile interne, erau celebrate gloriile editurii Manuzio aflate În slujba culturii, apoi niște sloganuri grăitoare, se făcea aluzie la faptul că lumea contemporană are nevoie de certitudini mai profunde și mai luminoase decât acelea pe care le poate da știința: „Din Egipt, din Chaldeea, din Tibet, o Înțelepciune uitată, pentru renașterea spirituală a Occidentului”. Belbo Îl Întrebă cui urmau să fie trimise depliantele, iar Garamond surâse În felul cum surâde, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo, roți luminoase În mare, resturi de giganți, o cascadă de frunze moarte În Franța, precipitații cu materie vie În Sumatra și, bineînțeles, toate urmele de pe Machu Picchu și alte culmi din America de Sud care atestă aterizarea unor astronave puternice În epoca preistorică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Între stilul pompos de la finele secolului trecut și simboliștii de după 1900. Peste trasajul original, lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau acolo munți care emanau raze de lumină, descompuși Într-o pulbere de sfere În culori subțiate, se Întrevedeau ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca o gospodină. Nu se mai așezase niciodată așa, depărtând picioarele, cu fusta Întinsă de la un genunchi la celălalt. Am crezut că era o poză nu prea reușită. Dar pe urmă i-am observat fața, și mi se părea mai luminoasă, inundată de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu știam Însă de ce - cu respect. „Pim”, Îmi spusese ea, „nu-mi place felul În care trăiești tu istoria asta cu editura Manuzio. Mai Înainte culegeai date cum culegi scoici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grav și au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La anu' să-mi faci un băiețel tot atât de frumos! — Ești cam grăbit, omule! — Mai bine să-i avem la tinerețe, ca atunci când vom fi bătrâni, ei să fie mari. Cu sosirea pe lume a Teofanei, casa lor părea și mai luminoasă. Era o construcție nouă pentru care se zbătuseră atât de mult părinții lui Vasile în care n-au avut fericirea să trăiască mult în ea alături de fiul lor, că s-au dus unul după altul în lumea celor drepți. După
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
drugi de porumb pe care, satisfăcuți, îi depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai luminoasă stea. Când toți erau cuprinși de aripa somnului, doar Prințesa și cei doi dulăi, Lupu și Boldur stăteau de veghe lângă focul ale cărui flăcări se pierdeau tot mai mult în jarul roșiatic ce se stingea treptat, treptat. În ceasul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat. Nu ne este nouă aminte, acuma, de tractir! Da...? Și Silică...? Silică ce are? E abătut? E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină? Nu i-ați pus pempărși? Păi, de ce? Mai nou, prizează somnifere? Etnobotanice? Narcotice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]