8,009 matches
-
uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care luceau ca niște vietăți străine și pân ditoare. Se privi din nou, aproape cu groază. Privea chipul străin care era o mască și se întreba de ce nu poate da masca jos, de ce nu poate lua portretul acela de pe holul hotelului ca să și-l lipească înapoi pe față? Poate așa s-ar regăsi. Ar readuce-o la viață pe Clara Martin. Clara cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în stare să suspine și să lăcrimeze, atunci când fredona, improvizând în limba aceea anevoioasă a invalizilor de război din Klosterholtzen. Despre năravul lui Iuga, deja supranumit Friț de către goldăneșteni, care îndruga, la beție, cântece nemțești, severe și serioase, ca o mască de gaze și lăcrima prostește, precum mesteacănul, primăvara, se auzi și la Securitate. Fu chemat din nou să dea declarații, despre: unde a stat la nemți în prizonierat? Și pentru ce lălăie... ca un Friț? De data aceasta, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O facere de bine, pentru lăbarul care devenisem. Terapie. Șansa unică de a scăpa de impotență. Alături de, ah!, soția prietenului meu. Asta trebuia să păstrez În minte. Urâciunea. Să sper la o simplă tăvăleală, poate chiar acolo-n pădure. Jos masca de inofensiv. Bagă-ți picioarele În scrupulele morale care te-au adus unde te-au adus. Pe toate le facem, Adi. Ai fi vrut tu, n-ai avut curajul. Degeaba ai zis după: că câr, că mâr. N-ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dezinvoltă, dar sobră. Personalul casei avusese o prezență mai mult decât minimală, astfel că nimic nu a tulburat curgerea liniștită a zilelor petrecute împreună. Schimburile de replici și considerațiuni asupra diverselor teme abordate se arătaseră având cursivitate și limpezime, fără măștile și costumația oficială impusă de "societate", îndărătul cărora să se ascundă. Discutaseră mult în plimbările lor nesfârșite și pe măsură ce îi spunea mai multe despre el, simțea ușor flatat cum interesul ei creștea, voia să afle mai multe, să îl înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bucura. Încearcă să schițeze un zâmbet, ca imediat glasul să i se înnoade în gât. Se străduise să pară normală și veselă, dar nervii nu o mai ajută. Câteva lacrimi izbutesc să treacă involuntar de bariera delicată a genelor și masca veseliei se topește, arătând-o așa cum se simțise din momentul când colonelul Pietrosu îi comunicase ce se întâmplase cu Marius. Speriată de cât de repede se poate schimba totul. Face un efort vizibil să-și controleze vocea. Nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic se văd sticlind a moarte. Domnule căpitan...Marius vrea să-i spună ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea subofițerului Caraiman, care acoperă vacarmul luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că voi uita responsabilitatea ce o am pentru viața fiecărui soldat din subordine? Exclus, vă garantez asta. Cum cei trei continuă tăcuți să-l privească, senzația că este supus unui test devine covârșitoare și pentru prima oară Marius simte cum masca aspră a soldatului se topește precum ceara în fața focului, descoperind celor trei ceea ce încercase mereu să ascundă. Toate frământările, nesiguranța, ezitările. Dar mai ales spaima de un moment când ar putea să piardă încrederea oamenilor săi. Bine, sunt conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niciodată importanța cuvenită și anume că nu avem decît o singură viață. Și Încă un adevăr; că vîrstele sunt numai o minciună a timpului, o escrocherie, căreia Îi cădem victime numai dacă vrem, dacă ne lipsește efortul de-a smulge masca acestei Înșelăciuni. Timpul are putere numai asupra trupului; e tot ce poate fi la Îndemîna lui, ca la Îndemîna oricărui neisprăvit, dar niciodată asupra spiritului. Aceasta e marea taină pe care n-o observăm. CÎnd mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de mine. Mama s-a lăsat ucisă ca eu să fiu liberă, îi datorez această solidaritate cu victimele." (La apa Vavilonului II, p. 5) Cronicile radiofonice ale Monicăi Lovinescu sunt mostre de eroism, bătălii pe câmpul nevăzut al istoriei adevărate. Măștile cad, iar chipul hâd al comunismului nu mai poate fi ascuns înapoia "litaniei" ideologice. Discursul Monicăi Lovinescu este sabia care desparte adevărul de neadevăr cu precizia unui bisturiu: "Și ca o derâdere supremă, adoptarea acestor măsuri ne este prezentată ca
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
de Mihaela Vosganian, pătrundem în lumea sacru-profană cu care ne-a obișnuit compozitoarea. Întregul demers se bazează pe cumularea unor motive de bocet, ritmuri dionisiace, venite parcă din Sacre de Stravinski, și translări, prin glissando, în zonele extrem-orientale, acolo unde măștile și tatuajele făceau parte din ceremonialele uzuale. Dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în picioare cu un veștmânt confecționat din hârtie imprimată cu propriul chip multiplicat, ea începe prin a executa mișcări
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
sălbatic, primitiv, în contrast cu puritatea percuției dau semnalul regresiei în timp, pentru a recupera seninătatea originară a condiției umane. Numai că, din gravă, dramatică, dispe- rată, această condiție se convertește într-o stare... parodică! Personajul feminin își aruncă rând pe rând măștile constrângătoare - simulacre ale propriei ființei - iar personajul masculin îi presară, calm, pe creștet, ceva asemănător cu nisipul - aluzie la nașterea omului ”din țărână”, al trecerii efemere pe pământ și al întoarcerii în țărână?! - după care dispar amândoi, pulverizându-se. Lucrarea
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
lui Noica, e presa lăutărismului diletant, presa culturii preschimbate în prilej de divertisment sau în ocazie de gudurare ideologică. E presa în care majoritatea intelectualilor ajung să facă lucrul la care se pricep cel mai bine: să-și pună o mască pe care o leapădă de îndată ce climatul ideologic dă semne că s-a schimbat. A doua trăsătură a textelor lui Ion Dur este preocuparea predominantă pentru perioada interbelică. Cu excepția studiilor despre Maiorescu, Caragiale sau Eminescu, numele asupra cărora exegetul se apleacă
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
TIMPURI CARDINALE Găina neagră a nopții tocmai a mai ouat o auroră. Te salut albule, te salut, galben, te salut, germene nevăzut. Domnul Amiază, rege de-o clipă, în înaltul zilei lovește gongul. Salut ochiul, dinții-i salut, un salut măștii sfâșiind, mereu! Pe pernele orizontului, fructul roșu al amintirii. Te salut, soare ce știi să mori, te salut, tu, care ne arzi murdăriile. Dar în tăcere salut marele Miez-al-nopții. Cel ce veghează când cei trei se-agită. Închizând ochii îl
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
supărat foc pe interlocutorul căruia nu-i iartă cinismul cu care șterge dintr-un gest distincțiile tradiționale ale filozofiei (adevăr-fals, sens-semnificație, valoare-nonvaloare, intrinsesc-extrinsesc, interior-exterior, limbaj-realitate), de cealaltă parte, un pragmatic incorigibil, rutinat, blazat și aproape obosit, care se străduiește, sub masca unei morgi de seninătate colocvială, să-și ascundă disprețul față de adversar. Primul e înfuriat și mereu în ofensivă, al doilea e condescendent, plictisit și retras în matca unor convingeri pe care nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
250581 0265/161739 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, tel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 În aceeași colecție, au mai apărut: Benjamin Constant, Despre libertate la antici și la moderni Machiavelli, Măștile puterii Jean-William Lapierre, Viață fără Stat? Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice Susan Strange, State și piețe James M. Buchanan, Limitele libertății Friedrich A. Hayek, Constituția libertății În pregătire: Leslie Holmes, Postcomunismul Redactor: Lucian Dîrdală Tehnoredactor: Amalia Ursu Bun de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dell’arte. Pierderea și găsirea scrisorii în comedia lui I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută, confuzia pe care o face Rică Venturiano în O noapte furtunoasă între casa cu numărul 6 și cea cu numărul 9, încurcăturile facilitate de portul măștilor din D-ale carnavalului ilustrează comicul de situație. Comicul de limbaj se realizează la nivelul foneticii, al lexicului, al formelor morfologice și structurilor sintactice. El apare datorită deformării pronunției, necunoașterii sensului exact al unor termeni folosiți, pleonasmului, confuziei între cuvinte
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
declamațiuni ca și vecinic amăgitul popor de-a cărui simplitate se folosesc demagogii pentru a înnegri și a descredita tot ce se opune la instinctele lor de rapacitate înnăscută. Prin sistemul minciunii constituționale, prin mascarea urelor și intereselor individuale cu masca intereselor statului, prin formarea de comitete de esploatare în tot lungul țării, statul român e cuprins de putrejunea unei adânci corupțiuni, ce roade în mod egal cercurile cele mai nalte guvernamentale până la cel din urmă postulant din sat. Chiar dacă sentimentul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de stat e nespusa mizerie a populațiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e ușurința și lipsa de caracter în viața publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioți care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor și lefilor nemeritate, fie prin arendarea moșiilor statului, fie pe alte mii de căi. Comedia consistă însă în minciuna vecinică a constituționalismului, în pretextarea diferitelor libertăți publice, a civilizației și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu orice preț Dobrogea, ca teren nou de antreprize patriotice, ca pretext pentru a smulge țării cel din urmă ban. Odată, numindu-ne calomniatori când i-am denunțat că vor emite bani de hârtie, azi le-a căzut până și masca hipotecarelor și vin la ideea falită de-a înființa bancă de caimele. Mergeți dar înainte pe această cale și cădeți în prăpastia ce vă așteaptă, nulități pe cari poporul românesc, pentru rușinea lui, v-a suferit atât de mult la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici avere, nici nume, nici inteligență, nu poate fi patriot; e un om de rând și nimic mai mult. Primirea în acest chip a Dobrogei, anexarea unei țări și cesiunea unei provincii prin o moțiune lucru nemaipomenit, nu e decât masca sub care se ascunde carte blanche, mâna liberă de a cheltui cu milioanele, rapacitatea partidului liberal. Dobrogea - după cât auzim - (o) [va] fi administrată de Ministerul de Esterne, având mâna liberă în privirea cheltuielelor si fiecine știe cât de liberă e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
si economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar daca mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul cari azi formează masca și pretextul sub cari Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene, tinerii noștri au luat drept bun tot ce se poate, citi în câțiva ani în autori franceji și germani, dispensîndu-se cu desăvârșire de a mai gândi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a intrat în aceste comisiuni, fie din minoritate, decât prin voința sa. Ce purtare însă trebuia să ție minoritatea? Din momentul ce opoziția s-a pus pe singurul teren constituțional și logic, adică de a cere guvernului să-și ridice masca și să spuie în fine țărei cum crede că această mare și națională chestiune poate fi rezolvată fără a atinge interesele și drepturile ei, și totdodată împăcînd în marginile putincioase cerințele Tratatului de la Berlin, atitudinea sa era din cele mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țara noastră într-un fel de țară tătărască. Presa izraelită va fi de acum înainte dovada cea mai bună că nu există persecuțiuni religioase. Mai puțin sinceră și mai greu de mistuit este categoria aceea de ziare evreiești cari, sub masca apărării unor interese generale, deci sub masca romînității, nu sânt în fond decât reprezentante ale intereselor evreiești. Această categorie consistă pîn-acuma din două organe: "Ștafeta'', foaie ce apare zilnic în lași; "Suceava", apărând o dată pe săptămână la Folticeni. Nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]