5,914 matches
-
spațiu de către mai multe procese. Aproape tot heliul de pe Pământ este un rezultat al dezintegrării radioactive, si, astfel, un balon cu heliu Pământeasc este în esență un sac de retragere al particulelor alfa. Heliul se găsește în cantități mari în minerale de uraniu și toriu, inclusiv cleveite, pehblenda, carnotite și monazit, deoarece acestea emit particule alfa (nuclee de heliu, He), la care electronii se combină imediat, de îndată ce particulă este oprită de către piatră. În acest fel, un procent estimat de 3000 de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de heliu sunt generate pe an de-a lungul litosferei. În scoarță Pământului, concentrația de heliu este de 8 părți pe miliard. În apa de mare, concentrația este de doar 4 părți pe trilion. Există, de asemenea, cantități mici în mineralele din izvoarele hidrosferice, gaz vulcanic, și fier meteoritic. Deoarece heliul este prins într-un mod similar prin strat de rocă precum gaze naturale non-permeabile, concentrațiile cele mai mari de pe planetă se găsesc în sectorul gazelor naturale, din care provine cel
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
decât sistemele de refrigerare convenționale, care contribuie la epuizarea stratului de ozon sau încălzirea globală Utilizarea heliului reduce efectele distorsionante ale variațiilor de temperatură în spațiul dintre lentile, în unele telescoape, din cauza indexului de refracție extrem de redus. Vârstă rocilor și mineralelor care conțin uraniu și thoriu poate fi estimată prin măsurarea nivelului de heliu printr-un proces numit datarea heliului. Heliul lichid este folosit pentru a răci anumite metale la temperaturi extrem de scăzute necesare pentru superconductivitatea acestora, cum ar fi magneți
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
ființele raționale, îngerii și oamenii, atât pentru a-i ajuta să-și satisfacă nevoile imediate, cât și pentru a-i ajuta să se înalțe, să se perfecționeze, să se umple de har, să se îndumnezeiească. Față de făptura negânditoare (animale, plante, minerale etc) lucrarea directă a lui Dumnezeu se încadrează mai mult în lucrarea de "creație continuă" sau menținere în existență și în hotarele legilor date de El. Față de om însă, ca ființă liberă și conștientă, pronierea se realizează diferit, Dumnezeu ținând
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
peșteri vulcanice, inlcusiv galerii săpate în trecut de lavă. Inițial Poike a fost o insulă separată, dar materialul vulcanic aruncat de Terevaka a dus, cu timpul, la unirea cu Insula Paștelui. Râpă Nui este bogată în roci bazaltice și hawait, minerale bogate în fier și care prezintă o asemănare remarcabilă cu rocile magmatice din Arhipelagul Galapagos. Insula Paștelui, împreună cu insulițele din preajma (Motu Nui, Motu Îți), reprezintă piscul unui vulcan submarin care se ridică la peste două mii de metri deasupra fundului oceanului
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
simbolul Be și care are numărul atomic 4. Este un element produs prin intermediul nucleosintezei stelare și este un element relativ rar în Univers. Element bivalent care este întâlnit în natură doar în combinații cu alte elemente, fiind prezent în compoziția mineralelor. Cele mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (Acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant. Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
sa în managementul termal. Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză. Mineralele de beriliu și smarald sunt cunoscute de către egipteni, evrei și romani; scriitorul roman Pliniu le-a considerat ca fiind forme ale aceluiași mineral. El susținea că beriliul era prelucrat la minele de lângă Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
Marea Roșie, iar smaraldul era importat din India. De asemenea prelucrarea beriliului avea loc și în deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa mai bine luptele gladiatorilor din arenă. Faptul că aceste minerale ar putea conține un element chimic necunoscut a fost ceea ce l-a determinat pe mineralogul francez Abbe Rene-Just Hauy și pe compatriotul său Nicholas Louis Vauquelin să-l ajute să le analizeze. Au făcut acest lucru, iar pe 15 februarie
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
a determinat pe mineralogul francez Abbe Rene-Just Hauy și pe compatriotul său Nicholas Louis Vauquelin să-l ajute să le analizeze. Au făcut acest lucru, iar pe 15 februarie 1798 și-a prezentat rezultatele la Academia Franceză, anunțând faptul că mineralele conțineau un nou element chimic, cu toate că nu a reușit să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța, ambii realizând extracția din clorură
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
până la temperatura de -100 °C. În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemenea este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement indispensabil în metabolismul celulelor vii. Cea mai ridicată concentrație de potasiu o au celulele plantelor, fiind aglomerat în special în fructul lor. Concentrația mare de potasiu din plante
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
violent cu apa. La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă. Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale. Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților. Ca rezultat, nu este eliberat imediat
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai potrivite pentru datare includ biotitul, muscovitul hornblenda plutonică/metamorfică de grad înalt și feldspat vulcanic; mostre întregi de roci din curgerile vulcanice și întruziuni pot
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai potrivite pentru datare includ biotitul, muscovitul hornblenda plutonică/metamorfică de grad înalt și feldspat vulcanic; mostre întregi de roci din curgerile vulcanice și întruziuni pot fi de asemenea datate dacă sunt nealterate. O altă aplicație a izotopilor potasiului
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
fatală, situație care survine în urma unor manifestări precum diaree, diureză ridicată și vărsături. Printre simptomele hipokalemiei se numără slăbiciunile musculare, reflexe încete, ileusul paralitic, anomaliile ECG și, în cazurile severe, paralizia respiratorie, alcaloza și aritmia cardiacă. Potasiul este un micronutrient mineral esențial în nutriția umană; este cationul major din interiorul organismelor animale, fiind important în menținerea echilibrului fluidelor și electroliților din corp. Cationii de sodiu sunt prezenți în plasma sanguină în cantitatea de 145 miliechivalenți per litru (3345 miligrame) și potasiul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
2KCO + 3O Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și în agricultură ca erbicid. Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu, potasiul nu trebuie ținut definitiv în ulei. Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase luni
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-un mediu cu gaz inert (fără oxigen) sau în vid. Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Interioare, sau 3.995.349 de persoane. Majoritatea populație, reprezentând 79,17% din populație, este de etnie chineză (han). Profilul demografic complet, pe etnie, este: Economia Mongoliei Interioare este dependentă pe resurse naturale, mai ales cărbune, gaz natural și diverse minerale. Acestea au asigurat o creștere economică foarte rapidă pentru regiune, din cauza cerinței ridicate de resurse materiale pe piată chinezească. Rata creșterii economice în 2005 a fost de 21,6% la sută, cu peste două ori mai ridicată decât media chinezească
Mongolia Interioară () [Corola-website/Science/302767_a_304096]
-
luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
vârfurile armelor. ul în combinație cu alte elemente are un colorit variat, fiind folosit și ca pigment în vopsele sau lacuri. Cromul a fost descoperit în anul 1797 de către chimistul francez Louis Nicolas Vauquelin, în minereul crocoit (cromat de plumb), mineral folosit ca pigment. Descoperirea cromului a fost primită cu mare interes, deoarece acesta este foarte rezistent la coroziune și este foarte dur. O altă descoperire majoră a fost faptul că adăugarea de crom în timpul fabricării oțelului, cromul îl face pe
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
în timpul fabricării oțelului, cromul îl face pe acesta să fie mai rezistent la coroziune și la decolorare. Această utilizare, alături de placarea cu crom (electroplacarea) sunt cele mai uzuale metode de folosire a cromului.Cromul și ferocromul se obțin din același mineral, cromit, prin tratarea la cald, având agent reducător siliciul sau prin aluminotermie. Cromul este un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind ușor de prelucrat. După gradul de oxidare se poate distinge Cr, Cr
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
ul este un element chimic cu simbolul Mn și numărul atomic 25. Este un metal alb-argintiu, asemănător fierului, care se găsește în stare liberă în natură (deseori în combinație cu fierul) și în mai multe minerale. ul liber este un metal mult folosit în industrie, mai ales ca element de aliere. Ionii de mangan au diverse culori și sunt folosiți în industrie ca pigmenți și ca oxidanți. De asemenea, ionii de mangan (II) apar ca și
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
formă a bolii Parkinson. În 1912, în SUA a fost brevetat procedeul de acoperire electrochimică a armelor de foc cu fosfat de mangan pentru protecția împotriva ruginii și a coroziunii. Originea numelui "mangan" este complexă. În Grecia Antică, existau două minerale negre din zona orașului Magnesia numite 'magnes', dar se considera că difereau ca sex. Magnes-ul masculin atrăgea fierul și este ceea ce se cunoaște astăzi sub denumirea de magnetit. Magnes-ul feminin, magnesia, nu atrăgea fierul, fiind folosit pentru decolorarea sticlei și
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
fierului se mai numește ruginire. "Oxidul feros", FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric", FeO (III), numit și hematit, este un mineral de culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului. "Oxidul feric-feros", FeO (II,III), numit și magnetit, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
atomică dintre toate elementele naturale (vedeți plutoniu). Uraniul este aproximativ cu 70% mai dens decât plumbul și este ușor radioactiv. Distribuția sa naturală este de circa câteva părți per milion în sol, roci și apă. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în concentrație față de cea naturală (vedeți uranit) prin procedee mecanice, fizice și chimice (vedeți extragerea uraniului). Forma naturală a elementului chimic "Uraniu" care are numărul atomic 92. Principalii izotopi ai uraniului sunt: Uraniul cu o concentrație de U-235
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]