5,408 matches
-
Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi amenință pe zei cu distrugerea. Nici unul dintre zei nu are curaj să o Înfrunte pe Ti³mat, cu excepția „puternicului” Marduk, fiul lui Ea. Însă Marduk acceptă misiunea doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Assur" este declarat tatăl tuturor divinităților asiriene și hotărâtor al destinelor. Simbolul său este discul solar Înaripat. Mai târziu, Assur este reprezentat ca un arcaș războinic. Așadar, Assur Își urmează Îndeaproape poporul și se războiește alături de el. 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 1tc "9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați1" Ne aflăm Într-un moment potrivit pentru a discuta despre aceste ființe care sunt considerate, În teologia și practica religioasă mesopotamiană, persoane divine, dar nu zei adevărați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al destinelor. Simbolul său este discul solar Înaripat. Mai târziu, Assur este reprezentat ca un arcaș războinic. Așadar, Assur Își urmează Îndeaproape poporul și se războiește alături de el. 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 1tc "9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați1" Ne aflăm Într-un moment potrivit pentru a discuta despre aceste ființe care sunt considerate, În teologia și practica religioasă mesopotamiană, persoane divine, dar nu zei adevărați. Calitatea acestor ființe se datorează În general și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este colaborator al lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l să semene nenorociri În Babilon. În poemul Erra, sunt prezentați ca fii ai lui Anuxe "Anu" și ai Pământului și li se descrie neînduplecarea și ferocitatea (tab. I, 23-36). c) Monștrii Sunt considerate monștri anumite ființe divine, În privința cărora se oscilează Între conceptul de a fi impunător și misterios (termenul latin monstrum) și cel de groază și spaimă, Împreună cu ideea de forță și urâțenie. În ceea ce privește primul profil, ne vom limita la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l să semene nenorociri În Babilon. În poemul Erra, sunt prezentați ca fii ai lui Anuxe "Anu" și ai Pământului și li se descrie neînduplecarea și ferocitatea (tab. I, 23-36). c) Monștrii Sunt considerate monștri anumite ființe divine, În privința cărora se oscilează Între conceptul de a fi impunător și misterios (termenul latin monstrum) și cel de groază și spaimă, Împreună cu ideea de forță și urâțenie. În ceea ce privește primul profil, ne vom limita la a le aminti
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de forță și urâțenie. În ceea ce privește primul profil, ne vom limita la a le aminti pe primele două ființe generate, conform mitului En¿ma eliș, din perechea primordială Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat": Lahmu și Lahamu. Aceștia sunt considerați doi monștri marini impunători, din care se vor naște În generațiile următoare primii doi zei propriu-ziși: Anșarxe "Anșar" și Kișarxe "Kișar". Celui de-al doilea profil Îi aparțin, pentru a da doar un exemplu, ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe " H~umbaba", fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf. subcapitolul 4.5c), precum și unele ființe mixte („Mischwesen”): omul-scorpion, omul-pește („Oannesxe "Oannes"”), capra-pește, mușhușșu, menționat mai sus ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut deja În legătură cu monstrul ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe "H~umbaba"); Ghilgameș Însuși; ¾ammurabixe "H~ammurabi"; Lugalbandaxe "Lugalbanda"; Samsu’iluna; Sulghi etc. Răspândirea eroismului acestor figuri (dintre care unele au fost divinizate: vezi mai mult) are În vedere În primul rând sublinierea aspectului lor războinic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În jur de cinzeci de divinități, cum ar fi: Asarluhi/Mardukxe "Marduk", Assurxe "Assur", Damkinaxe "Damkina", Enlilxe "Enlil", Ea, Erraxe "Erra", Inanna/Iștarxe "Iștar", Nergalxe "Nergal", Ninurtaxe "Ninurta" etc. Numele de erou mai este dat și altor ființe divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de astfel de persoane. Dacă Înțelegem definiția eroului În modul În care este ea aplicată În accepția clasică - ființă semidivină (fiul al unui om și al unei divinități), căreia tradiția Îi atribuie fapte glorioase - și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era venerată În Assurxe "Assur"; Șaușka, În schimb, era venerată la Ninive. Iar dacă ne referim la mitul sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș" și ¾uwawaxe " H~uwawa", se pare că monstrul ¾uwawa (cf. subcapitolul 4.9c) este legat de lumea hurrită; de asemenea, În acest mit se face referire și la muntele ¾urrum din același mediu 2. 3. Mențiuni despre religia amoreilortc "3. Mențiuni despre religia amoreilor" Cunoștințele despre amoriți ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de banchet. Camera secundară (B), la care se ajunge printr-un coridor strâmt păzit de doi monștri compoziți, are pe peretele dinspre vest un basorelief cu doisprezece zei, replică a celui din camera A, care se continuă cu două nișe săpate În piatră. Pe peretele din față este reprezentat Tut¿aliya al III/IV-lea Îmbrățișat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din vechime și cunoașteți destinele!” (Ull. A III 48-51). Tot divinității Îi este atribuită și o sferă de relații și dorințe sexuale, atestată de mitologie: Kumarbixe "Kumarbi" se unește cu „stânca”; din cea se va naște În urma acestei relații un monstru de piatră, Ullikummixe "Ullikummi": ...În lacul Înghețat se află o mare stâncă; are lungimea de trei leghe și lățimea de ș...ț o jumătate de leghe. Partea sa inferioară ș...ț Îi provocă dorința și el se culcă cu stânșcaț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate fi presupusă din alte mituri ale ciclului, care povestesc tocmai Încercările lui Kumarbi de a-și redobândi regalitatea cerească. Pe lângă o serie de fragmente, ciclului lui Kumarbi Îi mai aparțin cel puțin patru lucrări: „Cântecul lui Ullikummixe "Ullikummi"”, puternicul monstru de piatră surd și orb În fața seducției lui Iștarxe "Iștar"; acest monstru, care fusese procreat de Kumarbi cu o stâncă imensă ca adversar al zeului furtunii, Îi terorizează pe zei până când Ea, luând cuțitul care fusese folosit odinioară la despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Kumarbi de a-și redobândi regalitatea cerească. Pe lângă o serie de fragmente, ciclului lui Kumarbi Îi mai aparțin cel puțin patru lucrări: „Cântecul lui Ullikummixe "Ullikummi"”, puternicul monstru de piatră surd și orb În fața seducției lui Iștarxe "Iștar"; acest monstru, care fusese procreat de Kumarbi cu o stâncă imensă ca adversar al zeului furtunii, Îi terorizează pe zei până când Ea, luând cuțitul care fusese folosit odinioară la despărțirea cerului de pământ, Îi retează uriașului Upellurixe "Upelluri" sprijinul; „mitul lui ¾eddamu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spus, atât Bel, cât și Bol pot fi recunoscuți etimologic și morfologic În Baal, străvechiul Wettergott, al regiunii siro-palestiniene care instaurează ordinea, distrugând haosul; În acest sens vorbesc și basoreliefurile templului său, care ni-l arată În luptă cu un monstru parțial serpentiform: paralela mitică se face cu tradițiile mesopotamiene și siro-palestiniene ale luptei zeului care ordonează universul cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În luptă cu un monstru parțial serpentiform: paralela mitică se face cu tradițiile mesopotamiene și siro-palestiniene ale luptei zeului care ordonează universul cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea unei triade divine la care mai participă Yarhibolxe "Yarhibol" și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel și al triadei sale era cultul zeilor ancestrali (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea apare ca un cosmos populat de monștri, lipsit de legi, căruia numai Zeus, cel mai tânăr dintre fiii lui Cronos, Îi va da o ordine după ce-și va fi Înfrânt tatăl. Dar conflictul dintre Zeus și Cronos este o Înfruntare pentru puterea regală, pe care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp. Cu toate acestea, nu trebuie exclus nici faptul că versiunea greacă și cea hitită și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Osiris, 41, 367 D), Îl ucide, Îl masacrează și Îl emasculează pe Osiris, dar fără să obțină tronul. În acest cadru, noțiunile de regalitate și de descendență dinastică, Îmbinate cu motivul mitic al castrării tatălui și al luptei cu monstrul pot depinde, atât pentru mitul grecesc, cât și pentru cel hitit al lui Kumarbi, de niște modele elaborate În Orientul Apropiat și Egipt unde, Începând cu mileniul al III-lea, se dezvoltaseră mari dinastii regale; se poate Însă bănui și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi avut drept scop cucerirea zeiței Hebexe "Hebe" și nunta „În sălașele fericite” ale Olimpului. Dimpotrivă, generația ciclului troian Îți cucerise deja soția și Își dobândise domnia, iar aceste lucruri rămân episoade ale tinereții; aproape că nu mai existau monștri Împotriva cărora să se lupte și pe care să-i nimicească pentru a face pământul locuibil, așa cum făcuseră Herakles, Tezeu și Bellerophon, iar puținii care au supraviețuit, ca sirenele sau ciclopul, locuiesc dincolo de hotarele lumii omenești. Ahilexe "Ahile", Odiseuxe "Odiseu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un urs, așa cum s-a propus totuși), par să dovedească faptul că, În faza anterioară elenizării, divinitățile aflate În legătură cu moartea aveau o Înfățișare Înspăimântătoare și „animalică”. Un astfel de caracter este cunoscut În tradiția etruscă din epoca istorică În mitul monstrului Oltaxe "Olta", ivit din pământ pe teritoriul volsiniilor și ucis de un fulger invocat de Porsenaxe "Porsena" (Plinius, Naturalis historia, XI, 140); aceeași trăsătură monstruoasă și animalică ar fi supraviețuit În infernalele larvaexe "larvae" și În subpământenii dei indigetes - pisciculi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Keres³spaxe "Keresa>spa" (persanul Gerș³sp, căruia Îi este dedicat un poem de către Asadș de Ù¿s În secolul al IX-lea: Huart, 1926 și Massé, 1951), care, la sfârșitul timpurilor, trezindu-se dintr-un somn Îndelungat Îl va ucide pe monstrul Ai Dah³ka, balaurul malefic ce rupsese lanțurile cu care Îl legase eroul Thra¶taonaxe "Thrae>taona". Deși Îl onorează, tradiția zoroastriană Îi atribuie deschis un sentiment ostil față de religia profetului, exprimat, desigur, În termeni anacronici (cf. Nyberg, 1993). Au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forță violentă și crudă care se manifestă În timpul jertfelor animale. Acest amestec de figuri demoniace, prezente deja În Avesta, cărora li adaugă și alte ființe malefice, balauri și șerpi, precum Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" și Sruvaraxe "Sruvara" sau monștri ca Gandarewa și Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi, din care se desprind Âz (În avestică, ³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mărturiile figurative ale lumii galice lasă să se Întrevadă o imagine profund tragică a morții și a destinului omului. Din acest punct de vedere, este foarte importantă așa-numita Tarasque de Noves (acum la muzeul din Avignon), unde apare un monstru cu aspectul straniu, Între urs și leu, care ține Între labe capetele bărboase a doi morți, În timp ce din gură Îi atârnă o mână de om pe jumătate devorată. Exegeza curentă vede În acest monstru moartea, iar În resturile umane pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
muzeul din Avignon), unde apare un monstru cu aspectul straniu, Între urs și leu, care ține Între labe capetele bărboase a doi morți, În timp ce din gură Îi atârnă o mână de om pe jumătate devorată. Exegeza curentă vede În acest monstru moartea, iar În resturile umane pe care acesta le devorează, reprezentarea groaznicului destin care Îl așteaptă pe om. De altfel, monștri cu o formă mai mult sau mai puțin leonină, care doboară la pământ un războinic, sunt frecvente, arta galică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]