5,403 matches
-
mai târziu de către bolșevici prin . Din ianuarie 1917, Petrogradul a cunoscut un val de greve și mișcări politice, la 9 ianuarie (200 de mii de greviști), 14/27 februarie, 17 februarie/2 martie. Acesta a fost începutul tranziției de la întrunirile muncitorești din fabrici la mitinguri masive de stradă și luptă politică deschisă. La 23 februarie/8 martie, la Petrograd au început mitinguri și greve în care se scanda „Jos războiul!”, „Jos dictatura!”, „Pâine!”, și în curând au degenerat în revolte de
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
provizoriu și războiul până la victorie. La , guvernul interimar a decis să evacueze anarhiștii care ocupau fără autorizație reședința de vară a fostului ministru țarist de la Durnovo, la marginea Petrogradului. În această vilă a fost stabilit sediul a mai multor cluburi muncitorești și instituții sindicatelor din zona Vîborg. În replică, la au intrat în grevă 29 de fabrici din Petrograd. Comitetele Central și din Petrograd ale bolșevicilor au chemat la un miting la muncitori și soldați pentru ținerea de discursuri. Congresul Sovietelor
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
din Petrograd au apărut persoane înarmate cu mitraliere. Muncitorii de la mai multe fabrici au intrat în grevă. În seara acestei zile, la , unde se întrunea Sovietul de la Petrograd, a ajuns Regimentul 1 Mitraliere cu pancarte „Jos miniștrii-capitaliști!” și detașamente armate muncitorești din Garda Roșie. Cinci mii de soldați și muncitori au ajuns la , unde își aveau sediul Comitetul Central și cel din Petrograd al . La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau să fie prezenți soldați și muncitori. Lor li s-au
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
a generat o serie de incidente din partea mișcărilor de stânga care a culminat cu răpirea și uciderea ambasadorului israelian Efraim Elrom în mai 1971. Una dintre cele mai îndrăznețe acțiuni ale lui Efrim a fost să scoată în afara legii Partidul Muncitoresc al Turciei (tr: Türkiye İșçi Partisi). Erim a fost asasinat de către doi pușcași lângă casa sa din cartierul Kartal, Istanbul, pe 19 iunie 1980. Ulterior, gruparea militantă de extremă stângă Dev Sol (Stânga revoluționară) și-a asumat asasinatul. Unul dintre
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
puternic dezvoltată, s-au orientat spre o viață de călugăr sau pustnic și au fost curând integrați în ordinele sufite importante ale vremii - Bektashiyya, Mawlawiyya sau Khalwatiyya. De cealaltă parte, membrii simpli, cei care priveau Frăția ca pe o cooperativă muncitorească, au ales o viață de meșteșugar, formându-și organizații care au păstrat o legătură puternică atât cu tradiția futuwwa, cât și cu dervișii sufiți, care le-au oferit ghidare spirituală. Din Anatolia, această fuziune a breslelor cu futuwwa și frăția
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
București și din alte localități cu arestarea de către armata sovietică, în cazul în care re-fu-zau să desființeze prin vot vechile comitete de uzină și să-i aleagă în locul lor pe reprezentanții Frontului Na-țio-nal Democrat. Noile comitete au preluat apoi cantinele muncitorești și procedurile de raționalizare, astfel încat o mare parte a industriei a ajuns curând în mâna Frontului Na-țional Democrat, forțându-i pe muncitori să se supună voinței sale, sub amenințarea de a li se tăia rațiile și a li se
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
Își începe activitatea artistică încă din anul 1944, în cadrul Trupei Traian Florescu. Joacă în peste 90 de piese de teatru pe scenele a 7 teatre, dintre care Teatrul Sindicatelor, Teatrul Savoy, Teatrul Armatei, Teatrele de Stat Reșița și Pitești, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, Teatrul Odeon. În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu joacă în nenumărate piese de teatru radiofonic, teatru TV și film. Pentru activitatea sa artistică este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa V în anul 1967, iar
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
din București. În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu a jucat în numeroase piese de teatru, teatru radiofonic, teatru TV și filme. Cele mai importante creații actoricești au fost: Fișa de creație a actorului Corado Negreanu, de la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești.
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
Sadoveanu și Mircea Drăgan). Acțiunea filmului se petrece într-un ostrov din apropierea orașului Fălticeni pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și prezintă un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție. Muncitorul tipograf Sandu, membru al Cercului muncitoresc din Iași, se ascunde pe Nada Florilor în timpul revoltei țărănești din 1888, fiind urmărit de poliție. Subiectul a fost politizat și înțesat cu lozinci demagogice, de aceea criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „conjunctural și perisabil”. Personajele discută
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
urban"” sunt stabilite prin Legea 154-З a Republicii Belarus din 5 mai 1998 «Privind împărțirea administrativ-teritorială a Republicii Belarus». Conform legii, în rândul așezărilor de tip urban intră: În anul 2006 în Belarus erau 90 de așezări orășenești, 5 așezări muncitorești și o așezare recreativ-turistică. În Estonia și RSS Estonă, așezările de tip urban au existat între anii 1949—1993. În anii 1990—1993 toate așezările de tip urban din țară au fost transformate în orașe sau sate. În 2011, în
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
Hill a lansat un program de instruire pentru cei peste 10.000 de angajați ai săi, în vederea combaterii activităților de jocuri de noroc în rândul minorilor, în punctele de vânzare ale companiei. Compania a fost criticată de către instituțiile Community (sindicat muncitoresc) și Unite (sindicat muncitoresc) pentru tratamentul său față de personalul din agențiile de pariuri. Au fost identificate în special, practica de a expune angajații la riscuri forțându-i să lucreze singuri în agenții și de a solicita angajaților să lucreze fără
William Hill () [Corola-website/Science/333111_a_334440]
-
program de instruire pentru cei peste 10.000 de angajați ai săi, în vederea combaterii activităților de jocuri de noroc în rândul minorilor, în punctele de vânzare ale companiei. Compania a fost criticată de către instituțiile Community (sindicat muncitoresc) și Unite (sindicat muncitoresc) pentru tratamentul său față de personalul din agențiile de pariuri. Au fost identificate în special, practica de a expune angajații la riscuri forțându-i să lucreze singuri în agenții și de a solicita angajaților să lucreze fără a fi plătiți, după
William Hill () [Corola-website/Science/333111_a_334440]
-
guvernului asupra economiei. Totuși, aceste măsuri doar au prelungit decăderea puterii lui Alia. În cele din urmă pe 11 decembrie 1990 Alia s-a supus inevitabilului și a anunțat că a abandonat puterea și a legalizat partidele de opoziție. Partidul Muncitoresc Albanez a câștigat alegerile din 1991 dar deja nu mai era un partid ce urma doctrina marxist-leninistă și nu a mai avut nicio putere de a opri adoptarea unei constituții interimare care i-a răpit monopolul de putere. În 1991
Partidul Muncitoresc Albanez () [Corola-website/Science/332038_a_333367]
-
a câștigat alegerile din 1991 dar deja nu mai era un partid ce urma doctrina marxist-leninistă și nu a mai avut nicio putere de a opri adoptarea unei constituții interimare care i-a răpit monopolul de putere. În 1991 Partidul Muncitoresc Albanez s-a dizolvat și s-a reînființat sub numele de Partidul Socialist al Albaniei care acum este unul din cele două partide importante din Albania. Ideologia Partidului era Marxism-leninismul antirevizionist. Partidul era organizat după principiile centralismului democratic, cu Hodja
Partidul Muncitoresc Albanez () [Corola-website/Science/332038_a_333367]
-
o monarhie constituțională, dar monarhul avea niște puteri de rezervă precum alegerea și demiterea premierului sau alegeri senatorilor pentru noul guvern. Imediat după Revoluția bolșevică din 1917, partidele politice din Spania, printre care și Partidul Comunist Spaniol și Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol a acuzat guvernul de presupusă fraudă electorală. Între timp, violențe sistate cu moarte liderilor din ambele părți. Astfel, regimul a intrat într-o criză generală cu măsuri extreme de la care s-a ajuns la un dictatorat ăntre anii 1921
Parlamentul Spaniei () [Corola-website/Science/332441_a_333770]
-
regulă generală) și pe celealțtă parte ales de către ansamblurile legislative ale comunităților autonome, unul pentru fiecare comunitate și încă unul pentru fiecare milionde locuitori în acel teritoriu. Deși senatul a fost numit cameră superioară teritorială, partidele naționale și Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol nu îl consideră astfel fiindcă 208 din cei 266 de membri sunt aleși prin vot popular și doar 58 revrezintă legislaturile autonome. Au existat propuneri de modificare al acestia timp de zece ani până în noiembrie 2007. Una dintre aceste
Parlamentul Spaniei () [Corola-website/Science/332441_a_333770]
-
a devenit candidatul partidului pentru funcția de prim-ministru la alegerile generale din 2004, organizate la trei zile după Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid, unde Rajoy a pierdut alegerile în detrimentul lui José Luis Rodríguez Zapatero de la Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Partidul Popular sub Mariano Rajoy s-a opus guvernării PSOE de când partidul a pierdut alegerilor generale din 2004, argumentând că victoria a fost influențată de Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid. La nivel național, strategia sa politică
Partidul Popular (Spania) () [Corola-website/Science/332488_a_333817]
-
o nouă problemă. Partidul Popular sub Mariano Rajoy a avut o crșetere patriotică sau nationalistă, apelând la sensul de "spaniolism" și folosint simboluri naționale precum Drapelul Spaniei. Pe 9 martie 2008, Spania a organizat alegeri generale. Faptul că Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol controla țara a provocat o criză în partid, care a format grupuri în interiorul acestuia care nu îl considerau pe Mariano Rajoy un bun conducător. După un impas de trei zile, el a decis să rămână și a cerut un
Partidul Popular (Spania) () [Corola-website/Science/332488_a_333817]
-
tot mai violente la începutul anului 1907, iar Urmatecu și prietenii săi de la Clubul Agricol încep să se îngrijoreze. În același timp, Ionică și Toderiță iau cunoștință de starea grea a țărănimii, fiind arestați după ce au participat la o întrunire muncitorească de solidaritate organizată la sala „Eforie” și la care au vorbit, printre alții, profesorul Iancu State Ciuboțel, ziaristul Corneliu Tălășan și țăranul Manea Strapalea. Guvernul conservator este înlocuit în martie 1907 cu un guvern liberal care înăbușă răscoala cu ajutorul armatei
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
perioadă în care autoritățile comuniste militau pentru o proză realist-socialistă inspirată din scrierile autorilor sovietici și din recomandările lui Lenin în domeniul literaturii. Astfel, el a fost influențat de spiritul timpului, existând referințe la Răscoala din 1907 și la mișcarea muncitorească din România, evenimente ce produc ecouri în conștiința intelectualității. Romanul a fost bine primit de critică, dar aspectul oarecum desuet al prozei a determinat criticii să-l omită de multe ori din analizele lor. Astfel, Cornel Regman constata în 1966
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
pentru o proză realist-socialistă inspirată din scrierile autorilor sovietici și din recomandările lui Lenin în domeniul literaturii, romanul "Ion Sântu" a inclus o serie de compromisuri ideologice. Astfel, autorul a inclus referințe numeroase la Răscoala din 1907 și la mișcarea muncitorească din România, evenimente ce au produs ecouri în conștiința intelectualității. Romanul dobândește pe alocuri un caracter tezist, mai ales în pasajele care descriu Răscoala de la 1907 și influența exercitată de revoluționarul rus Ivan Maximovici asupra tânărului Ion Sântu. Cu toate
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
internațional, Institutul Muncii dezvoltă parteneriate cu instituții similare din Belarus, Rusia, Ucraina, România, Grecia, Austria. Din anul 1999 este membrul al Asociației Instituțiilor Sindicale din spațiul CSI. În anul 2003 se produce afilierea la Federația Internațională a Asociațiilor de Instruire Muncitorească. Colaborarea Institutului cu Institutul de Educație Sindicală-CNSLR-FRĂȚIA, Institutul Muncii din Grecia, Școala Sindicală din Austria al OGB merită o apreciere deosebită. În 2009 a fost realizat un program vast de modernizare, renovare și înzestrare abazei materiale a Institutului, a fost
Institutul Muncii al Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova () [Corola-website/Science/334489_a_335818]
-
acel moment - conducerea PCR, partidului comunist care inevitabil susținut de URSS va prelua puterea. Însă după o vizită la Moscova lucrurile au devenit clare. Kremlinul nu l-a sprijinit niciodată și impunea în fruntea PCR o persoană din rândul clasei muncitorești. Faptul că Pătrășcanu era un intelectual, a fost principala piedică în ceea ce privește lupta pentru putere din cadrul partidului. A rămas Ministrul Justiției iar inevitabil, mai apoi, a început declinul său. Declinul “Nu vreau să-l scutesc pe Pătrășcanu de acuza gravă că
Lucrețiu Pătrășcanu, viața, procesul și execuția unui comunist ucis de propria convingere ideologică by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102570_a_103862]
-
cârcă și naționalismul de care dădea dovadă. Erau vremuri în care naționalismul era asociat fascismului, iar comuniștii doreau prin orice mijloc să impună un ”internaționalism proletariat’’, care să distrugă orice urmă de identitate națională sau religioasă și în care clasa muncitorească are ofensiva și e considerată prioritară. De fapt proletariatului analfabet nu i se oferea decât o importanță simbolică fiind grav manipulat. Încarcerat de comuniștii coordonați de Gheroghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice
Lucrețiu Pătrășcanu, viața, procesul și execuția unui comunist ucis de propria convingere ideologică by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102570_a_103862]
-
din România, Partidul Umanitar al Păcii, Partidul Democrat Constituțional din România, Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională, Partidul Național Român, Partidul Viitorul Democrat al Patriei, Partidul Democrat Progresist, Uniunea Polonezilor din România ''Dom Polski'', Partidul Național Republican, Alianța Muncitorească ''Libertatea'' Anticomunistă și Antifascistă, Partidul Național Progresist, Partidul Casa Română a Europei Democratice, Mișcarea ''Tânăra Democrație'', Comunitatea Lipovenilor din România, Partidul Democrat Creștin al Rromilor din România, Partidul Independent Maghiar, Mișcarea Democrația Modernă, Partidul Socialist al Dreptății-Independent, Partidul Unit Democrat
Primele alegeri în România postcomunistă. 25 de ani de la alegerile din "Duminica Orbului" by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103584_a_104876]