5,816 matches
-
Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă de asta, Dumitre. Il descânt eu pe Cocoșitu de gâlci de crede că îi bolnav de adevăratelea. Am toată nădejdea că ai să faci treabă bună. Ar mai fi însă o trebușoară de făcut. Să-i spui lui Cocoșitu să-și facă car bun și să mai hrănească boii, că altfel cad pe drum. Eu am să cam plec, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe data viitoare, Hlibocene. Ce ar fi să ne mai spui și tu o poveste. Ai văzut matale, moș Pâcule, că eu nu prea am haz la spus polojănii. Așa că toată nădejdea îi la matale - a răspuns Hliboceanu, în aprobarea celor din jurul mesei. Iordache Cocoșitu asculta cu gura căscată, plimbându-și privirea de la unul la altul. Ei, Cocoșitule, cum ți se pare în cărăușie? Iți place ori ba? l-a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să spună o poveste mai de doamne-ajută mai rar - l-a șfichiuit moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mergea din ce în ce mai rău. S-o învârtit doftorii pe lângă ea, dar amărâta numai nu se făcea bine. Bărbatul trecea pe la spital și îi întreba pe doftori: „Se mai face bine fimeia mea sau...?” „Apoi, bade, cum se vede treaba îi slabă nădejde. Noi ne zbatem s-o facem sănătoasă și ea numai nu vrea.” „Mare-i Dumnezeu și poate s-o îndura s-o facă bine, că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iar concluziile pot fi păstrate și ca intimități. Câte intimități n‐au păstrat mamele noastre, protejându‐ne ! ? „Atât „Paradisul” lui Dante, cât și finalul lui „Faust” sunt apologii ale veșnic femininului, femeia - la Dante ‐ întruchipând virtuțile fundamentale, iubirea, credința și nădejdea (nădăjduirea) ca maică și fecioară, răspândită‐n universul lumii „ca o mireasmă‐ntr‐o pădure”, cum spunea Arghezi, învățătoare a umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți Românii‐n pas cu noi, Să trăiască Patria, Regele și Nația! Uraaa
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
explice cum mor arborii și florile, cum pălesc culorile în Țara lui Verde Împărat. L-a rugat, din partea Împăratului să se pregătească, împreună cu oștenii săi, pentru lupta cu zmeii. Inventatorul s-a înviorat și exclamă: Am un singur „oștean” de nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș face fără ea. (La aceste cuvinte, lângă planșeta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și vor obține mari succese în tot ce fac”. ...Ați înțeles, prieteni? Acum PAM a visat ceea ce mă grăbisem și eu să visez, cu invitația pe care v-am adresat-o, să intrați în experiment, ceea ce înseamnă să intrați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
depășirea și convertirea acestuia stă în răsucirea omului spre divinitate. Omul trebuie să combată răul cu binele, minciuna cu adevărul, așadar urâtul cu frumosul, cu ajutorul iubirii. Dragostea este cea mai mare virtute a omului: Acum, deci, rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (II Corinteni, 13,13), și este, de asemenea, singura care are puterea de a crea și recrea lumea. Dumnezeu a creat lumea din dragoste, prin voință și cuvânt; deci acestea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem. 15. Înaintea Ta, noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pămînt sunt ca umbra, și fără nici o nădejde. 16. Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogății, pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău cel sfînt, și ale Tale sunt toate. 17. Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
care acuma Gruia a recunoscut-o de-a binelea... ― Trebuie operat de urgență. Altfel nu se oprește hemoragia. Atunci se va vedea despre ce este vorba. ― Auzâț’ mo! Ari ‘moragii mari șî trebui opirat. Opireazî-l matali, cî În matali avem nădejdi. Ti rugăm ca pi Tata Ceresc... ― Stați liniștite, că va fi operat cum trebuie. Acum ieșiți de aici din triaj, că mai vin și alți bolnavi, fiindcă astăzi spitalul e de gardă pe oraș ― Hai mo! Hai afarî. SÎ nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o grijî, domnu’ profisoru’, cî știu eu ci sî fac - a răspuns piranda... ― Dacă-i așa, am toată nădejdea că nu ai să mă faci de rușine. ― Da’ sî poati sî fac eu di rușâni pi domnu’ profisoru’ doctoru’? Ferita Sfântulu’! ― Acum mergi sănătoasă acasă. Mâine e zi de vizită... ― Am Înțăles... ― La revedere! ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’ doctoru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare: șase-șase! ― Acum, trebuie să discutăm cu medicul de la reanimare. Măriuță, te rog, fă-mi legătura cu doctorul Pas. ― Îndată, domnule profesor - a răspuns secretara. ― Aveți Încredere În acest medic? ― Dacă n-aș avea convingerea că este un om de nădejde, nu l-aș chema. Abia și-a sfârșit directorul cuvântul, că telefonul a sunat. ― Aveți legătura, domnule director - a anunțat secretara. ― Alo. Să trăiți, domnule director - a salutat doctorul Pas, de la celălalt capăt al firului. ― Spune mi, te rog, ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care să semene cu ai lui... Când coloana celor ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plesneau urechile de câtă liniște s-a lăsat În bordei. Mă uitam la sloiul de lângă mine, care nu spunea o iotă. Doar făcea mărunt din buze... ― Mă gândem pi care cercetași să-i luăm. Ne trebuiau numai doi. Da’ de nădejde, nu șagă! Nu erau răi nici ciilalți, da’ eu vroiem să-i găsesc pe cei mai buni - a vrut să lămurească lucrurile Toader. ― Și i-ai găsit? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Să știți cî Îi mai greu să alegi pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai trimis pe cineva dintre cei de sub comanda ta? - a Întrebat Nicu. ― Apoi acolo nu era vreme de pierdut. Și În cine să ai nădejde mai mare decât În tine? Toți erau buni, da’ nu m-o rabdat inima și am zis: „să merg eu, să văd ci s-o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ne să-i dăm inelul. Numai să n-o cheme și pe ea... ― Până s-o cheme securistul, am chemat-o eu și am vorbit cu ea... ― Și? ― M-a asigurat că, oricine ar căuta-o, să nu aibă nici o nădejde că o va găsi. Ei știu cum să se facă nevăzuți, chiar de sunt „la vedere”. ― Asta e o veste bună. Ajunși, au bătut În ușă. Nici un răspuns. Au mai Încercat o dată... ― Intră! - s-a auzit o voce răstită. ― Bună ziua
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te rog să raportezi la comandant acest lucru. Și... poate... ― Șto tî hatiși? - m-a Întrebat de-a dreptul „celovecul”. ― Săăă... Să ni-l dea pe colegul meu, Drâmbă, că el e meseriaș - a lucrat cu mine... Și aș avea nădejde În el. On mojet pamagati menea. Panimaeși, Mișa? ― Panimaiu, panimaiu - a răspuns Mișa al meu... A treia zi, seara, când am ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul trage nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de veghe. „Uite de ce n-are ursul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au răsunat vorbele surorii șefe. Vorbele erau calde, cântate parcă... ― Bună ziua, doamnă - a răspuns Gruia, păstrând mâna Mariei În palma sa. ― Cum a fost, dragul meu? - l-a Întrebat Maria, cu glas moale. ― După părerea mea - părerea celui ce trage nădejde - a fost bine. Nu cu „B” mare, dar bine. ― Mă bucur mult că ai reușit să treci peste un asemenea obstacol. Chiar de n-o fi cu „Magna cum laude”, important e că ai făcut pasul! ― Știi foarte bine, draga
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Poporul i-a răspuns ca și întîia dată. 31. Cînd s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32. David a zis lui Saul: "Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el." 33. Saul a zis lui David: "Nu poți să te duci să te bați cu Filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]