13,698 matches
-
ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea ochii tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie și-o cuprinse de mijloc și-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui roșii ca bujorul și apoi îl sărută și ea. Mai departe, din senin se auzi glasul unui fluier, cânta o horă frumoasă de pe la ei și din umbra nucului, la lumina lunii, apărură din senin dănțuind un cârd de fete
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
și ce cântec... Stelele ca licuricii se aprindeau și se stingeau în marele candelabru al cerului în perdeaua de fum a nopții; luna într-o caleașcă de argint se legăna deasupra nucului cu un colț spre Cornul Caprei ca un obraz de fecioară, spălat proaspăt și mânat de dorul unui sărut... Fetele jucau îndrăcit, erau îmbrăcate în rochii de borangic ca niște voaluri transparente prin care li se vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp fluierul cânta o
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
se sprijini într-un ciomag și șontâcâind, o luă spre conacul cel nou. Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină și tăcu. Schiopul merse direct în camera moartei, o privi și-o sărută pe mâinile ei firave și pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cu rochia aceea albă, roșie în obraji, stătea așa și se uita la el, parcă n-ar fi fost moartă. Aștepta parcă să se scoale și să-i spună să pună
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
lumea rămase înmărmurită, se-nchină și tăcu. Schiopul merse direct în camera moartei, o privi și-o sărută pe mâinile ei firave și pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cu rochia aceea albă, roșie în obraji, stătea așa și se uita la el, parcă n-ar fi fost moartă. Aștepta parcă să se scoale și să-i spună să pună șevaletul în trăsură și să plece să picteze acel frumos peisaji... Și Zina a fost înmormântată
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pe gură aceste cuvinte, am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar. Fermecătoarea ființă de lângă mine începu să râdă și îmi atinse obrazul cu degetele-i fine, o atingere ușoară ca un fluture zburdalnic. - Nici eu nu sunt căsătorită, ținu să precizeze. Nu am fost, de altfel, niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Autorului AM VĂZUT-O Am văzut-o ieșind Din străfunduri materne. Bebeluș scâncind, Cu capul lunguieț , Părul lipit pe cap, ud, Micuța, dar robustă. De atunci,a crescut, A prins forme, zâmbește, Ne scrutează atentă, Privește împrejur. Păpușă roșe bonbon, Obrajii bucălați, Par castaniu, ochi albaștri. Suge la sân cu poftă, Și deja gângurește. Mișcă și -și ridică Piciorușele cu forța. Ce mai, nimic de zis: Halal gimnastă! Dedicat nepoatei mele Loredana-Salomeea, născută la 30 august 2012(care a împlinit astăzi
AM VĂZUT-O ( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ-FRANCEZĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379825_a_381154]
-
culoarea nisipului de mare. Casa era albă precum zăpada iarna. Construită din scândură și lut, ferestrele erau larg deschise să poată intra soarele, luna și stelele pentru a o lumina. Copilul care cânta poezia, uneori își mai ștergea lacrimile de pe obraz. Stătea cu privirea amintirilor spre lumina lunii rugând parcă cerul să i-o facă bine pe mama sa. Pe masă, avea un teanc de cărți și o bucată de pâine uscată. Îngerul a înțeles toată tristețea copilului. A ridicat fruntea
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Ea. Și cuvintele-i rezonară aidoma unor mărgele de sticlă împrăștiate pe un paviment de piatră. Ba, chiar mi se păru că erau preluate de un ecou, adevărat bumerang rece care mă plesnea nu doar peste urechi, ci și peste obraji. Mă îndemnă să mă așez pe un fotoliu cu spătar înalt și țeapăn, capitonat în catifea gri și dispăru înapoia unei draperii groase, tot gri. Atunci avui curajul să observ încăperea. Doamne! Abia acum mă cutremurai cu adevărat! Ridicându-mi
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
în brațele sale puternice, dar incredibil de tandre, porni spre patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AUTISM Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iubire în fotoliu și ură din orgoliu, parfum de cimitire, ding-dong la mănăstire, o minge sub meninge, păianjen, cange, chinge, obraz precum o carte, tantrăm pe jumătate, extaz de orhidee, doar sânge și idee, cu drogul stai mai bine, o, fericiri depline, te recunosc, petală, acum ești blond-ovală. BMM Referință Bibliografică: Autism / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502
AUTISM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379891_a_381220]
-
cu rod în micuța livadă, peri și pruni. Dunărea se zărea printre ramuri cum își plimba neobosită bogăția spre întâlnirea cu marea cea mare, prin cele trei brațe ale sale. Radu o privi atent și îi observă schimbarea culorii din obrajii iubitei. - Îți place aici? - Da, este minunat. Îmm și ce aer și ce miros de parfum simt! - Poate de la crizantemele mamei cultivate lângă malul din spatele casei. - Da? Are și așa ceva? - Câte vrei. Vom lua la plecare un buchet și așa
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mai dau din scoarțe jos și calc ușor pe iarbă, Iar liniștea mă umple și începe chiar să fiarbă Îmi intră până-n suflet și-mi dă un dor de viață, Bujorii au roșit pe un obraz de fată.... Și calc peste ruina ce o căram cu râvnă Îi simt încă privirea și glasul plin de țîvnă Mă strigă disperată că am lăsat-o-n drum Am liniștea alături, în urmă pași de fum... Mai calc peste
LINIȘTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379911_a_381240]
-
John" în casa mea! Domnul Welling părăsește cameră cu pași apăsați, tușind de câteva ori din cauza tutunului în exces. Doamna Welling rămâne pe podea, stergandu-i lacrimile Sofiei cu mâna, incercand sa ii aline rănile de pe mâini și cea de pe obraz. Doamna Welling: Sofia, îmi pare rău pentru tot ceea ce se întâmplă. Nu știam că va fi așa, că ar putea avea un astfel de comportament. Părea omul potrivit că soț pentru mine și tata vitreg pentru tine, după moartea tatălui
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
-au trecut prin jar Și am dat cu pietre-n ceas Să aud și al tău glas... Norii toți s-au depărtat Când prin mine te-ai uitat Cerul s-a oprit îl loc Și a nins cu busuioc... În obraji bujori în floare Au vestit că-i sărbătoare, Iar sudoarea de pe frunte A mișcat ușor, un munte... De pe drum copaci gătiți S-au grăbit să ducă vestea Că se scrie iar povestea, Primăverii ce-a venit... --------------------------------- Toamna m-a-ncăput de mult
DORUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379980_a_381309]
-
grimasă apărută ad-hoc pe figura-i condescendentă și protocolară până cu minute în urmă, afișă altceva, mai ales că rostise ca pentru sine că totul va trece ca un vis... Plecase confuz de la medic, încercând să ghicească dacă rictusul de pe obrazul acestuia era un reflex spontan ori era expresia impardonabil afișată a unei atitudini controlate, completate de vorbele despre vis abia șoptite... Când ajunsese acasă, la Constanța, nici nu știuse când trecuse timpul, într-atât fusese de preocupat de semnificația comportamentului
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
trenul, nefiind părtaș la trăirile Melei după visul avut. În fine, asta era! O găsise stând pe marginea patului, zâmbind pierdută unei himere duse abia...Un amănunt îi făcu inima să zvâcnească... Mela avea acum ochii luminoși ca odinioară, iar obrazul ei prinsese puțină culoare, ca semn al unei nădejdi... După ceva clipe, tresări, percepându-i prezența... Fără o vorbă, îi făcu semn nerăbdătoare cu brațele să se apropie... El n-apucase să răspundă chemării, când niște bătăi ușoare și repezi
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
să privesc mai atent persoana din fața mea. O priveam cu nepăsarea tânărului ce se știe adorat de fete, gulerul din blană artificială al mesadei ascundea o față mică, rotundă, cu doi ochii căprui verzi, aflați sub niște sprâncene frumos arcuite, obrajii rumeni de ger, cu nasul fin și gura senzuală, era portretul unei fete ce merita admirația, chiar și ,a unui înfumurat ca mine. Am simțit nevoia să mă prezint și am întins mâna spre ea spundu-mi numele, o mână micuță
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
ei. I-am prins mâinile într-un gest de ocrotire a degetelor înghețate, apoi ușor am tras-o spre mine, simțeam parfumul femeii tinere, am cuprins-o în brațe pentru ai transmite din căldura trupului meu, părul castaniu îmi gâdila obrajii, era plăcut, era minunată clipa ce o trăiam, aș fi vrut să se prelungească peste timp, doream să o imortalizez, să rămână pentru veșnicie acolo, în brațele mele. Am intrat în sala de cinema, era cald, am scos hainele groase
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
fără a fi slabă, pluovărul negru pe gât, acoperea sânii tari, cu sfârcuri obraznici ce împingeau în pluovăr parcă pentru aș face loc să iasă la lumină. Mijlocul era subțire, deasupra unor coapse rotunde și împlinite. Priveam la fața ei, obrajii roșii, tari și sănătoși, buzele senzuale se mișcau cu eleganță atunci când șopteau cuvintele, pe care le sorbeam precum zeii nectarul. Am vorbit banalități, cine suntem, ce suntem, de unde suntem. Așa am aflat că este în ultimul an la liceu, de
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
tu, pofticioaso, că iei doar cât o păsărică. Mai târziu nu se știe dacă mai găsești... A luat doar un cartofior. S-a uitat în jur și, observând că nu se uită nimeni la ei, l-a sărutat repede pe obraz lăsându-l să o privească galeș cum pleacă aproape în fugă să-și vadă de treabă... "Uf, ce drag am prins de zăpăcitul ăsta! Mi-a sucit capul de tot. N-aș fi crezut niciodată că mai pot iubi... El
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
zbuciumat ca marea când o lovește cu-aripa bastardă, Un albatros ce-și culcă înserarea, Într-un hamac de stride retardă. Tu ești o stâncă, iară eu talazul. Oricât aș încerca să te evit, Nu reușesc să nu ți-ating obrazul. Și mi-amintesc că totuși...te-am iubit! Referință Bibliografică: ACUPUNCTURĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ACUPUNCTURĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380079_a_381408]
-
doamna preoteasă - directoarea, care m-a văzut. Nu a mai contat, că era prietenă de familie cu părinții mei. Cum a ajuns în dreptul meu a început să mă certe, m-a luat de urechi, mi-a scăpat câteva palme peste obraji și altele după ceafă, nervoasă foc de gestul meu, apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota la purtare din zece în nouă și mi-a stricat media de absolvire. Era așa de indignat, că am urinat pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
să fiarbă sus e luna-mpodobită iarba-n rouă e gătită stelele-mpletesc cunună, iar jos lacrimi se adună, tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
munților, oricât de sus se ridică, nu se disting acolo ca independente de cer, ci alipite într-o sărutare a vârfurilor pământului cu bolțile de la care începe infinitul. Munții nu au capete, ci adâncuri și vârfuri spre neînchipuit; munții, lângă obrazul cerului povestesc și cântă. Carpați noștri au deasupra lor vântul tăiat de vârfurile brazilor și de cântecele „crăiesei” lor, Lucreția Ciobanu, lumină magică a masivilor Sibiului. Înălțați de brazi, ca de frunți, munții urcă temerar la soare și la oceanul
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]