6,900 matches
-
asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un post de supraveghetoare, în care pare să fie mereu aceeași femeie, aplecată deasupra unor hârtii luminate de o veioză. La întrebarea dacă mai ai mult până la camera ta, ea te fixează cu o privire iscoditoare din spatele ramelor groase ale ochelarilor, apoi îți cere pe un ton imperativ să-ți declini identitatea și să-i spui numărul odăii, ca pe un cifru pe care nu ai voie să-l greșești dacă mai vrei să rămâi înăuntru. Atmosferă de angoasă tulbure, insidioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
soiul și de preocupări diverse, între care și un artist plastic - mi-a dat sentimente amestecate. Bunăvoința gazdelor noastre și dorința lor de comunicare erau în afara oricăror dubii. În special Stan Terzie - un personaj în vârstă, cu barbă albă și ochelari fumurii, sprijinit într-un baston - părea să-și satisfacă un mai vechi orgoliu de șef de organizație, care avea ocazia să-i aibă alături pe doi scriitori din Moldova, chiar dacă, am convingerea, numele noastre nu-i spuneau prea multe, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rover decapotat, un aparat fotografic contra unor pachete de țigări. Neamțul descrie calitățile aparatului său (indiscutabil performant!) cu un zâmbet întins pe toată fața. Reacția americanului nu o putem vedea - e în profil, mai mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
criticat cu asprime de mulți dintre cei care erau de față (ședința era condusă de S. Damian sau Titus Popovici, nu mai țin bine minteă, în primul rând pentru absența „mesajului”. Cezar, un tânăr blond, cu părul ondulat, buclat, purtând ochelari, ce împrumutau severitate de student american feței sale regulate, încordate. L-a apărat un singur ins, un „lung” blond, îmbrăcat neglijent, fluid în mișcări, ochi albaștri, puțin spân, ce poseda, spre surpriza mea, o relaxare intelectuală și un vocabular izbitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și Băieșu, l-am auzit pe individul tânăr, înalt, cu ochelari cu lentile întunecate ce-și câștigase deja porecla „Dumnezeu” - se știa că-i face discursurile „Șefului”! - pronunțându-mi numele și invitându-mă să iau cuvântul. Uimit, nu credeam că personajul mă știe, am vorbit și am emis câteva păreri, apărându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
necântând la violoncel. Într-un parlez-moi d'amour nu-i loc pentru bătaie de cap. Un maximum de frisoane pentru un minimum de ecuații: formula kleenex. Sau Margot. Un truc infailibil. Eu sunt, așadar, acela care trebuie să-mi schimb ochelarii. Evangheliile nu incită la o critică a stilului ci la o întâlnire interioară. E diferența dintre scrib și "omul cu autoritate". Primul are argumente, cel de-al doilea un fel de a fi. Platon e un nume, la Universitate, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
petreacă o zi în acest fief tradițional al Rakah, partidul comunist israelian, unul din purtătorii de cuvânt ai comunității arabe din Israel. Aici lui Isus nu i se face roșu în fața ochilor, el chiar votează roșu. Cu costum, cravată și ochelari mici, cu părul încărunțit, Ramez Jaraisi este creștin și comunist o redundanță regională în fruntea coaliției municipale Nazareth Democratic Front, regrupându-i pe moderații de toate tendințele. Mai exact spus: pe non-islamiști. Mă primește în biroul său de primar, sub
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prezintă. Pare în largul său în limba lui Tolstoi. Un unison, aproape: alianță reînnoită sau regăsire? Rușii se întorc în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
comise sau absorbite de Biserica s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole în sens invers, și încă și mai sângeroase. Delimităm între spațiile albe ale memoriei noastre conturate cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Tu puteai juca între și cu două culturi, de unde și clarviziunea ta, tu bilingvul, franco-libanezul care a îndrăznit să scrie un Itinerar de la Ierusalim la Paris. Cei care, ca mine, nu vorbesc decât o singură limbă, care nu-și schimbă ochelarii, sunt mai ușor de orbit. Era în firea ta să îmbini latura activistă și cea intelectuală, patriotul și cospomoplitul. Fiecare din aceste cuvinte luat separat hrănește la noi o sumedenie de clișee care mă fac să casc. Îți mulțumesc că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Murgului. Pe o margine de câmp a înflorit așa de multă păpădie, încât se pare că de-asupra erbii a căzut o ușoară ninsoare. Închin în sănătatea dv. un păhar de băutură și mai multă voe-bună! Las-că văd eu: mie ochelari, ziua mare, nu-mi trebue. Că te văd eu om așa bun, c-ași merge cu d-ta ori-unde. Sunt unii oameni cari au odată în vieața lor o clipă de conștiență, când mărturisesc că în toată vieața au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa tovarășului meu de drum, e sarac cu duhul, însă continuă pe tatăl său "în spațiu și în timp". D-l general administrează cu multă asprime pământurile d-sale. Lăsăm la stânga Ichimenii pe-o coastă tristă, precum și drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lungul canalurilor, care leagă fiecare sătișor de localitățile principale, circulă mare număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor. Alt lucru pe care nu-l vezi în altă parte a Europei. Copii cu ochelari mari în ramă neagră, 10-12 ani fumând țigări mari de foi. Moară în valea Prahovei, între munți, lângă Sinaia: La moara mea cine vine Tot anul îi merge bine. Amintiri despre călătorie în valea Prahovei, pe Omul și Caraiman, Colții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe oameni și-i mânâncă, din motive religioase și economice, pe când europenii i-au ars pe încetul fără scop, motivând că apără catolicismul și fac plăcere lui Dumnezeu. Moartea, dezamăgirea cea mare și ultima. *1 Moșneag cu metresă: orb cu ochelari. Amorul tiran al eroilor și al poltronilor, al zeilor și al iepurilor. O doamnă avară întrebuințează bărbații altora, ca să cruțe pe al său. *1 Voichița lui Leon Zugravul din Oprișeni se ruga fierbinte la Maica-Domnului să-i deie ajutor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule... ... și prea truditule... intervine regele zâmbind. *1 O doamnă "bine", nevasta unui îmbogățit de război, se uita de sus prin ochelarii fără sticlă la un scriitor celebru nu tocmai tânăr, care-i este prezentat într-un salon. Numele lui nu-i spune doamnei nimic, totuși nu poate tăcea: Mi se pare, domnule, că te-am mai văzut eu pe dumneata undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ciobănosu, m-a spus popii că l-am suduit de cruce. Și atunci popa a zis: "nu-i băetu vinovat ci tu, că pe tine te-a auzit. Și ia să-ți tai gâtu". Și a scos o pereche de ochelari și a început să-l ciorsăie 11 la gât. Și moșu a început a se văicăra și eu m-am spăriet că-l va omorî. Și când venea popa eu mă ascundeam în podu șurei la bunica sub o covată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și plăcerea de a-ți răcori picioarele înfierbântate și obosite într-o astfel de apă. Punându-mi apoi pijamalele la uscat pe o ață din curte întâlnesc un domn cam la 65 de ani, înalt, cu părul alb, cu niște ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori și plini de viață. Surpriză: este din nordul Germaniei și de acolo a plecat pe jos spre Santiago la data de 1 mai. Nu-l dor picioarele, nu are nici o bătătură
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
descrieri parțiale, poate puțin cam jurnalistice a ceva mult mai profund din ființa mea, a unui „drum interior” ce-mi aparține în exclusivitate. Sau sunt reflecții, tot la fel de parțiale despre ceea ce observ și redau apoi în culorile propriilor ochelari, a propriilor trăiri de moment. Totul are un caracter parțial și vreau să fie considerat ca atare. Trăirile mele interioare sunt doar ale mele și nu intenționez să le expun ca pe o tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de muncă. La ieșire, mă aștepta un bărbat înalt, cu părul puțin grizonat, care îmi întinse mâna și se recomandă. Era cifrorul, lucrătorul de la S-4. Avea o înfățișare de om serios, stăpân pe meseria lui, care mă privea prin ochelari cu o neascunsă curiozitate. Știam bine rolul lui în misiune și faptul că de la el puteam afla multe dintre tainele activității din ambasadă, mai ales din ultima perioadă. Zâmbetul lui prietenesc și faptul că mă aștepta era un semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]