KorAP: Find »[drukola/base=oriental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...314 >

7,850 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

fi securitatea drumului spre Indii sau libera circulație prin Strâmtori, care erau, firește, reale, dar prea puțin importante față de implicațiile creșterii influenței rusești în regiune. în contextul beneficiilor teritoriale obținute de Rusia la Congresul de la Viena, o tranșare a chestiunii orientale în interesul său exclusiv ar fi însemnat dominația acesteia asupra întregului Continent. în aceste condiții, Marea Britanie nu-și putea permite, în politica sa externă, pasivitatea, iar o mai intensă activitate diplomatică impunea includerea Principatelor dunărene în sferele sale de interes

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
secolul al XVII-lea, activitățile comerciale ale Marii Britanii au cunoscut, prin companiile întreprinzătoare, o mare înflorire, dar în secolul al XVIII-lea s-a constatat o oarecare decădere datorită pătrunderii, pe piața levantină, a postavurilor franceze, mai apreciate de lumea orientală și mai ieftine. în aceste condiții, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Turkey Company nu mai avea bani nici pentru plata ambasadorilor. Aceștia au primit instrucțiuni să susțină Rusia, care era privită ca un potențial aliat împotriva Franței și ca

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
că în acel moment un reprezenta un concept în sine. Este în aceasta încercare nereușită, o măsură a consecvenței britanice, care-și schimba alianțele și principiile în funcție de interesele de moment. în ultima decadă a secolului al XVIII-lea datele chestiunii orientale s-au modificat radical. Ca urmare a înfrângerilor succesive suferite în fața Franței napoleoniene, Austria a încetat, pentru 15 ani, a fi un actor important în sudestul Europei. Aceasta a trebuit să se resemneze la statu-quo-ul stabilit prin Tratatul de la Șiștov

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cu o dubla amenințare: geopolitică, directă, și una ideologică, indirectă. Cea dintâi era reprezentată de ocuparea de către Franța a Maltei, a insulelor Corfu, Zante și Cefalonia, precum și de campania din Egipt, toate acestea amenințând posesiunile și comunicațiile engleze din Mediterana orientală, drumul spre Indii și interesele comerciale engleze din acest spațiu. Londra era interesată să se opună creșterii, atât a influenței franceze, cât și a celei rusești în regiune, scop în care s-a aliat când cu una, când cu cealaltă

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Strâmtori a tuturor vaselor străine de război, prevedere îndreptată împotriva Rusiei, care beneficiase de o clauză favorabilă în acest sens, inclusă în Tratatul de alianță din 1805, care îi permisese să participe, în anii precedenți, la operațiuni navale în Mediterana Orientală. Asistăm, astfel, la o răsturnare a alianțelor: pe de o parte, Rusia sprijinită de Franța, iar pe de alta, Turcia sprijinită de Anglia. Aceasta din urmă își utiliza influența regăsită pentru a încuraja Poarta să nu cedeze pretențiilor teritoriale rusești

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
pace de la București, din 1812, în condițiile știute, pe baza cedării Basarabiei, dar fără nici o altă despăgubire de război. Interesul fundamental al Angliei devenise înfrângerea lui Napoleon și pentru atingerea acestui scop Londra era dispusă la concesii pe tărâmul chestiunii orientale. Din această perspectivă, o eventuală alianță francoaustro-turcă trebuia împiedicată cu orice preț. Această posibilitate l-a determinat de altfel pe ambasadorul englez la Poartă, Sir Robert Liston, în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia, să sugereze lui Castlereagh exercitarea de presiuni

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
era ultra-tory, Post era Tory, Herald și Times erau independente, iar Morning Chronicle era Whig. Aceasta clasificare va permite decelarea anumitor nuanțe precum și înțelegerea unor luări de poziție mai departe în cuprinsul lucrării. După 1815, principalele state implicate în Chestiunea orientală erau Rusia, Anglia și Austria. Franța, învinsă, nu mai avea resurse pentru a juca un rol important, cel puțin pentru o vreme. Ocupat cu discutarea consecințelor războaielor napoleoniene și cu elaborarea unui sistem politic internațional, bazat pe armonizarea intereselor divergente

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
protesta față de ocuparea Principatelor de către armatele turcești și care ar fi vrut să folosească acest moment pentru a declanșa un nou război, iar pe de alta, Austria, Anglia și Franța, aceasta din urmă nou revenită pe scena politică a chestiunii orientale, care se opuneau declanșării unui nou conflict. Ambasadorii acestor Mari Puteri la Constantinopol, Lützow, Strangford și Latour-Maubourg, au exercitat presiuni pentru ca Turcia să se retragă cât mai repede din Principate și pentru ca Rusia să se abțină de la orice escaladare a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
integrității Imperiului otoman, care ar fi antrenat opoziția fermă a celor două țări. Moartea lui Castlereagh la 12 august 1822 și venirea la Foreign Office a lui George Canning a avut o influență asupra cursului politicii engleze pe tărâmul chestiunii orientale, noul ministru de externe interesându-se mai curând de problemele coloniale decât de cele europene. El a refuzat sa participe la Congresul de la Verona, din octombrie - decembrie 1822, delegând în locul său pe ducele de Wellington, care avea o orientare conservatoare

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
marginea Tratatului de la Adrianopol, Heytesbury recomanda Londrei să se obișnuiască cu noua calitate a țarului Rusiei de „prieten, aliat și protector al Imperiului otoman”. La Londra se instala în schimb resemnarea și un oarecare dezgust în această privință. Aspectele chestiunii orientale erau discutate doar între Wellington și ministrul său de externe, Aberdeen, în timp ce această problemă a figurat doar o singură dată pe ordinea de zi a cabinetului, între 29 aprilie și 13 august 1828. Miniștrii recunoșteau că Anglia nu are nici un

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
tot atâta independență națională Turciei pe cât victorioasa Roma lăsa vechii rivale Cartagina”. Momentul 1829 va duce la o intensificare a curentului antirusesc din presa engleză, care, în marea ei majoritate, percepea Rusia ca principalul rival al Angliei pe tărâmul chestiunii orientale, un stat având o diplomație perfida și imprevizibilă, în care Londra nu se putea încrede. în 1830, revoluțiile franceză, belgiană și poloneză au produs schimbări pe scena relațiilor internaționale. Ca urmare a acestora, pe ruinele Sfintei Alianțe s-a forjat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
o piatră de hotar în percepțiile opiniei publice engleze față de Rusia, privită ca o tiranie sălbatică și avidă de expansiune nelimitată. Relațiile bilaterale și politica engleză în Europa de sud-est nu puteau face abstracție de la această nouă realitate. Noua criză orientală, declanșată de succesele militare ale lui Mehmed Ali în 1832, de înaintarea rusă spre Constantinopol și de alianța de la Unkiar Skelessi, a demonstrat validitatea acestor noi percepții în mediile politice și de opinie din Marea Britanie. Criza orientală nu s-a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
realitate. Noua criză orientală, declanșată de succesele militare ale lui Mehmed Ali în 1832, de înaintarea rusă spre Constantinopol și de alianța de la Unkiar Skelessi, a demonstrat validitatea acestor noi percepții în mediile politice și de opinie din Marea Britanie. Criza orientală nu s-a terminat odată cu rezolvarea chestiunii grecești. In condițiile eșuării campaniei din Moreea, în care investise atâtea resurse și pe care sperase să o anexeze la pașalâcul său, Mehmed Al s-a întors împotriva suzeranului său, sultanul. El visa

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Turcia. Conform acestuia, țarul Nicolae își luase angajamentul că „dacă Imperiul otoman s-ar desface în bucăți, să nu-și aproprieze nici măcar un sat din el”. Deși între Anglia liberală și Austria reacționară existau mari diferențe de opinii, în ce privește chestiunea orientală interesele lor coincideau: împiedicarea înaintării Rusiei către Strâmtori și păstrarea integrității Imperiului otoman. Atitudinea de expectativă a Angliei s-a schimbat doar când Palmerston a avut pe masă principalele prevederi ale Tratatului de la Unkiar Skelessi Londra a redactat împreună cu Parisul

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Berlin, din 15 octombrie 1833, recunoșteau dreptul deja expus la Troppau, de intervenție în afacerile interne ale statelor care cer asistenta străină. Tot acest lanț de evenimente a reprezentat un moment de cotitură în politica externă a Angliei în chestiunea orientală și mai ales în raport cu Rusia, ducând la o apropiere între Anglia și rivala sa mai veche, Franța. Rădăcinile cele mai profunde ale Războiului Crimeii se regăsesc aici. Palmerston era profund nemulțumit de prevederile Tratatului de la Unkiar-Iskelesși, rezultatul acelei „fațale alianțe

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
până la Galați erau admise în porturile engleze, după cum și mărfurile engleze ce utilizau Dunărea se bucurau de un regim preferențial în porturile austriece. La sfârșitul deceniului al patrulea, Marea Britanie a căutat să ducă o politică mai activă pe scena chestiunii orientale pentru a diminua influența Rusiei în Imperiul otoman și a Franței în Egipt. Pretextul l-a reprezentat reizbucnirea ostilităților dintre Poartă și Mehmed Ali, criză care risca să se repercuteze, ca și prima criză egipteană, asupra chestiunii orientale în ansamblu

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
scena chestiunii orientale pentru a diminua influența Rusiei în Imperiul otoman și a Franței în Egipt. Pretextul l-a reprezentat reizbucnirea ostilităților dintre Poartă și Mehmed Ali, criză care risca să se repercuteze, ca și prima criză egipteană, asupra chestiunii orientale în ansamblu, fiecare Mare Putere căutând să profite pentru a-și întări influența pe malurile Bosforului și în teritoriile care aparțineau încă juridic de Imperiul otoman. La 25 mai 1838, Mehmed Ali a informat consulii străini din Alexandria asupra intenției

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
noului ambasador englez la Constantinopol, lordul Clarincade, Palmerston sublinia că soarta Imperiului otoman nu se putea decide „prin imixtiunea singulară și independentă a unei Puteri, acționând din proprie inițiativă, fără concertul altei Puteri”. Rusia părea acum izolată pe tărâmul chestiunii orientale: o înțelegere franco-rusă nu mai era posibilă pentru că ar fi implicat sprijinirea poziției Franței în politica sa în Belgia, decizie care ar fi plasat Rusia pe o poziție opusă față de Austria și Prusia, ceea ce era de neconceput. Pe de altă

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Convenția Strâmtorilor, care prevedea principiul neutralității Strâmtorilor prin închiderea lor pe timp de pace pentru vasele de război, conform „inviolabilității” și „drepturilor suverane” ale sultanului, și „în acord cu vechile legi ale Imperiului otoman”. Astfel, după cum remarca Gh. Cliveti, „chestiunea orientală devenea, de jure, o problemă a echilibrului european. Referindu-se la beneficiile strategice ale acestui principiu, ducele de Wellington declara, în ianuarie 1841, lui Brunnow, următoarele: „Este un principiu care trebuie să convină tuturor, Rusiei pentru că îi garantează securitatea pe

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
chiar și Franței, pentru ca îi pune la adăpost posesiunile din Africa”. Consecințele acestei convenții erau garantarea integrității și inviolabilității Imperiului Otoman și implicit descurajarea luptei de emancipare a popoarelor din sud-estul Europei, precum și blocarea flotei rusești în Marea Neagră. Astfel, chestiunea orientală devenea, de jure, o problemă a echilibrului european, iar interesele britanice în Levant erau puse, pentru o vreme, la adăpost. Se poate spune că astfel se instaura o pax britanica în Orientul Apropiat. Cea de-a doua criză egipteană a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
eveniment care a produs o mare bucurie în mediile diplomatice țariste, încrezătoare într-o politică mai conciliatoare a Angliei, într-un retur la pasivismul care caracterizase precedentul guvern conservator al ducelui de Wellington. Se încheia astfel o etapă în chestiunea orientală și se prefigura o perioadă mai liniștită, de destindere în relațiile anglo-ruse în următorul deceniu. Totuși, Convenția de la Londra nu a antrenat abandonarea de către Rusia a încercărilor de a ajunge la o înțelegere separată privind împărțirea Imperiului otoman cu Austria

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
a subliniat că, neaducând memorandumul la cunoștința guvernului și a Parlamentului, Aberdeen s-a angajat cu titlu personal, ori „înțelegerile personale sunt împotriva spiritului constituțional britanic”. Momentul 1848 a dus la o nouă încordare a relațiilor anglo-ruse pe tărâmul chestiunii orientale, cu toate că atât Marea Britanie, cât și Rusia, au rămas în afara valului revoluționar și au acționat pe plan diplomatic și militar pentru înăbușirea revoluțiilor de pe continent. Anglia, pe de o parte, nu putea accepta o Germanie puternică, dominată de Prusia, clădită pe

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cu succes împotriva Poloniei. Pericolul este că Anglia și Franța vor încerca împreuna să împiedice aceasta. Voi arăta, de aceea, o preferință clară pentru una din aceste Puteri și voi face tot posibilul să le dezbin”. Pretextul declanșării noii crize „orientale” la constituit „chestiunea Locurilor Sfinte”. Franța, sprijinită de Austria, Spania, Sardinia, Portugalia, Belgia și Neapole, a pus problema situației ordinelor catolice din „Țara Sfântă”, dezmoștenite în favoarea Bisericii Ortodoxe de drepturile garantate prin capitulațiile din 1740. încă din 1842, Ludovic Filip

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
care aceste obiective erau amenințate. Acest document era vizibil îndreptat împotriva Rusiei, care nu era nici invitată, nici menționată. Tratatul de pace de la Paris punea capăt, pentru un sfert de veac, în avantajul Londrei, conflictului dintre Marile Puteri în chestiunea orientală, axat pe rivalitatea anglo-rusă. Marea Britanie și-a realizat toate obiectivele propuse: menținerea independenței și integrității teritoriale a Imperiului otoman, care reprezenta una dintre principalele piețe de desfacere a produselor engleze, îndepărtarea Rusiei de Gurile Dunării, dezarmarea ei maritimă și închiderea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Constantinopol rămâneau reformele interne. în acest scop, în 1856 a fost emis „Firmanul de redresare”, care încerca să împingă societatea islamică spre laicizare, iar în 1869, sultanul Abdul-Aziz a acordat Legea cetățeniei. Acestea nu reprezentau însă o rezolvare a chestiunii orientale, după cum o va dovedi izbucnirea, cu forță, a chestiunii românești. Inițial Anglia nu a respins eventualitatea unirii Principatelor, sperând în formarea unui stattampon în calea expansionismului rusesc. Comitetul emigranților români a adresat încă din 1855 lordului Ellenborough un memoriu, propunând

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]