8,290 matches
-
răspunse. —Anul ista are să vie târziu iarna, adăogi moșneagul. Flăcăul își dădu părerea cu oarecare sfială: — Cum s-a îmbrăca o leacă pământul, noi suntem gata uncheșule. Ne suim la locurile noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu, măi băiete. Atâta patimă mai am și eu; încolo de toate-s iertat. Anul ista mă simțesc mai slab, după boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o dată s-aud cânii țâhnind în sihlă... De la prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea Moișei, măi Dăvidel? — Cum socoți, uncheșule! răspunse mișcat flăcăul. Cu puștile trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine și panglică, adăogind o serie proaspătă de considerații pitorești referitoare la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl urăsc acuma. Dacă a pierit Mustafa nevinovat, să piară de zece ori în chinuri Baiazid, care e viclean cu adevărat domnului și părintelui său. Să moară! Voi muri și eu, după ce-l voi vedea pe el murind. Era atâta patimă și hotărâre în ea, încât împăratul s-a înspăimântat. Fără îndoială că o va pierde. Fără îndoială că va rămâne cu totul singur. Se vor scufunda odată cu ea primăverile repetate ale nopților ei. A încercat s-o domolească: — Fii înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei au moștenit genele mamei. Eu și Helen, două piticanii, arătăm extrem de diferit în comparație cu ele și nu știu cu cine semănăm. Tata nu e extraordinar de mic, doar micimea caracterului său îți dă impresia asta. Maggie se dedicase maternității cu patimă - nu doar experienței în sine, cât și aspectului. Unul dintre cele mai bune lucruri, spunea, este că nu mai trebuie să te preocupi de cum arăți, și se lăuda că a renunțat cu totul la patima cumpărăturilor. Cu o săptămână înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Maggie se dedicase maternității cu patimă - nu doar experienței în sine, cât și aspectului. Unul dintre cele mai bune lucruri, spunea, este că nu mai trebuie să te preocupi de cum arăți, și se lăuda că a renunțat cu totul la patima cumpărăturilor. Cu o săptămână înainte, îmi zisese că la începutul primăverii și al toamnei merge la Marks & Spencers și cumpără șase fuste identice, două perechi de pantofi - cu toc și cu talpă subțire - și o serie de bluzițe. —Patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
probă pentru producția noastră, Soarele nu răsare niciodată, și ne-a plăcut cum ai interpretat-o pe Martine. Îmi ofereau rolul! — Nu îndeajuns încât să-ți oferim rolul - ni s-a părut că n-ai reușit să surprinzi cu destulă patimă deznădejdea Martinei. Am rămas cu gura căscată. Ce tupeu! Dacă exista cineva care să cunoască deznădejdea, eu eram aceea. Dar asta n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
priviri ațintite asupra lor. Cât despe Salma, m-a strâns ceva mai puternic la piept. După felul cum respira, după suspinele care-i scăpau, am înțeles că suferea. Lacrimile îi curgeau desigur la adăpostul vălului, și nu fără motiv, deoarece patima neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin, iar dintr-odată atât de neîmblânzit! S-a întâmplat ca eu să-l pierd când eram copilandru, pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în zori, un pic după-amiaza; inactivitatea mi-era nesuferită, odihna mi se părea inutilă, aveam abia cincisprezece ani, un corp bun de pus la treabă, o lume de cunoscut și patima cititului. Profesorii noștri ne puneau să studiem zi de zi comentariile asupra Coranului și Tradiției Profetului, iar apoi se încingea discuția. De la Scrieri treceam adesea la medicină, la geografie, la matematici sau la poezie, uneori chiar la filosofie sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fi acceptat să-i facă acestuia un serviciu care să-i permită să se răzbune pe noi. Îl auzisem limpede pe unchiul meu zicând „noi“! Surpriza mea nu i-a scăpat. — Știi de multă vreme ce gândesc eu despre patima tatălui tău pentru acea rumiyya. Și-a pierdut capul cândva, pentru că ea a fost pe punctul să-l abandoneze, pentru că el socotise că îi era în joc onoarea, pentru că voia, în felul său, să-și ia revanșa asupra castilienilor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a marcat începutul prosperității mele. Deși aceasta a fost efemeră, nu m-aș putea plânge, deoarece mi-a fost luată așa cum mi-a fost dată, din voia absolută a Celui-de-Sus; contribuția mea n-a fost decât în ignoranță, aroganță și patimă a aventurii. Înainte de a o porni pe calea negoțului, m-am dus să-i fac o vizită lui messer Thomasso de Marino, bătrânul genovez pe care-l cunoscusem pe drumul spre Tombuctu și care, dintre toți neguțătorii străini stabiliți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am înjurat gros - dar era telefonul pe care îl aștepta Fielding. Spunk Davis. M-am întors la fereastră în timp ce Fielding lăuda și lingușea. — Exact așa cum am presupus. Shnexnayder a fost neînduplecat cu el. Înțelegi, Spunk îl urăște pe Nub cu patimă. E o poveste lungă. Fielding ridică moale din umeri. Așa că el a intrat în horă. Și Herrick a ieșit. — Bun, am spus eu, și credeam cu adevărat în ce spusesem. — Cu o condiție. Fii atent. Vrea să fie vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintr-o mumie de ghips aflată în salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mele i se întâmplau deodată o mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a fluturat o ordonanță judecătorească prin față. Era Joia Patimilor, condusă de un negru de statura lui Nub, în costum de bodyguard, care s-a prezentat drept Bruno Biggins, garda de corp al lui Lorne. Era și bătrânul Prinț Kasimir, care venise să fixeze o întâlnire în zori în Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țin în brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și de altceva pe care nu-l înțeleg și nu îl pot identifica. Zac pe pat, inuman, non-animal, un nimic, și îmi frământ creierii în căutarea săruturilor și a atingerii lipsite de patimă, a tandreții fără pasiune. După care toate devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere) se îmbâcsește și se umple de fum - toată dărăpănătura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii și până în ziua de astăzi, femeile ne‐au întrecut nu numai în iubire, ci și în patriotism». În acest sens el argumentează că toate patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
completă prin ea însăși. Prin el se completau amândouă. Suprapuse, chipurile, trupurile și chiar sufletele lor erau unul și același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în reveria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
își imaginează că am trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive să-l urăsc pe Grimus ca și el. Crede oare că Grimus e la fel de prost ca Virgil Jones? Acum tonul egal din vocea ei dispăruse, fiind înlocuit de o patimă înspăimântător de intensă. Veninul din vocea femeii ar fi speriat și-un șarpe. — Privește, Vultur-în-Zbor, îi zise ea. Privește-l pe Virgil Jones, călăuza ta și soțul meu, la fel de incompetent în ambele funcții. Mă uit la el și văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu e suficient să-l expulzăm pe Deggle. Trebuie să mutăm Trandafirul într-un loc mai sigur. Am eu un plan. De-abia îi mai auzeam vocea... care se-auzea și dispărea, dispăreaă îAcum, Virgil, povestește totul cu calm, fără patimă.) Vuietul. A fost vuietul. Cumva, vuietul trebuie să fi fost. Din cauză că ținusem Trandafirul atât de aproape și atât de mult timp. Mă întreb de ce Grimus nu era afectat... Vuietul îmi umplea capul cu forme și imagini, cu monștri și spaime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care vor trece prin Poartă căci o voi lăsa deschisă. Flann O’Toole, cum ai observat în mod cert, are mâini foarte puternice. Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este amestecată cu frică. Liv este cea care îi va impulsiona. Mulțumită ție, înger al Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este amestecată cu frică. Liv este cea care îi va impulsiona. Mulțumită ție, înger al Morții. Tu ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă împotriva lui Simurg. Și tu vei fi noul stăpân, pentru că îți voi fi arătat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate puternică. Nu o puteam stăpâni în nici un fel».“ Aproape am scuipat pe jos de nervi. —Aiurea! Am terminat berea și mi-am șters buzele. — Doamne, sunt extrem de enervată, am spus cu patimă. Ieri toată lumea se uita la mine cu ură, crezând că sunt genul de femeiușcă proastă care nu a fost în stare să-și atârne propria sculptură fără ca peste o lună să pice în capul cuiva. Și nu al oricui, atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Acuzând popoarele ortodoxe de habotnicism ei nu fac altceva decât să se contrazică singuri. De ce ar asculta oamenii și ar urma o Biserica de o astfel de natură, care nu face nimic în sprijinul lor? De ce ar venera cu atâta patimă sfinții care au slujit-o? Venerarea sfinților este o dogma care există și în alte culte ale creștinismului, dar pentru ortodocși ea capătă dimensiuni particulare chiar extraordinare, motiv pentru care suntem acuzați din nou de habotnicism. Acest fenomen există, dar
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]