8,364 matches
-
directoare ale pedagogiei românești. Un sistem de educație atît de diferențiat nu se mai putea sprijini pe o teorie pedagogică ce pretindea a fi universal valabilă. I. C. Petrescu, ca și alți teoreticieni ai educației din acea perioadă, aspira spre o pedagogie proprie realităților românești. Temeiul teoretic al elaborării unei astfel de pedagogii îl constituia metoda monografică; aceea care a dus și la constituirea sociologiei românești. Din cerințele specifice mediului natural în care se află așezată școala, decurgea necesitatea organizării ei potrivit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu se mai putea sprijini pe o teorie pedagogică ce pretindea a fi universal valabilă. I. C. Petrescu, ca și alți teoreticieni ai educației din acea perioadă, aspira spre o pedagogie proprie realităților românești. Temeiul teoretic al elaborării unei astfel de pedagogii îl constituia metoda monografică; aceea care a dus și la constituirea sociologiei românești. Din cerințele specifice mediului natural în care se află așezată școala, decurgea necesitatea organizării ei potrivit principiului regionalist sau localist. Din luarea în considerare a cerințelor specifice
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
inițiativă. În ceea ce privește teama sa față de cultura generală, aceasta era nejustificată. Satul singur nu-și putea oferi cultura de care avea nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice, de la primele sale manifestări, Stanciu Stoian considera, în spirit durkheimian, că educația este un fenomen de natură
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice, de la primele sale manifestări, Stanciu Stoian considera, în spirit durkheimian, că educația este un fenomen de natură socială. Deși vizează fiecare ființă umană în parte, educația nu-și are punctul de pornire în copil, cît în exigențele sociale. Elementul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acest mediu. Legătura dintre ființa umană și mediul în care crește este așa de puternică încît desprinderea sa de lumea care-l înconjoară va crea un oarecare dezechilibru cu consecințe defavorabile asupra dezvoltării sale ulterioare. Ca și alți reprezentanți ai pedagogiei sociologice, Stanciu Stoian aprecia că școala rurală din acea vreme dezrădăcina copiii (42, p. 102), îi desprindea, din punct de vedere spiritual, de locul în care s-au născut și au crescut. Considera de aceea necesar ca școala să se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
general, va dobîndi, la Stanciu Stoian, un contur ce se va distanța de acela promovat atît de magistrul său Dimitrie Gusti cît și de colegul, puțin mai vîrstnic, I. C. Petrescu, deși el a continuat să se includă sociologic și pedagogie în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice din România, a fost preocupat în special de problemele școlii rurale, Stanciu Stoian n-a rămas cu privirile îndrepte dominant spre trecut, ci a căutat să se integreze în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
va distanța de acela promovat atît de magistrul său Dimitrie Gusti cît și de colegul, puțin mai vîrstnic, I. C. Petrescu, deși el a continuat să se includă sociologic și pedagogie în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice din România, a fost preocupat în special de problemele școlii rurale, Stanciu Stoian n-a rămas cu privirile îndrepte dominant spre trecut, ci a căutat să se integreze în contemporaneitate. Evident, localismul educativ presupune cunoașterea locului, a satului în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al patrulea și începutul deceniului următor. Experiența dobîndită în cursul "campaniei monografice" inițiată de D. Gusti, în conducerea școlii țărănești din Fierbinți Ilfov, precum și meditația pe care această experiență i-a impus-o, au întărit convingerea sa asupra relației dintre pedagogie și sociologie în problema aderării școlii la realitățile satului românesc. Pe baza experienței și reflecției de un deceniu, elaborează lucrarea Sociologia și pedagogia satului (1943). Menținîndu-se uneori în limitele ideilor promovate în cele mai multe din lucrările de filosofia și sociologia culturii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
precum și meditația pe care această experiență i-a impus-o, au întărit convingerea sa asupra relației dintre pedagogie și sociologie în problema aderării școlii la realitățile satului românesc. Pe baza experienței și reflecției de un deceniu, elaborează lucrarea Sociologia și pedagogia satului (1943). Menținîndu-se uneori în limitele ideilor promovate în cele mai multe din lucrările de filosofia și sociologia culturii, Stanciu Stoian aducea idei sociologice ce-și aveau izvorul în operele creatorilor "socialismului științific". Sociologia și pedagogia satului încerca să ofere după aproximativ
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un deceniu, elaborează lucrarea Sociologia și pedagogia satului (1943). Menținîndu-se uneori în limitele ideilor promovate în cele mai multe din lucrările de filosofia și sociologia culturii, Stanciu Stoian aducea idei sociologice ce-și aveau izvorul în operele creatorilor "socialismului științific". Sociologia și pedagogia satului încerca să ofere după aproximativ patru decenii de la soluția preconizată de Spiru Haret o nouă cale de rezolvare a problemei satului românesc. Se păstra școlii vechea ei menire de educare și instruire a tinerei generații, propunîndu-se însă extinderea și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
formează cea mai mare parte din umanitate, este înapoiat, și restul omenirii va fi ținut locului" (43, p. 18). Ridicarea satului urma să se realizeze prin cultură, dar "o cultură adevărată, verificată", nu una rămasă la stadiul folcloric. Sociologia și pedagogia satului constituie "un moment important al procesului de îmbinare a cercetărilor pedagogice cu cele sociologice, etice și politologice, în sensul remarcat de școala sociologică de la București" (44. p. 75). Stanciu Stoian a introdus o viziune sociologică și în studiile sale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un moment important al procesului de îmbinare a cercetărilor pedagogice cu cele sociologice, etice și politologice, în sensul remarcat de școala sociologică de la București" (44. p. 75). Stanciu Stoian a introdus o viziune sociologică și în studiile sale de istoria pedagogiei, viziune care i-a permis explicarea faptelor educaționale și interpretarea diverselor idei pedagogice prin raportarea lor la realitățile sociale ale epocii căreia îi aparțineau. În această orientare sociologică a introdus încă de la începutul anilor '40 elemente ale interpretării materialist-istorice. În
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educaționale și interpretarea diverselor idei pedagogice prin raportarea lor la realitățile sociale ale epocii căreia îi aparțineau. În această orientare sociologică a introdus încă de la începutul anilor '40 elemente ale interpretării materialist-istorice. În prima sa lucrare mai amplă de istoria pedagogiei Probleme de ieri și de azi ale pedagogiei românești (1942) Stanciu Stoian trece dincolo de teza durkheimiană a relației dintre educație și societate și caută să surprindă "factorii" care au condiționat structura și evoluția socială, fără cunoașterea cărora aprecia el nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lor la realitățile sociale ale epocii căreia îi aparțineau. În această orientare sociologică a introdus încă de la începutul anilor '40 elemente ale interpretării materialist-istorice. În prima sa lucrare mai amplă de istoria pedagogiei Probleme de ieri și de azi ale pedagogiei românești (1942) Stanciu Stoian trece dincolo de teza durkheimiană a relației dintre educație și societate și caută să surprindă "factorii" care au condiționat structura și evoluția socială, fără cunoașterea cărora aprecia el nu este cu putință explicarea manifestărilor societății "și nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoretică recunoscută în acei ani care și-a afirmat deși nu foarte tranșant orientarea materialist-istorică înainte de 1944. După această dată ea a devenit, încă de la început, categorică. Uneori, făcîndu-se, cu un prilej sau altul, referiri la ideile emise în spiritul pedagogiei sociologice românești, s-a folosit termenul de pedagogie socială. După cum s-a văzut din capitolele anterioare, acest termen are mai multe accepții. Pentru P. Natorp, pedagogia socială înseamnă acea teorie care considera societatea ca factorul esențial al formării umane; pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
afirmat deși nu foarte tranșant orientarea materialist-istorică înainte de 1944. După această dată ea a devenit, încă de la început, categorică. Uneori, făcîndu-se, cu un prilej sau altul, referiri la ideile emise în spiritul pedagogiei sociologice românești, s-a folosit termenul de pedagogie socială. După cum s-a văzut din capitolele anterioare, acest termen are mai multe accepții. Pentru P. Natorp, pedagogia socială înseamnă acea teorie care considera societatea ca factorul esențial al formării umane; pentru Hermann Nohl, pedagogia socială este o teorie asupra
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
categorică. Uneori, făcîndu-se, cu un prilej sau altul, referiri la ideile emise în spiritul pedagogiei sociologice românești, s-a folosit termenul de pedagogie socială. După cum s-a văzut din capitolele anterioare, acest termen are mai multe accepții. Pentru P. Natorp, pedagogia socială înseamnă acea teorie care considera societatea ca factorul esențial al formării umane; pentru Hermann Nohl, pedagogia socială este o teorie asupra instituțiilor educative extrașcolare. Reprezentanții pedagogiei sociologice românești au apreciat educația ca fiind determinată, în primul rînd, de societate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-a folosit termenul de pedagogie socială. După cum s-a văzut din capitolele anterioare, acest termen are mai multe accepții. Pentru P. Natorp, pedagogia socială înseamnă acea teorie care considera societatea ca factorul esențial al formării umane; pentru Hermann Nohl, pedagogia socială este o teorie asupra instituțiilor educative extrașcolare. Reprezentanții pedagogiei sociologice românești au apreciat educația ca fiind determinată, în primul rînd, de societate și ca realizîndu-se din perspectiva exigențelor sociale. Ei au acordat însă, mai mult decît alți teoreticieni străini
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
văzut din capitolele anterioare, acest termen are mai multe accepții. Pentru P. Natorp, pedagogia socială înseamnă acea teorie care considera societatea ca factorul esențial al formării umane; pentru Hermann Nohl, pedagogia socială este o teorie asupra instituțiilor educative extrașcolare. Reprezentanții pedagogiei sociologice românești au apreciat educația ca fiind determinată, în primul rînd, de societate și ca realizîndu-se din perspectiva exigențelor sociale. Ei au acordat însă, mai mult decît alți teoreticieni străini, o mai mare atenție copilului, cu particularitățile lui. Este aici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiind determinată, în primul rînd, de societate și ca realizîndu-se din perspectiva exigențelor sociale. Ei au acordat însă, mai mult decît alți teoreticieni străini, o mai mare atenție copilului, cu particularitățile lui. Este aici încă un exemplu de echilibru în pedagogia românească. Pe de altă parte, abordînd problema școlilor țărănești pentru educația tinerilor și adulților ei au făcut pedagogie socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai mult decît alți teoreticieni străini, o mai mare atenție copilului, cu particularitățile lui. Este aici încă un exemplu de echilibru în pedagogia românească. Pe de altă parte, abordînd problema școlilor țărănești pentru educația tinerilor și adulților ei au făcut pedagogie socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se conturase în România o mișcare pedagogică, cu oarecare ecou, ce își propunea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu particularitățile lui. Este aici încă un exemplu de echilibru în pedagogia românească. Pe de altă parte, abordînd problema școlilor țărănești pentru educația tinerilor și adulților ei au făcut pedagogie socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se conturase în România o mișcare pedagogică, cu oarecare ecou, ce își propunea întemeierea afirmațiilor sale pe cunoașterea, pe cale experimentală, a legităților de dezvoltare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și legi școlare din această perioadă. Astfel, în proiectul lui P. P. Negulescu, din 1920/1921, se prevedea organizarea unui institut pedagogic cu o secție didactică și alta pentru cercetări științifice, care urma să fie dotată cu "un laborator de pedagogie experimentală" (2, p. 240). În anteproiectul de lege pentru reforma învățămîntului primar din 1933 (în perioada în care ministru era D. Gusti), se prevedea, prin art. 126, organizarea unor școli experimentale în toate regiunile țării, iar prin art. 132, că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un romantism pedagogic; cine conducea atîtea experimente? Cînd, unde își însușiseră noii experimentatori tehnicile de cercetare? Ideea experimentării în domeniul educației și învățămîntului cîștigase, deci, mult teren în comparație cu perioada anterioară. Ce au întreprins însă în noile condiții entuziaștii sprijinitori ai pedagogiei experimentale din perioada antebelică GRIGORE TĂBĂCARU și VLADIMIR GHIDIONESCU? Primul a reușit să asigure reapariția, pentru puțin timp (1932-1934), a revistei "Pedagogia experimentală", în care reia argumentele în sprijinul experimentalismului pedagogic, ca modalitate de constituire a unei pedagogii științifice. Pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățămîntului cîștigase, deci, mult teren în comparație cu perioada anterioară. Ce au întreprins însă în noile condiții entuziaștii sprijinitori ai pedagogiei experimentale din perioada antebelică GRIGORE TĂBĂCARU și VLADIMIR GHIDIONESCU? Primul a reușit să asigure reapariția, pentru puțin timp (1932-1934), a revistei "Pedagogia experimentală", în care reia argumentele în sprijinul experimentalismului pedagogic, ca modalitate de constituire a unei pedagogii științifice. Pentru el, pedagogia experimentală mai avea o semnificație aceea de pedagogie practică, de teorie care își are sursa în activitatea practică și care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]