14,398 matches
-
cei care șovăie pier în împrejurări dramatice. Pentru a spori dramatismul, aproape toate personajele sunt înzestrate cu o neobișnuită vigoare sufletească, datorită căreia procesele morale devin cu atât mai intense. Acesta este cazul lui Moș Mărian din nuvela O viață pierdută, care, ezitând să intervină energic în viața fetei sale, în cele din urmă o pierde. Mai toți își află liniștea numai dacă acționează după legile moralei, precum maica Teofana din Împăcare. Alteori, când vor să se împotrivească ursitei, ei își
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
niște arabi Înarmați care Împânziră curtea, certându-se și discutând cu aprindere Între ei - crezurăm că sunt agelii. Cum odaia noastră se afla la parter, cu o singură ușă și două ferestre care dădeau În curte, am crezut că eram pierduți și luați prizonieri - dar, ajungând la colțul ferestrei, am zărit printre zăbrelele de lemn ciubucul lung al agăi (pipa), care mă Îndemna să ies afară. Aga ședea În mijlocul mulțimii, fumând liniștit; apropiindu-mă și salutându-l, l-am Întrebat care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Surendranath Dasgupta, maharajahul de Kassimbazar și Nae Ionescu erau toți niște amintiri aproape pierdute În 1939. Toți trei erau absenți din biografia, din prezentul său, dar toți trei revin. Mai Întâi, după aproape un deceniu, cel mai depărtat și primul pierdut, Dasgupta: „În 1939 primisem, la București, telegrama lui Dasgupta propunându-mi să vin la Roma, unde se afla, oaspetele lui Tucci, «ca să ne reîntâlnim»”2. Urmează Nae Ionescu, reîntors prin surprindere din lagăr și de la sanatoriu, și cum Honigberger e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secret depășește considerabil Întreaga prolificitate a exegezei asupra lui Honigberger și a contextului euro-asiatic din care Își extrage el importanța. Dacă ne gândim o clipă că și bibliotecile visate s-ar putea moșteni- În timp ce arhivele lui Honigberger sunt poate definitiv pierdute -, Înțelegem că efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care a produs câteva seisme dramatice În istoria subcontinentului, din 1849 până recent. Reziduul conflictual fusese maxim În momentul asasinării Indirei Gandhi, la 31 octombrie 1984, de către propria gardă sikh3. Când a apărut, cartea aceasta avea două atuuri, pentru totdeauna pierdute: primul - anume că mai toate personajele Încă trăiau și continuau să anime și să influențeze percepția europeană asupra Asiei - se continua firesc cu un altul: prezența atâtor cărți Înrudite, cărți și călători la care comentariul nostru a Încercat să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de niște bolovani / și în față / îmi joacă mereu începutul de dimineață / în care / pentru mine zările și-au pus zăvoare. / Doamne, pentru cine să aprind aici o lumânare?” (Casa bătrânească). Tonul general este elegiac, poetul dedicând versuri delicate iubitei pierdute, confesându-se trist într-un decor de „aducere-aminte”, ton ce se păstrează și în Nopțile din underground (1972), unde meditația horațiană asupra trecerii timpului ia forme dramatice, iar nostalgia după dragostea apusă se transformă în suferință. Un roman, Viața la
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
meditația horațiană asupra trecerii timpului ia forme dramatice, iar nostalgia după dragostea apusă se transformă în suferință. Un roman, Viața la-ntâmplare (1938), cu evidentă tentă autobiografică, aducând notații pitorești din lumea „haimanalelor”, narează tribulațiile - o iubire ratată, o prietenie pierdută - la care e supus protagonistul, în încercarea disperată de a se integra vieții trepidante a capitalei. În colaborare cu Mihail Straje, S. a mai publicat, în 1940, o culegere de traduceri intitulată Interpretări din lirica lui Gourmont. SCRIERI: Artificii, București
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Din germană a tradus, fragmentar, prefața Macrobioticii lui C. W. Hufeland. S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza (1825) -, imnuri și sonete „pentru fericirea patriei”, rămase în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian, denumit de Perpessicius „caietul roșu” și socotit pierdut. A fost prodecan, apoi decan al Facultății de Filologie clujene, iar între 1976 și 1989 a condus Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”. Din februarie 1990 până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă și azi. S. a experimentat, fără reușite, poemul în proză și a lăsat câteva prelucrări din lirica lui Goethe, Heine, Lenau, François Coppée, Sully Prudhomme. SCRIERI: Rime pierdute, Craiova, 1881; Poezii complecte, precedate de o scrisoare de V. Alecsandri, pref. G. Sion, București, 1883; De-ale inimei, Iași, f.a.; Rouă și brumă, București, 1900. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 469, Ist. lit. (1982), 531; Dicț. lit. 1900
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
bucovineană la 1860-1870 de D. Vatamaniuc, Ideea de progres la Eminescu de Ioan Saizu, Acte culturale bucovinene de George Muntean, Modelul Bucovinei, Bucovina în mileniul al treilea de Radu Grigorovici, „Revista Bucovinei” (1942-1945) de Mircea Grigoroviță, Bucovina istorică - un eden pierdut? de Daniel Hrenciuc etc. Și la rubrica „Personalități ale Bucovinei” sunt incluse texte evocatoare: Un cărturar întemeietor: Aron Pumnul (Petru Bejinaru), Leca Moraru, lingvist și folclorist (Traian Cantemir), Profesorul Octavian Nandriș (Gabriel Vasiliu), Traian Brăileanu, omul și profesorul (Vladimir Trebici
SEPTENTRION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289626_a_290955]
-
Despre copilăria sa P. va scrie în repetate rânduri, în opera de ficțiune, în publicistică și, direct, în proza confesivă. Nu o idealizează, nici nu o ponegrește. „Se spune - remarcă prozatorul în aceeași convorbire - că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria; în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile.” Copilul P. nu este, într-o familie de țărani atât de numeroasă, răsfățat. Este socotit „blegul” familiei, pare adormit, frații mai mari își bat joc de el
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
eroului nu mai e aceeași, loturile, în parte refăcute, nu îi mai dau siguranța dinainte. Rolul lui de stăpân absolut în familie îi fusese retras, feciorii plecați la București nu se mai întorc, iar când tatăl, decis să refacă unitatea pierdută a familiei, îi cheamă cu o nefirească duioșie, refuzul lor ia forme neașteptate. Moromete încearcă, atunci, să-și recâștige fiul ce îi mai rămăsese (Niculae), și el nedreptățit. Față de actualul activist de partid, bătrânul țăran avea conștiința încărcată: îl împiedicase
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unde valorizează motivul vânătorilor transformați în cerbi. Tonalitatea imnică e caracteristică, în acest mod fiind elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
1956; După război, Chișinău, 1957; Oameni trecuți prin foc, Chișinău, 1960; Cel Ion cu ghinion, Chișinău, 1961; Mahalaua de jos, Chișinău, 1963; Dragoste târzie, Chișinău, 1966; Hăul, Chișinău, 1968; Și luna era ca o gură de tun..., Chișinău, 1970; Camertonul pierdut, Chișinău, 1972; Omul de încredere, Chișinău, 1974; Din carnetele scriitorului, Chișinău, 1977; Scrieri, I-II, pref. H. Corbu, Chișinău, 1979. Repere bibliografice: A. Sadovnic, Maturitate, Chișinău, 1967, 315-325; Ion C. Ciobanu, Tăria slovei măiestrite, Chișinău, 1971, 196-200; Vasile Coroban, Samson
SLEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289722_a_291051]
-
cu altele, se reface traiectoria vieții unor tinere, fiecare cu împlinirile și neîmplinirile ei, dar totul relatat pe un ton firesc, fără patetism (Nouă luni - sau zece). În schimb, idilismul pătrunde în romanul Mersul pe ape, impregnat de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-un sat patriarhal. E prezentă și reacția de respingere în fața orașului tentacular, cu toate neplăcerile cotidiene: aglomerația în așteptarea vreunui autobuz, obligatoria înghesuială din tramvaie și troleibuze, alături de oameni obosiți, veșnic nervoși etc.
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
demersuri de mituire, de pe urma cărora, prin intervenția unei admiratoare istețe, studenta Magda Minu, profesorul profită cu inocență din plin, subvenționându-i-se o excursie științifică pe traseul expedițiilor lui Alexandru Macedon. Situațiile ce se creează dezvăluie, ca în O scrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale, dedesubturile abominabile din viața înaltei societăți. Altă piesă, Insula, neterminată, va fi pusă în scenă în 1947, cu un ultim act compus de actorul Mircea Șeptilici. S. face și dramatizări: Potopul (după H. Berger), Nopți fără
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
dramei Despot-Vodă de Vasile Alecsandri. Atent la evenimentele vieții teatrale, sesizează de la început importanța procesului Caion (Caragiale reclamat), pe care îl urmărește în timp (D. Caragiale și D. de Lorde), reluarea, la Teatrul Național din București, a piesei O scrisoare pierdută prilejuindu-i o analiză a tipologiei personajelor, cu ecouri până într-un articol teoretic din 1906, Patriotismul în literatură. În 1907, în timpul mișcărilor țărănești, Panu se află pe aceleași poziții cu Nicolae Iorga și Spiru Haret. Cum cel din urmă
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
un sistem de valori, norme și modele de gândire, sensibilitate, conduite etc.; c) therapeia: domeniul terapeuticii ce are ca obiectiv restabilirea echilibrului tulburat al persoanei umane, respectiv al stării de sănătate; ea urmărește combaterea bolilor și restabilirea stării de sănătate pierdută; orice terapeutică are două aspecte principale: - terapia alopatică (contraria contrariis curantur), care caută să combată boala prin anularea cauzelor îmbolnăvirii și a efectelor acestora; - terapia homeopatică (similia similibus curantur), care caută să combată boala prin administrarea în cantitate infinitesimală a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
relevând prin aceasta o origine comună; c) boala care comportă ideea de evoluție sau de proces, depășind prin aceasta sindromul, care prezintă o evoluție progresivă, o anumită etiologie, de regulă unică, și declanșând forțe interne de apărare, în vederea restabilirii echilibrului pierdut. H. Ey propune un model teoretic cu caracter de sinteză generală, referitor la boala psihică. În fundamentarea teoriei sale, autorul citat pornește de la tezele lui H. Jackson, considerând evoluția și disoluția ca reprezentând mecanismele organizării și dezorganizării sistemului personalității. În
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a stărilor sale motivaționale și obligând-o să ia decizii greșite, neconcordante cu motivele, absurde sau cu un grad crescut de periculozitate antisocială, atât pentru sine, cât și pentru societate. În funcție de gradul de modificare, discernământul poate fi atenuat sau complet pierdut. Deliberarea apare ca un proces de analiză simultană a mobilurilor și deciziilor persoanei, ca o punere de acord a acestora în scopul conservării integrității sistemului personalității și pentru elaborarea unei dinamici comportamentale adecvate. Proiecția este procesul prin care personalitatea se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
explice „starea critică” pe care o traversează și să i se ofere totodată soluțiile de ieșire din impas. Singurătatea poate agrava starea de disperare, ducând la nevroze, depresii, suicid. Celui aflat în impas, igiena mintală trebuie să-i redea valorile pierdute și să-i redeschidă accesul către viață și dorința de a trăi. 4. Principiile de psihoigienă în psihiatrie Importanța care se acordă astăzi problemelor de psihoprofilaxie a stării de sănătate mintală în raport cu bolile psihice este considerabilă. Aceasta a făcut ca
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
urmează: - în materie civilă, se dispune, după caz, instituirea măsurilor de interdicție ale individului, fie prin tutelă, fie prin curatelă; - în materie penală, se are în vedere stabilirea gradului de responsabilitate, în funcție de starea de discernământ a individului: păstrată, diminuată sau pierdută; în raport cu gradul de responsabilitate, se stabilește pedeapsa sau măsurile de supraveghere care se impun; - din punct de vedere medical, se stabilește, în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice, dacă subiectul este sănătos sau dacă este bolnav psihic; în cazul depistării unei afecțiuni psihice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]