7,062 matches
-
casă. LOCATARUL: Apoi eu spun: "Plouă afară". Și el: Ce ți-a venit? Nu vezi că e soare?" "Am visat azi-noapte că ploua cu găleata", spun eu. "Cam des visezi tu că plouă!" observă el. "Și spune-mi, cum era? Ploua bine, ploua cu grindină, cum?", se interesează el. După asta, discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Apoi eu spun: "Plouă afară". Și el: Ce ți-a venit? Nu vezi că e soare?" "Am visat azi-noapte că ploua cu găleata", spun eu. "Cam des visezi tu că plouă!" observă el. "Și spune-mi, cum era? Ploua bine, ploua cu grindină, cum?", se interesează el. După asta, discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți? După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute? De-am putea cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrisorii. Se întrebase oare și ea despre ce era vorba? Darcey încuie cutia poștală și luă liftul până în apartamentul ei. Trase draperiile (apartamentul nu putea fi privit de niciunde și ar fi putut să le lase așa, dar începuse să plouă, iar dacă le trăgea, se făcea mai cald); respiră adânc și trecu în revistă corespondența începând cu felicitările aniversare. Puse deoparte biletul de loterie de la Nerys, fără să-l răzuiască, pentru a prelungi șansa unui eventual câștig, și ordonă felicitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gândit noi. Or să existe cordoane de catifea roșie care să indice drumul. Aici, continuă ea, una din camerele pentru recepție. Un alt cvartet care cântă exact aceeași muzică. Aici, invitaților li se va servi șampania. Dacă avem ghinion și plouă cu găleata, putem să îi introducem aici și în camera alăturată. Dacă Dumnezeu ține cu noi și o să avem o zi ca astăzi, atunci o să poată ieși pe aici... Înaintă, iar Nieve merse după ea. —Și pe aici... și voilà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se desfășoare în castel, dar vara oamenii vor să iasă la aer și, oricât de arătos ar fi, interiorul unui castel te deprimă. Așa că o să montăm un podium de lemn acoperit cu covor roșu, care să ducă la umbrar. Dacă plouă, covorul o să fie schimbat în fiecare oră. Or să existe flori de o parte și de alta - din nou trandafiri albi, nu există nimic mai indicat, sunt mult mai eleganți decât oricare altă culoare. Ai vrut eleganță, nu? Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cazul să înceapă să-l regrete pe Neil. Trebuia să-și vadă de viață. Și asta și făcea. Se muta la Edinburgh. Ciocolata se răcise. Clăti cana la chiuvetă și se îndreptă din nou spre ușa de la balcon. Nu mai ploua, dar tunetele încă mai răscoleau cerul. Împinse ușa și contemplă priveliștea orașului. Îi plăceau furtunile. Îi plăcea lumina și zgomotul și explozia de energie. Îi plăcea și cum vorbeau oamenii despre ele după aceea - mereu surprinși de măiestria cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zi obișnuită nu avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii (publicate în tabloidele de a doua zi) a fost declarat impostor imediat după consumarea antreurilor 4 mai 2011 Călătorie Ca un ultim chin, către tine vin, Plouă obsedant cu amănunte, Mi se face rău fără chipul tău, Dar păstrez un semn de dor pe frunte. E momentul trist când nu mai rezist, Vreau să trag cu praștia în stele, Sunt din nou copil, strigăt infantil, Și un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe ultimii lei, Pe două-trei vorbe, pe-un vis sau vreo cremă. Așa îmi spuneai, printre replici deșarte, Monșer, viața noastră va fi în declin, Mai bine să bem altă sticlă cu vin Și-apoi vom cădea peste visele moarte. Ploua din tavane cu vorbe diverse, Taverne trăiau prin cheflii și păreri, E-aproape uitată beția de ieri, Doar glumele serii sunt, astăzi, neșterse. Vorbeam despre soartă, iubiri și păcate, Apoi ne-ndreptam către case, râzând, Cu viața în frunte, în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
proaspăt și lung anotimp. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin cuvinte, Cuvintele tale îmi sunt un dezmăț Eu vin ca la școală, rebel sau cuminte, Și peste dezastre te chem și te-nvăț. 24 iulie 2011 Îmi plouă cu tine, îți ninge cu noi... Ce lume absurdă, ce lume de foc, Eu iau doar prin tine nesomn și noroc Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la școală, rebel sau cuminte, Și peste dezastre te chem și te-nvăț. 24 iulie 2011 Îmi plouă cu tine, îți ninge cu noi... Ce lume absurdă, ce lume de foc, Eu iau doar prin tine nesomn și noroc Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn, Rămâi amănuntul, durere și semn, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Vom sparge pahare, vom rupe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ce lume absurdă, ce lume de foc, Eu iau doar prin tine nesomn și noroc Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn, Rămâi amănuntul, durere și semn, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Vom sparge pahare, vom rupe dureri, În tine sunt mâine, în tine sunt ieri, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Miracol continuu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn, Rămâi amănuntul, durere și semn, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Vom sparge pahare, vom rupe dureri, În tine sunt mâine, în tine sunt ieri, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Miracol continuu, dezastru iubit, Un plus către minus, cerșind infinit, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Din toate se moare, din toate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
urlăm amândoi. Vom sparge pahare, vom rupe dureri, În tine sunt mâine, în tine sunt ieri, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Miracol continuu, dezastru iubit, Un plus către minus, cerșind infinit, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Din toate se moare, din toate trăim, Aici și acolo, concret, ne iubim, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lumii urlăm amândoi. Miracol continuu, dezastru iubit, Un plus către minus, cerșind infinit, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Din toate se moare, din toate trăim, Aici și acolo, concret, ne iubim, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Din toate se moare, din toate trăim, Aici și acolo, concret, ne iubim, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
amândoi. Venim și ne ducem, zâmbim și forțat, Ce dulce trăire, ce vis repetat, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Eu sunt o nălucă, tu ești ideal, Ne doare același ciudat areal, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. 24 iulie 2011 Bulimie din toate durerile omenești eu mi-am tăiat felia cea mai groasă pe urmă am mușcat din ea cu poftă nu m-am săturat niciodată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vârf de ac, inima unui proscris. rost și gând, dinspre tine alergând, ideal, ireal, lângă mine fremătând. sunt și mor, nici măcar întâmplător, predispus, nesupus, hăituit de-același dor. 8 octombrie 2011 Anotimpurile aduse de tine într-o zi mi-ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor verzi (diluviu) pe urmă mi-ai nins atunci când m-am umplut de alb eram din nou copil tu îmi spuneai povești gura sobei nici
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dar la etajul 8 nu. Am privit Înăuntru prin ușile masive din sticlă. Un agent de pază stătea la recepție și citea ziarul, iar pe coridor, mai Încolo, era o femeie care lustruia pardoseala cu o mașină electrică. Începu să plouă când am dat colțul pe Hermann Goering Strasse și am făcut la stânga pe Îngusta alee de serviciu care ducea la parcarea subterană din spatele clădirii Columbus Haus. Erau parcate acolo doar două mașini - un DKW și un Mercedes. Părea puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
orașului, acolo unde zeppelinul Hindenburg se deplasa zgomotos de colo-colo ducând un steag olimpic, pe cer se adunase o gașcă țâfnoasă de nori plumburii. Când am ieșit de la metrou, Inge se uită În sus și zise: — Așa le trebuie, să plouă, să se Învețe minte. Și mai bine ar fi să plouă pe toată durata Jocurilor, astea două săptămâni. — Ăsta e singurul lucru pe care nu-l pot controla. Ne-am apropiat de Kurfürstenstrasse și i-am zis: — Ei, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un steag olimpic, pe cer se adunase o gașcă țâfnoasă de nori plumburii. Când am ieșit de la metrou, Inge se uită În sus și zise: — Așa le trebuie, să plouă, să se Învețe minte. Și mai bine ar fi să plouă pe toată durata Jocurilor, astea două săptămâni. — Ăsta e singurul lucru pe care nu-l pot controla. Ne-am apropiat de Kurfürstenstrasse și i-am zis: — Ei, și acum, În timp ce Herr Haupthändler e plecat cu stăpânul său, Îmi propun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
altă modalitate sigură de a mă asigura că nu avea să termine ce Începuse. Înțelegerile erau pentru oameni care când te Întâmpinau nu aveau În mâna dreaptă ceva mai mortal decât un shot de șnaps. 14 A doua zi dimineața, ploua ușor, o ploaie caldă, fină, ca apa puverizată de o stropitoare de grădină. M-am trezit odihnit și cu mintea ascuțită. M-am uitat afară pe fereastră. M-am simțit la fel de plin de viață ca o haită de câini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am găsit În corespondență un bilet de intrare la Jocuri pentru azi, de la ea. Vrea să mă Întâlnesc cu ea pe stadion la 2. Inge se uită pe geam: — Ai dreptate, râse ea, o să ai nevoie de haina aia. O să plouă cu găleata. Se așeză și-și puse picioarele pe birou: — Păi atunci, o să stau aici singură și o să văd de prăvălie. — O să fiu Înapoi cel mai târziu pe la 4, i-am spus. Apoi trebuie să mergem la aeroport. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
talentat clovn. Cea mai grea năpastă. Ești alarma de dimineață și laptele de seară. Lipsești întotdeauna când lipsești și oprimi întotdeauna când ești de față. Ești ca un gard când ieșiți la plimbare și ca un cal șchiop când afară plouă și ei au chef de echitație pe covor. Îți vine să scrii cărți despre copii de două ori pe săptămână, însă ești așa departe de liniște, că nu te simți în stare. Mare bucurie când îi mai strecori în câte
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
interesează, oare, decât să ajungem la țintă? La urma urmei, acest adevăr n-ar fi nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp, vom ateriza la Amsterdam. Plouă. Această atmosferă posomorâtă convine, cred, Amsterdamului. Bănuiesc orașul plin de statui reci, de bronz coclit. Severitatea zidurilor trebuie să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]