21,807 matches
-
nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel. Opera poetică și publicistica eminesciană trezește latențe spirituale. Ea se identifică uneori cu speranța, căci speranța este și ea o tensiune spirituală spre viitor. Opera lui Eminescu este o reașezare de lumi. El este un ritm aparte în poezia modernă. El este
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
trece prea ușor de apocalipticul ironiei și renascentismul grav deopotrivă, care, împreună, pun toate problemele majore ale omenirii să rezoneze complementar, la foc fierbinte. Efectul special care rezultă își va deconspira − inevitabil chiar și asupra lectorului mai iscusit − inflexiunile sale poetic, epileptic, terorist și sacral, toate în același timp.”, scrie A. Mizikov. Moderatorul evenimentului, Alexandru Voicescu, editorul Herg Benet, a apreciat proza lui Ursenco drept extrem de condensată și cu multiple sensuri, cărora fiecare cititor le poate da propria interpretare. Ștefan Bolea
EVENIMENTE CULTURALE LA BAIA MARE (MAI 2011) de ANCA GOJA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361186_a_362515]
-
pe care, iată, internetul le face posibile (dealtfel unul din avantajale acestei forme moderne de a publica). Și iarăși atingerea fugară a verii și a nostalgiei mării: „Pe mări micșunele ning pescărușii fulgi“ (Mare sudică, Ion Pillat). Tot pe linie poetică se înscriu și reveriile Poetului Mărturisitor (Adrian Botez) - „doar către Tine - Duhu-mi se-umilește/ și cântec neaflat silabisește“), precum și frumoasa descriere a culorilor pastelate ale orașului sfânt Ierusalim (autoare Lucreția Berzintu). Scriitorul Dan Lupescu ne atrage apoi din nou în
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
pare că femeile vor domina poezia, și aceste creaturi ale divinității vor putea în sfârșit să spună deschis tot ce au de spus. Cazul Adelei Adrianei MOSCU nu este singular dar iese în prim-plan prin noi interpretări ale gândirii poetice exprimate prin dans, iar dansul devine poezie. Parcurgând doar o mică parte a creației distinsei artiste am rămas impresionat de viziuni și metafore parcă inexistente până la scrisul Adelei. Citind veți descoperi în șoc de lămuriri, adevărate labirinturi prin care veți
POEZIA DANSULUI, DANSUL POEZIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360785_a_362114]
-
zăpadă, apărut la Editura Armonii Culturale(2011) , în colecția Lirik, devine un intercesor între diafanele spații eterice și contingentul aromonios, receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă și Monolog acvatic, lucrarea îngemănează lirismul oniric cu proza poetică reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locașuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori de fericire. Îmi
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori de fericire. Îmi pipăi năzuințele și toate așteptările cu fantezia unui arhitect...” Scriptul poetic conturează dimensiunea abisală a ființei aflată în lungul proces al travaliului creativ: „azi am îmbrăcat aripile de ceară/ reîncarnată în Icar/ m-am aventurat în univers/ în zboruri ludice sfidând infinitul/ timpul și spațiul” (dans eteric), panorama lumilor interstițiale: „trecutul
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
scrisorii valoarea artistică? La această întrebare vom răspunde împreună cu alți cercetători, de la Lanson, Lovinescu, Cioculescu și G.Călinescu, care toți scot în evidență că talentul epistolar al emitentului conferă valoare artistică scrisorii.Există o vocație epistolară, așa cum există o vocație poetică și una critică.Caragiale simte nevoia permanentă a dialogului și a sociabilității volubile, rezolvate și epistolar,Creangă rămâne un monologant, trimițând scrisori foarte rar și de obicei în mod oficial și uneori confesiv.Corespondența lui Duiliu Zamfirescu prin calitățile ei
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
Dar această practică, după ce am stabilit ce este epistola fictivă și corespondența particulară, când scrisoarea nu mai este considerată gen, o asemenea practică este inacceptabilă.Noua Heloisă, Clarissa Harlowe,Legăturile periculoase aparțin romanului, așa cum Epistola către frații Pisoni aparține artelor poetice în versuri. Genul epistola, desigur, avea un anumit înțeles în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, când scrisorile, ca expresie a lumii rafinate, cum scriam mai înainte, se adresa deseori unui public fie și de câteva personae, și
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
scrisorii valoarea artistică? La această întrebare vom răspunde împreună cu alți cercetători, de la Lanson, Lovinescu, Cioculescu și G.Călinescu, care toți scot în evidență că talentul epistolar al emitentului conferă valoare artistică scrisorii.Există o vocație epistolară, așa cum există o vocație poetică și una critică.Caragiale simte nevoia permanentă a dialogului și a sociabilității volubile, rezolvate și epistolar,Creangă rămâne un monologant, trimițând scrisori foarte rar și de obicei în mod oficial și uneori confesiv.Corespondența lui Duiliu Zamfirescu prin calitățile ei
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
Dar această practică, după ce am stabilit ce este epistola fictivă și corespondența particulară, când scrisoarea nu mai este considerată gen, o asemenea practică este inacceptabilă.Noua Heloisă, Clarissa Harlowe,Legăturile periculoase aparțin romanului, așa cum Epistola către frații Pisoni aparține artelor poetice în versuri. Genul epistola, desigur, avea un anumit înțeles în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, când scrisorile, ca expresie a lumii rafinate, cum scriam mai înainte, se adresa deseori unui public fie și de câteva personae, și
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
de o aceeași „pecete“ a arderii: „Am cules/ nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
a arderii: „Am cules/ nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
surde? / când nu mai pot găsi / lacrima din ochiul timpului / iar sufletul lumii / s-a stins în aduceri-aminte?!” (Cui să strig?). Pentru a face mai transparentă relația dintre subiectulși obiectul oniric, într-un alt spațiu imagistic, evocator, generat de predispoziția poetică, limbajul dezvelește esența nudă a timpului interior, întru ivirea altor sensuri: „Timpul meu unic, /aparte de celelalte timpuri, /s-a scurs așa de încet/ pe lângă mine, / încât nu mai știu / de l-am avut, /de-a fost cu-adevărat al
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice ale Viorelei Codreanu Tiron, exprimate în discursuri raționale, poartă pecetea autenticității, înnobilând demnitatea expresiei. Empiria spațiului poetic este scânteietor locuită de autoritatea gnoseologică a cuvântului. Prof. N.N.Negulescu Referință Bibliografică: Autoritatea gnoseologică a cuvântului - Viorela Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 219, Anul I, 07 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nuntirile lirice în Univers Între poezie și vis Motto:....parcă s-ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
Motto:....parcă s-ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca și la Eminescu, la poetul modern al infinirii, Nicolae N.Negulescu, limbajul poetic se”cunună”, ca într-o nuntă lirică, cu limbajul visului.Referindu-se la această nuntire onirică, criticul George Călinescu afirma: ”când Eminescu face versuri, el a și început, figurat vorbind, să doarmă, să pătrundă în acea lume bolborosită a sunetelor
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
folosind datele pe care i le transmite impetuos din interior viața psihică, dobândindu-le neîncetat pentru a le transforma în materia sa specifică, spirituală, pentru a le forma. ”( Henri Focillon - Viața formelor, Editura Meridiane, București, 1977, p.8) În Universul poetic „ se cunună” forma cu fondul, le signifiant ci signifie, rezultînd, la nivel lingvistic „semnul”: Ce să faceți voi cu mine / plin de semne de ruine / golit până în mistere / între gemenele sfere? Îmi dezbrac rănitul eu / Sub Talpa Lui Dumnezeu! Vino
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
poeziei : ”Dumnezeu nu este ascuns / în fiecare cuvânt zburător / trăiește o Lume a Lui de tăceri de geneză / limpede...” / Eu le-am înțeles evlavia / înfrățit cu toate vârstele / Prin ochii scăpărători / ai vieții / celor / șapte / universuri.” ( Prin ochii scăpărători) Vorbele poetice sunt „nuntite” cu lumina universului: .../ mi s-au oprit vorbele / de praf luminos/ în fereastra Universului (În fereastra universului) În „văzduhul semnelor” ( Formă și viziune poetică ) are loc „nunta în spirale” care adună în mrejele ei misterele cosmosului. La poetul
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
toate vârstele / Prin ochii scăpărători / ai vieții / celor / șapte / universuri.” ( Prin ochii scăpărători) Vorbele poetice sunt „nuntite” cu lumina universului: .../ mi s-au oprit vorbele / de praf luminos/ în fereastra Universului (În fereastra universului) În „văzduhul semnelor” ( Formă și viziune poetică ) are loc „nunta în spirale” care adună în mrejele ei misterele cosmosului. La poetul Infinirii, N.N.Negulescu,. arta poetică se dovedește a fi „geneză cosmică” a poemelor din altarul „jertfei pentru creație”( “...așa de adânc mă doare Universul” ) din Templul
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
universului: .../ mi s-au oprit vorbele / de praf luminos/ în fereastra Universului (În fereastra universului) În „văzduhul semnelor” ( Formă și viziune poetică ) are loc „nunta în spirale” care adună în mrejele ei misterele cosmosului. La poetul Infinirii, N.N.Negulescu,. arta poetică se dovedește a fi „geneză cosmică” a poemelor din altarul „jertfei pentru creație”( “...așa de adânc mă doare Universul” ) din Templul Artei. ( În văzduhul semnelor ) : ” luna /.../ face-n ceruri semne ”( Trezit în adevăr); Când pentru mine / s-a făcut împărat
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]