6,669 matches
-
secole de teologie bizantină. Filosofie-teologie în cultura bizantină: philosophia ancilla theologiae În Biblie, termenul filosofie apare o singură dată, în Epistola către Coloseni a Sf. Apostol Pavel (2, 8): "Luați aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie și prin deșarta înșelăciune din predania omenească, după stihiile lumii și nu după Hristos"19. Preocupat să distingă creștinismul ca religie de diferitele gnoze și sisteme filosofice bazate pe acestea, Pavel dă, de fapt, tonul unei atitudini ostile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de ideal sau de realitatea păcătoasă. El permite nu doar măsurarea calității dispozițiilor sale morale ridicate sau nu ci de asemenea plasarea sa în raport cu o scară de valori care corespunde în mare scării biologice alcătuite de animale, de la cele de pradă și "infernale" până la păsările "celeste". Animalul indică unde se situează omul pe drumul care conduce la Dumnezeu, ruta deja parcursă și ceea ce mai rămâne de făcut. Reflectare a stării sale de moment dar și a poziției în procesul general al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animal "viclean și rău"; a doua sa natură, nici ea pozitivă, e următoarea: "când un lup întâlnește un om, se preface că șchioapătă, deși nu are nici o rană la picior; inima sa este șireată și nu se gândește decât la pradă"11. Să ne întoarcem la Lupul lui Cantemir. Ceea ce îl caracterizează înainte de toate este prețul pe care îl pune pe cuvinte. El nu vorbește la întâmplare, nu ține să-și expună punctul de vedere, dimpotrivă, evită, pe cât posibil, acest lucru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Aristotel 36 (VIII, 5) și apoi cu Plinius 37 (VIII, 34), mulți autori de enciclopedii sau tratate notează acest obicei al lupului de a-și potoli foamea. În Evul Mediu, chiar circula ideea că lupul s-ar hrăni "când cu pradă, când cu pământ și chiar cu vânt"38. Îndeobște reticent față de zvonurile nedemonstrate, Albertus Magnus (XXII, 114) nu ezită nici el să ia în considerație acest fapt, pe care însă nu-l pune pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Când sunt hămesiți de foame, lupii nu se dau în lături să mănânce lut; având stomacul astfel umplut, caută să doboare un cal sau un bou sau un alt animal mare; dacă reușesc, regurgitează lutul și își îndreaptă atenția către prada capturată"39. Dintr-o sursă comună sau chiar din De animalibus, Cantemir a reținut amănuntul și l-a folosit în cea de a doua poveste a Vulpii. Al doilea lucru asupra căruia merită insistat este că Lupul preia aici un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuie să-l facem înainte de a încadra acest personaj în bestiarul Istoriei ieroglifice este să-l identificăm. Ce este brehnacea, așadar? Sigur, o pasăre răpitoare, așa cum îi fixează locul însuși autorul în ierarhia zburătoarelor. Dar ce fel de pasăre de pradă? Căci rolul său nu este unul negativ, ca al celorlalte răpitoare. Termenul apare rar, e folosit în doar câteva manuscrise vechi și, explică Vasile Arvinte, "este caracteristic scriitorilor moldoveni din epoca veche, în primul rând lui D. Cantemir"1. Prima
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
explică această confuzie printr-o eroare de traducere: "Termenul ebraic neser desemnează de fapt toate păsările care sfâșie carnea cu ciocul, iar cuvântul grec aetos care îl traduce se aplică acvilelor ca și vulturilor, cele două familii de păsări de pradă confundate în acest caz. Un verset neotestamentar (Luca, 17, 37) atestă această confuzie. Iisus le dă acest răspuns misterios discipolilor care îl întreabă despre momentul venirii Fiului lui Dumnezeu, la Judecata de apoi: "Acolo unde vor fi cadavre, acolo se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
studii sau în comentariile autohtone termenul vultur, trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dintre ocupațiile predilecte ale nobilimii occidentale (cu toate că, aflăm dintr-un dicționar de simboluri, meșteșugul provine din Orient 1). Și, pentru că tot m-am apucat să citez din dicționare, recurg la un altul, care sintetizează rolul și locul acestei păsări de pradă în cutumele epocii medievale: "Mai mult decât câinele, mai mult decât calul, șoimul este animalul preferat al cavalerilor începând cu secolul al XII-lea. Este pasărea nobilă prin excelență. Este interzis țăranilor să îl aibă. În rest, a-l cumpăra
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
biet pion, o slugă umilă, care nu are puterea de a acționa conform propriilor decizii, ci execută fără să cârtească ordine din cele mai ticăloase. El își păstrează doar reputația de vânător care l-a consacrat, însă de această dată prada pe care o urmărește este mult peste puterile sale. Așa ceva nu prea se întâmpla în reprezentările numeroase din evul de mijloc, în care șoimul nu avea cum să rateze vreo pradă. Ce e drept, și le alegea pe măsura sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vânător care l-a consacrat, însă de această dată prada pe care o urmărește este mult peste puterile sale. Așa ceva nu prea se întâmpla în reprezentările numeroase din evul de mijloc, în care șoimul nu avea cum să rateze vreo pradă. Ce e drept, și le alegea pe măsura sa, adică dintre păsările mai mici. Un autor de mare autoritate, precum Albert cel Mare (XXIII, 48), îl descria ca pe o adevărată mașinărie de ucis, în fața căreia vânatul nu ar fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măsura sa, adică dintre păsările mai mici. Un autor de mare autoritate, precum Albert cel Mare (XXIII, 48), îl descria ca pe o adevărată mașinărie de ucis, în fața căreia vânatul nu ar fi avut nici o șansă: "Dintre toate păsările de pradă, singur șoimul are obiceiul de a se năpusti asupra victimei sale cu o mare forță. (...) În mod caracteristic, atunci când un șoim se pregătește să-și atace victima, se ridică cu o viteză incredibilă către cer, își retrage ghearele oblice înspre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În mod caracteristic, atunci când un șoim se pregătește să-și atace victima, se ridică cu o viteză incredibilă către cer, își retrage ghearele oblice înspre piept pentru a le asigura un sprijin solid tăieturii lor distructive și apoi coboară asupra prăzii alese cu o asemenea forță înspăimântătoare, încât sună ca o rafală de vânt. Când atacă, nu se aruncă perpendicular sau drept, ci în diagonală; lovind oblic, cauzează o rană atât de mare victimei sale încât de obicei o lasă spintecată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este găsit chiar decapitat"8. E limpede, cu o asemenea forță a naturii nu te poți pune. Ferocitatea sa i-a impresionat pe toți martorii unei vânători cu șoim și i-a creat o faimă de neegalat printre păsările de pradă. Impresionat, probabil, de aceeași reputație, Brunetto Latini insistă și el, în a sa Livre du trésor, asupra aspectului fizic al șoimului, dotat de natură cu arme letale 9. Cum putea Cantemir să treacă sub tăcere o asemenea faimă? El o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nostru cel frământat cu zăhar și dospit cu toapsăc amar cine i-l va da?" 10 (s.m.) În acest stadiu al acțiunii, Șoimul este dispus să se folosească, cu bună știință, de un vicleșug mărunt, doar pentru a-și atrage prada în capcană. El este, deocamdată, străin de valori și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
folosesc ca tratament iarba șoimului; din această cauză ei reprezintă uneori soarele sub forma unui șoim, ca maestru al vederii"13. Iar descrierea lui Horapollo continuă: șoimul simbolizează înălțimea, deorece se ridică în zbor vertical, pentru a se abate asupra prăzii direct în jos, nu oblic, precum alte păsări; semnifică excelența pentru că este cea mai acătării dintre zburătoare; sângele "pentru că se spune că acest animal nu bea deloc apă, ci numai sânge"; în fine, victoria "pentru că este capabilă să învingă orice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucru, precum de firea șoimului departe să fie cine poate să nu știe?"18 Mai mult decât atât, același ticălos, dar nu lipsit de intuiție personaj observă cum aceste valori, odată asumate, corup firea versatilă, lacomă, rapace a păsării de pradă. Morala învăluită pe care Cantemir o induce cititorului se limpezește: noblețea este o chestiune de comportament, de valori asumate, de principii trainice netrădate. După acest moment revelator, Șoimul devine, spuneam, un cu totul alt personaj. Descoperă sensul dreptății, își asumă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestei răpitoare, una care îl făcea chiar un simbol al schimbării, al renunțării la viciu și al adoptării unei conduite legitimate de discursul bisericesc. Există șoimi sălbatici, care mănâncă păsările pe care le prind imediat și șoimi domestici, care aduc prada stăpânilor lor. Ultimii devin modele de conduită. Hugues de Fouilloy , în al său cunoscut Aviarium (XVII), rezumă o întreagă tradiție de interpretare alegorică: "Interpretat alegoric, șoimul sălbatic capturează și mănâncă păsările prinse, întrucât orice om rău tulbură fără oprire acțiunile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt rare și superficiale și în enciclopediile antice și medievale, la Aristotel (IX, 1) și la Plinius (VIII, 52). Primul amintește, în treacăt, de rivalitatea dintre acesta și leu: "Leul și șacalul sunt dușmani, căci, fiind carnivori, trăiesc de pe urma aceleiași prăzi".1 Îndrăznind să-l înfrunte chiar pe puternicul rege ale animalelor, reiese că șacalul este un animal foarte curajos și dezinvolt. Cumva, tot împotriva puternicilor se va situa el și în Istoria ieroglifică. Ceva mai explicit este Plinius: "Căci șacalii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceeași tabără, vor suporta aceleași consecințe, chiar dacă, e limpede, Lupul se bucură de o autoritate sporită. Oricum, locul Ciacalului în ierarhia animalelor este unul fruntaș: el nu e o jiganie de pluton, ci, dat fiind că este un animal de pradă, se situează, alături de Pardos, Lup, Urs, Vulpe, Mâță sălbatică și altele, în prima tagmă a celor "carele sau în colți, sau în unghi, sau într-alta a trupului parte arme de moarte purtătoare poartă"3. Inițial, personajul ar avea toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tenebre și distruge totul fără a avea capacitatea de a cumpăni. Dimpotrivă, și la Cantemir, el își poate înfrâna instinctul și își poate lua răgazul de a cântări care variantă este mai avantajoasă. Hameleonul îi promite, după cum se știe, o pradă mult mai îndestulătoare, Inorogul, în schimbul cruțării propriei vieți. De regulă, cu un crocodil nu se poate negocia, asta ne învață cam toate reprezentările antice și medievale, care văd în acest animal un monstru dirijat de instinct. Ei bine, în Istoria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
învață cam toate reprezentările antice și medievale, care văd în acest animal un monstru dirijat de instinct. Ei bine, în Istoria ieroglifică el este, cum bine observa Doina Ruști, "un monstru cu măsură"8. Prin urmare, el renunță la o pradă săracă, picată într-un moment de îndestulare, știind că, astfel, va câștiga nu neapărat o masă copioasă, ci, mai ales, influență. Inițial, autorul refuză să vadă lucrurile în perspectivă, dar, după cum îmi rămâne a vă convinge, crocodilul este capabil să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
moment, mișcarea se suspendă, scena parcă încremenește, iar Crocodilul devine atent și caută să afle pricina acestei situații, motivația sa etică, în loc să profite de prilejul pe are îl are de a-și devora, rapace, cum îl recomandă absolut toate sursele, prada: "Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul descoperisă). Inorogul deodată nici împotrivă, nici după voie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Polirom, Iași, 1997, p. 66. 23 Aelian, op. cit. vol. I, p. 273. 24 Ibidem. 25 Bruno Faidutti, op. cit., tome I, p. 24. 26 Physiologos. Le bestiaire des bestiaires..., p. 155. Într-o ipostază feroce de-a dreptul, de animal de pradă, îl înfățișează cel mai vechi Fiziolog redactat în limba română: "Inorogul este gadină mare și cu un corn în frunte, mare. Și easte ager și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]