5,690 matches
-
caracterul covârșitoarei lui opere? POMPILIU CONSTANTINESCU Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura română, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârșitoare. Minor în fiecare activitate în parte, foarte conservativ și îmbibat de prejudecăți, dar răzvrătit continuu, sărind cu iuțeală de la o atitudine la alta, și totdeauna tolerat în nestatornicie printr-o bună credință care se simte, N. Iorga apare masiv privit de departe, prin numărul uriaș de tomuri scrise și prin multiplicitatea preocupărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
materiale încep a se arăta, se întâmplă că „începe să crească concurența pentru statusul social și pentru bunurile materiale, iar lumea începe să perceapă un sens de superioritate crescândă (sau de inferioritate), bazat pe lucrurile pe care le posedă. Astfel prejudecata că cine ocupă nivele mai joase pe scara socială crește, criminalitatea țâșnește până la stele, iar patologiile dezavantajului social devin și mai accentuate...; acesta este un indicator clar al problemelor sociale patologice pe care nu le putem înfrunta fără a ne
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ar putea fi periculoasă dacă ar deveni o fisură, o crăpătură sau o spirală pentru a slăbi sau ușura intensitatea și densitatea răului care este deja prezent în păcat. În alți termeni, devine periculoasă dacă este folosită pentru a îndepărta prejudecata păcatului, posibilitate la care Bergoglio oricum nu aderă și nu-i dă nici chiar cea mai mică posibilitate. În orice caz nu trebuie să uităm, cum precizează imediat, că „situația păcatului și starea de corupție sunt două realități distincte”, dar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
premisa că "întregul e mai adevărat decât partea și miracolul este al întregului"160, considerăm că abordarea operei eminesciene ca un tot unitar oferă șansa descoperirii adevăratei măsuri a scrisului lui Eminescu, dincolo de rigiditatea unor instrumente de lucru sau de prejudecăți procustiene de interpretare. Poezia, proza, teatrul, publicistica, fiecare în parte relevă imagini ale lui Eminescu, dar geniul eminescian este oferit doar de întregul creației. În această perspectivă, ignorarea uneia dintre aceste dimensiuni nu poate decât să afecteze receptarea lumii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ultima jumătate de veac"171, se impune un demers de re-contextualizare a textelor jurnalistice, pentru a preîntâmpina judecăți neîntemeiate privind concepțiile politice ale gazetarului. Exaltarea publicisticii, supralicitarea caracterului ei politic, este contrabalansată de scepticismul unor interpreți care, pornind de la prejudecata că un scriitor nu se poate manifesta pe deplin în mai multe domenii, apreciază că Eminescu rămâne poet, celelalte activități ale sale fiind inferioare. În acest sens, junimistul G. Panu afirmă că "Eminescu a fost înainte de toate literat și nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în funcție de interesele interpretului și de competențele interpretative ale acestuia. Revendicat pe rând ca marxist, comunist, legionar, conservator, liberal, fiecare dintre aceste etichete având la bază sinonimii incompatibile dintre ideologic și simbolic, jurnalistul Eminescu așteaptă încă să fie eliberat de sub maldărul prejudecăților interpretative 192. Vitregită pentru multă vreme de atenția publicului cititor, publicistica eminesciană impune redimensionarea întregii creații a poetului, prin prisma atitudinilor și opiniilor exprimate în paginile de ziar. Întoarcerea la articolele lui Eminescu, nu pentru o confirmare a etichetelor prestabilite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este net inferioară ca volum. Faptul este generat pe de o parte de apariția relativ târzie a unei ediții integrale a publicisticii (ultimul volum de publicistică din ediția Perpessicius apare abia în decembrie 1989), iar pe de altă parte de prejudecata că această parte a creației ar afecta imaginii geniului eminescian. Fenomenul receptării critice a publicisticii eminesciene a înregistrat de-a lungul timpului atitudini variate. Atunci când nu face obiectul unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
profund ancorat în referențialul evenimențial. O trecere în revistă a principalelor etichete atribuite gazetarului Eminescu precum și a factorilor care au generat aceste judecăți de valoare are ca scop evidențierea mutațiilor înregistrate de-a lungul timpului la nivelul receptării și a prejudecăților care au guvernat interpretarea textelor. Spațiu de o eterogenitate marcantă, publicistica eminesciană oferă terenul identificării de adevăruri ideologice pentru o serie de interpreți care, eludând determinările generice ale textului eminescian și recurgând la grile de lectură deterministe, atribuie jurnalistului atitudini
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ion Bulei (1990). Alteori, situarea ideologică sau etnică a interpreților a afectat gradul de obiectivitate al analizelor, conducând la afirmații tendențioase, fără acoperire în corpul articolelor 519. Prin urmare, dacă interpreții publicisticii eminesciene au repercutat asupra scrisului jurnalistului valori, atitudini, prejudecăți, specifice contemporaneității, acest lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și politic care a generat textele. În aceste condiții, am considerat necesară o incursiune în istoria veacului al XIX-lea, o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
langue et discours, Armand Colin, Paris. Bălan, Nina, Aurora, (2005), Discursul politic românesc, Editura Universitaria, Craiova. Beciu, Camelia, (2002), Comunicare politică, Editura Comunicare.ro, București. Beciu, Camelia, (2009), Comunicare și discurs mediatic, Editura Comunicare.ro, București. Bejan, Petru, (2004), Hermeneutica prejudecăților, Editura Fundației AXIS, Iași. Bejan, Petru, (2005), Filozofie și științe politice, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași. Benveniste, E., (2000), Probleme de lingvistică generală, traducere de Lucia-Magdalena Dumitru, Editura Teora, București. Berindei, Dan, (1962), "Dezvoltarea presei bucureștene în perioada formării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
șederii sale la Constantinopol, între anii 1661 și 1664, ca reprezentant diplomatic al domnitorului Grigore Ghica al Țării Românești, Milescu s-a folosit de o ediție protestantă, prestigioasă în epocă, Septuaginta tipărită la Frankfurt pe Main în 1597. Lipsa de prejudecată în alegerea ediției, ca și strădania de a transpune în limba română un cuprinzător aparat critic, atestă preocupări de ordin filologic și cultural ce pot justifica interesul, manifestat încă în tinerețe de Milescu, față de o asemenea lucrare. Paralel cu textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
instalat "în forță" pe scena discursivă; opoziția dintre cunoașterea adevărată și cunoașterea incompletă și parțială; opoziția dintre sinele care este îndreptat către înțelegerea adevărului și a cunoașterii adevărate, transcendente, exterioare și sinele care este îndreptat către interior, în vederea cercetării propriilor prejudecăți și presupoziții. Fish subliniază că fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte, limbajul care reflectă sau raportează cu exactitate în legătură cu faptele nedisimulate de nici un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificantă sau text văzut ca producere. În ceea ce privește distincțiile de ordin terminologic, trebuie amintit efortul Juliei Kristeva de a diferenția noțiunea de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mulți gânditori, Wittgenstein, de exemplu, considerând că filosofia este, însă, "o luptă împotriva vrăjirii intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru"558. În postmodernism, dimpotrivă, exacerbarea limbajului este o componentă de bază a teoriilor sale. Efortului de demascare a presupozițiilor și prejudecăților gândirii occidentale, precum și căutării limitei de la care se poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum, numele și scrierile lui Jacques Derrida. Universul nietzschean unde nu există fapte, ci doar interpretări, este reluat de către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-o în joc, proclamând incompatibilitatea generală dintre gând/idee și realitate; * strategia violenței teoretice, inclusiv a violenței interpretative, care se vrea similară acelei violențe poetice de care vorbește Nietzsche; pentru Baudrillard, faptele și evidența trebuie violentate tocmai pentru a demasca prejudecățile, iluziile minții și ale limbajului nostru; * polemos-ul instituit atât la nivelul conținutului, al teoriei, al modului de a vedea societatea, cât și la nivelul stilului și al formelor de scriitură practicate; * strategia breșei în sensurile încetățenite și în receptările comune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anterioară - demonstrase deja că toate biografiile Sfântului Francisc erau parțiale, unii istorici au considerat că, pentru înțelegerea vieții Sfântului din Assisi și a primilor ani ai fraternității sale, era mai bine să se recurgă la izvoare externe Ordinului, neafectate de prejudecăți subiective sau chiar de implicarea anumitor persoane din Ordin. Acest lucru este valabil doar parțial, deoarece chiar și martorii non-franciscani au idei preconcepute, prejudecăți legate de cultura ecleziastică sau monastică, în care cei mai mulți dintre ei s-au format, și, prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ani ai fraternității sale, era mai bine să se recurgă la izvoare externe Ordinului, neafectate de prejudecăți subiective sau chiar de implicarea anumitor persoane din Ordin. Acest lucru este valabil doar parțial, deoarece chiar și martorii non-franciscani au idei preconcepute, prejudecăți legate de cultura ecleziastică sau monastică, în care cei mai mulți dintre ei s-au format, și, prin urmare, au adesea tendința să vadă noua realitate pe care o au în față din punctul lor de vedere. De exemplu, este ușor ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca angajații să plece În altă parte, În căutarea altor surse de „căldură”. Transformarea eșecului În victorie 1. Protejați-vă flacăra de pale subite de vânt. Într-o companie se pot Întâmpla multe care să ducă la stingerea ei: cinismul, prejudecata, invidia, indiferența Ă toate pot stinge chiar și cea mai strălucitoare flacără. 2. Identificați factorii esențiali de succes (FES) ai companiei dumneavoastră și faceți În așa fel Încât echipa să-i aibă tot timpul În fața ochilor. Prezentându-i În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
bagi la Închisoare?”. Miturile motivației De ce fac oamenii lucrurile pe care le fac este unul dintre cele mai puțin Înțelese aspecte ale comportamentului uman. Există nenumărate teorii, dar lipsește o Înțelegere adevărată. Zi de zi, managerii iau decizii bazate pe prejudecăți general acceptate, În speranța de a crea performanțe. Efectele sunt deseori negative În ceea ce privește motivația, așa cum am descoperit și la Închisoare. Iată câteva dintre cele mai Întâlnite mituri ale motivației. Mitul nr. 1: Motivația este o acțiune pe care o putem
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de schimbarea propriu-zisă. 2. Aproape 90% dintre deciziile pe care le ia un om sunt În totalitate prestabilite. Ajutați-vă angajații să-și dea seama cât de mult le influențează experiențele trecute percepția individuală asupra realității. Încurajați-i să depășească prejudecățile legate de schimbare. 3. Încurajați-vă personalul să-și creeze o viziune de perspectivă. Angajații trebuie să se vadă ca făcând parte din sistem, nu drept un alt zimț la rotiță. Scoateți-i din starea de comoditate dându-le sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a „crustaceelor” identificate de-a lungul anilor: Ă Perfecționismul Ă Lipsa de organizare Ă Teama de schimbare Ă Teama de răspundere Ă Proiecția negativă Ă Tergiversarea Ă Lipsa respectului de sine Ă Utilizarea defectuoasă a timpului Ă Gândirea individualistă Ă Prejudecata Ă Invidia Ă Părtinirea nemotivată Ă Lipsa unor obiective clare Ă Ostilitatea, furia, vina Ă Lipsa de energie Printre preferatele mele s-a numărat ceea ce o cunoștință a mea numea „gândire În oglinda retrovizoare”. I-am cerut persoanei respective să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
așteptările sale! Etapa de Revizuire a formulei mele mă ajută să identific ce nu este În regulă cu discursul. Etapa de Critică mă ajută să-mi dau seama cum de am ajuns să comit astfel de greșeli. Oare părtinirile sau prejudecățile mele m-au Împiedicat să găsesc alte posibilități? Odată ce mi-am identificat „crustaceele”, intru În etapa de Reînnoire, procesul prin care „răzuiesc” comportamentele și atitudinile ce ar putea să mă Încetinească. Atunci când, În Paris, am aruncat la gunoi toate acele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cât mai des cu ce obstacole vă confruntați. Efectuați verificări periodice pentru a descoperi ce bariere Ă interne și externe Ă au mai apărut și vă blochează oportunitățile de dezvoltare. Și dacă tot ați ajuns aici, verificați și obstacolele personale (prejudecățile, teama de riscuri). 5. Concentrați-vă asupra obiectivului. Nu uitați, principalul scop al unei afaceri este să-și formeze și să-și păstreze clienții. Iar principala responsabilitate a unui manager este de a facilita procesul respectiv, prin crearea unei organizații
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de respect de sine și de mulțumirea lucrului bine făcut. Ă Contribuția la nașterea unei culturi a fricii. În cel mai bun caz, micromanagementul este un obstacol În calea productivității. În cel mai rău caz, el poate genera pretenții exagerate, prejudecăți și obiceiuri proaste. Transformarea eșecului În victorie Evoluția de la micromanagement la managementul participativ necesită, În primul rând, o schimbare de spirit. Managerul În cauză va trebui să treacă de la un stil care pune accent pe controlul exagerat la unul În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]