5,812 matches
-
a României într-un manifest avangardist autohton!). Acțiunile noastre sînt muncă de întemeietori și noi înșine, în această privință, cu toate că avem în urmă-ne un secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați ajuns în marș forțat, am ajuns și eu fără grabă, dar cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un consacrat și ca un adept al lui Mussolini”, Marinetti a ținut conferințe cu caracter „retrospectiv” și a făcut figură de... bărbat încă bine. Triumful Futurismului oficial, sărbătorit de instituțiile românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot Bucureștiul aprins s-a declarat deodată futurist, iar noi abia mai contam”. Mărturisind proximitatea „onorantă” cu Marinetti și laudele adresate lui Tzara, Costin dă o nouă dovadă de servilism: „Am fost bineînțeles tot timpul cu el. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui Octavian Goga care, răspunzînd unei anchete despre Tudor Arghezi, găzduită în paginile revistei, afirma: „Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne găsim în fața unui început: țara se face de-abia acum. Socot că Arghezi e un premergător!” (Contimporanul, an VII, nr. 76, p.11). Pe de altă parte, Vinea va găsi de cuviință să răspundă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
paginile revistei, afirma: „Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne găsim în fața unui început: țara se face de-abia acum. Socot că Arghezi e un premergător!” (Contimporanul, an VII, nr. 76, p.11). Pe de altă parte, Vinea va găsi de cuviință să răspundă pe larg și vehement unui articol xenofob al revistei lui O. Goga, Țara Noastră, în care era numit „Ion Vinea-Iovanaki” și calificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte tipuri de raportare la tradiție. Semnificativ e faptul că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el. Requiescat!” Comparația între Urmuz și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de Geo Bogza, în manifestul său apologetic din unu („Urmuz premergătorul”). Peste decenii, Marin Mincu o va recupera teoretic, „din perspectiva unei istorii a formelor artistice”, în studiul introductiv la antologia Avangardismul poetic românesc. În numărul 1 al revistei Capricorn, chiar lîngă recenzia lui G. Călinescu despre Pagini bizare, Boz e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ursachi, de la Iordan Chimet și Șerban Foarță la postmodernii ultimelor generații). „Apostolii” de la unu Editorialul „Urmuz” cu care se deschidea efemera publicație cîmpineană din 1928 condusă de Geo Bogza și Al. Tudor-Miu va fi urmat de un altul - „Urmuz premergătorul” semnat de același Bogza în deschiderea numărului omagial consacrat de revista unu cu ocazia tipăririi în volum a scrierilor urmuziene (unu, nr. 31, noiembrie 1930). Pe lîngă reproduceri ale documentelor sinuciderii din presa anului 1923, numărul 9, ianuarie 1929, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
foamea”), Sașa Pană și Stephan Roll. Dacă Sașa Pană insistă asupra revoltei sociale a grefierului sufocat de convențiile meschine ale burgheziei, Geo Bogza accentuează dimensiunea poetului maudit, iar Voronca subliniază puritatea și singurătatea gestului său profetic și negator. În „Urmuz premergătorul”, Geo Bogza nu se sfiește să-l așeze pe Urmuz „alături de Eminescu” (dar și de Poe, Rimbaud, Chaplin și Buster Keaton), după ce în manifestul revistei Urmuz îl apropiase de Iisus... Necesitatea de legitimare internă a avangardei autohtone prin intermediul unui mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constituie Perpessicius, în „Schițe fantastice”, Cuvîntul, VII, nr. 2151, 1931, retipărită în 1938 în Mențiuni critice IV, căruia îi aparțin și cele mai pătrunzătoare observații analitice. În opinia lui Perpessicius, „dincolo de spațiul literaturii fantastice contemporane”, Urmuz „nu poate fi socotit premergător”, căci „fanteziștii” Ion Vinea, Adrian Maniu, Felix Aderca sau Ion Călugăru, anteriori ca formație, nu puteau fi influențați de el. Opinie singulară, deși întru cîtva amendabilă. Pe autorul „Cronicarilor”, E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
variantă cultă și modernă a „nebunului satului”. O opinie la fel de interesantă este cea a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul hagiografic al lui Geo Bogza din 1930, „Urmuz premergătorul”), conform căruia „Scrierile lui Urmuz tind, fiind scurte, puține și memorabile, către oralitate” (motiv pentru care autorul propune chiar un „spectacol Urmuz”, altminteri ele putînd fi luate ca „poeme”). Aflat mai degrabă sub semnul literaturii populare, orale, decît al literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ferm de programul suprarealist... Un „precursor al suprarealismului” va fi considerat Urmuz și de către Eugéne Ionesco, în articolul din Les léttres nouvelles (intitulat „Précurseurs roumains du surréalisme. Urmuz”). Părintele „teatrului deriziunii” îl consideră însă și un predadaist, de fapt - un „premergător” al tuturor revoltelor secolului... Rămîne totuși greu de înțeles despre ce „revoltă” este vorba în cazul unui autor extrem de laborios, timid și discret, care nu a îndrăznit niciodată să ia o poziție publică „revoltată”... Poate de o revoltă interioară, tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-și dea personal, un strașnic șut în fund, cu mijloacele proprii. Unii mai reușesc chiar și în zilele noastre asemenea performanță de contorsionism politic... De ziua Sfântului Mardeiaș Dacă ar fi să scriu pe îndelete despre Sfântul Nicolaie, marele premergător al făcătorilor de cucuie, vânătăi și oase rupte, singurul sfânt ghiogar, atestat documentar, deci cu acte în regulă, ce nu pot fi contestate de nimeni, aș începe așa, cu ceea ce scrie în cărțile cu viețile sfinților și anume: „Pre făcătorul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Zâmbetul lui Roach dispăru, înlocuit de o căutătură serioasă, semn că se pregătește să-mi dea niște vești proaste. — Domnilor, luni, pe 13 ianuarie 1947, am fost la San Francisco și, m-am cazat la hotelul Saint Francis. Era seara premergătoare prezentării comunicării mele în plen la conferința anuală a Academiei Americane de Anesteziologie. Mi-am prezentat comunicarea marți seara și am fost unul dintre vorbitorii de la micul dejun de rămas-bun de miercuri, 15 ianuarie. În după-amiaza de 15 ianuarie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu n-ai văzut decît stadiile premergătoare, bombele puturoase și farsele cu așternuturi. Cum o să păstreze lucrurile În mișcare după ce-o să plece din Residencia? Că o să plece, să știi, o s-o ia de-a lungul coastei către Calahonda și alte pueble. — Da? am rostit, simțind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intermediară, Între inventarea și transgresarea regulilor, care, În materie de dandysm, au fost făcute doar pentru a fi violate, Însă cu o singură condiție: să afecteze forma”2. Cu această remarcă, Giuseppe Scaraffia Îi introduce În scenă pe dandy-i premergători avangardei. Alfred Jarry (1873-1907), supranumit „Indianul” datorită părului prelins pe umeri și ochilor de un negru intens, e capul de serie al acestei mici și ciudate confrerii. Excentricitatea sa extremă, gustul pentru scrimă și ciclism, pasiunea armelor, alcoolismul de nestăvilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asta, doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da, se pare că există pe lume un Dumnezeu și pentru lipsiții de tact și neinspirații ca mine! Îl cunoscusem pe Adam Adam În urmă cu câțiva ani, În chiar săptămâna premergătoare enigmaticei sale dispariții. De fapt, cunoscusem e un mod de a vorbi, schimbaserăm câteva fraze la telefon, atâta tot. I-am solicitat un interviu. Făceam pe vremea aceea o emisiune lunară, de aproape o oră și jumătate, cunoscută și apreciată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi reușit să-l ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și masacrării lor, este nu numai extrem de captivant, ci, după părerea mea, și deosebit de important pentru viața politică și religioasă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane. Am formulat o ipoteză referitoare la rolul și dedesubturile unor evenimente istorice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor care făcuseră din mine un ostatic cutreierat de trăiri oscilante și contradictorii. Prin comparație cu ceea ce aveam să aflu Însă, toată mecanica mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eroilor, prin codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea zeilor. În cei doi ani petrecuți la Babilon, regele macedonean nu se ocupase, așadar, doar de punerea la punct a celor trei expediții premergătoare cuceririi coastei arabe. care i-ar fi asigurat dominația deplină În Golful Persic, cu planurile de dragare a canalelor metropolei alese ca reședință după revenirea de pe meleagurile Indului și de construire aici a unui port și a unei flote uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care are o vechime de cel puțin trei zile. Sigur că și pământul este tot lucrare dumnezeiască, Însă asta nu modifică datele problemei; doar bărbatul și femeia sunt confecționați din ceva făcut În prealabil, și nu din nefăcutul, din increatul premergător Începuturilor. Și tocmai ei sunt modelați după chipul și asemănarea Domnului... Destul de ciudat, nu găsiți? - Unde vreți să ajungeți cu aceste speculații nici măcar foarte subtile, după părerea mea de cunoscător, recunosc, mediocru al textelor sacre? - Nicăieri, În mod special. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doctrinarul integralismului încearcă să reabiliteze naționalismul lui T. Braga); Silvio Romero, A Patria Portuguesa (1906; critica științei antropologice a lui Teófilo); Castelo Branco Chaves, Teófilo Braga e o Nacionalismo (reeditare, Lisboa, 1935; un democrat care consideră totuși pe Braga printre premergătorii naționalismului portughez). Despre Eça de Queiroz: Antonio Cabral, op. cit. și Glória e sombras de Eça de Queiroz (Lisboa, 1940); Antonio Sardinha, Purgatório das ideas (Lisboa. 1929); p. 3 sq.; Vlanna Moog, Eça de Queiroz e o século XIX, d. II
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Încât nici nu-mi vine să ofer o mostră, de teamă ca platitudinea pe care vreau s-o evoc să nu fie viciată de vreo semnificație cât de măruntă. Acest fenomen stupid pare a fi pandantul auditiv al anumitor viziuni premergătoare somnului, pe care de asemenea le cunosc bine. Mă refer nu la imaginea mentală luminoasă (ca, de exemplu, chipul unui părinte drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]