6,400 matches
-
o parte din Lombardia și din Emilia-Romagna. Dar după 1070 de ani de independență, în 12 mai 1797 orașul este cucerit de Napoleon Bonaparte. Dogele Ludovico Manin este constrâns de Napoleon să abdice și este dizolvat Consiliul Republicii pentru a proclama "Guvernul Provizoriu al Municipalității Veneția". Pe 16 mai 1797 trupele franceze au ocupat orașul. În 17 octombrie 1797 "Municipalitatea Veneția" încetează să mai existe, fiind cedata Austriei. Veneto, Istria, Dalmatia și Cattaro au format "Provincia veneta a Imperiului Austriac. Austriecii
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruințe a comuniștilor în războiul civil grec (1945-1949). Autoritățile locale au proclamat loialitatea lor față de statul grec, pentru a evita acuzațiile de „separatism” și a păstra, pe cale pașnică și pe lungă durată, patrimoniul cultural și lingvistic aromân, conform articolelor despre limbile regionale și minoritare (ETS 148) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
de prietenul său Pylade, îi ucise pe cei doi asasini ai tatălui său. După aceea plecă în Taurida după Ifigenia, tronul din Micene fiind luat de fiul lui Egist, Aletes. Când se întoarse, Oreste îl ucise pe Aletes și se proclamă rege al Micenei. În timpul lui Oreste, statul micenian a cuprins întrega Argolidă (Argos) și Laconie (Sparta). Fiul lui Agamemnon a murit de la o mușcătură de șarpe din Arcadia. Corpul său a fost dus la Sparta, unde a fost înmormântat. Fiul
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
procese politice din România, fraudarea alegerilor din 1946 și lichidarea opoziției, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comuniști. La 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forțat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiași zile proclamând, în mod ilegal și neconstituțional, în parlament, republica populară. s-a născut în familia preotului ortodox Adam Groza. A urmat clasele primare în localitatea natală, iar cele secundare la Coștei, Lugoj și Colegiul maghiar reformat din Orăștie. Între anii 1903
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
ul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei. Cu excepția a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, când o răscoală țărănească a proclamat "republica autonomă din Comrat", găgăuzii s-au aflat sub jurisdicția Rusiei (1812-1917), României (1918 - 1940 și 1941 - 1944), a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent). Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
dar guvernul Republicii Moldova a anulat declarația ca fiind neconstituțională. În acel moment, "Stepan Topal" se impune ca lider al mișcării naționale de găgăuzi. În decembrie 1990 mișcarea separatistă "Gagauz Halkı" („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
foarte rapid pînă la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, cînd orașul avea o populație record de peste 200 mii locuitori. Odată cu căderea URSS și declararea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1989, regiunea din stânga Nistrului, din cauza contradicțiilor lingvistice apărute, și-a proclamat, în 2 septembrie 1990, independența față de Republica Moldova, iar orașul Tiraspol a devenit capitala autoproclamatei „Republici Nistrene Moldovenești” (RNM). Tiraspolul este al doilea ca mărime oraș din Republica Moldova (după Chișinău) și cel mai mare din stânga Nistrului. Conform recensământului efectuat de autoritățile
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
muncitorilor prin forță. Armata s-a aliat cu muncitorii, iar la 15 martie 1917 l-au forțat pe tar să abdice în timpul Revoluției din Februarie. După abdicarea tarului a fost creat un guvern provizoriu condus de cneazul Lvov care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Pe data de 8 august Rusia a trimis forțe în sprijinul oseților. În urma acestui război Osetia de Sud a fost recunoscută ca entitate statală de Federația Rusă, Georgia la rîndul ei pierzînd de facto controlul asupra acestei regiuni.S-a proclamat recunoașterea parțială a independenței Abhaziei și Osetiei de Sud. Multe dintre acțiunile lui Puțin sunt considerate de opoziție și de observatorii străini ca fiind nedemocratice. Indicele Democrației declar că Rusia tinde să deinva un regim autoritar . În 2014, Rusia a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
aflau și arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu. La sfârșitul primului război mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare. În numai câțiva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost Republică Turcia. Membrii dinastiei otomane au fost alungați de pe pământurile Anatoliei, unde străluciții lor strămoși creaseră unul dintre cele mai mari imperii ale lumii. După 76 de ani, în 1999, Parlamentul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Imperiul Otoman își are originile în "Uç Beyliği" din statul selgiucid al Anatoliei de la sfârșitul secolul al XIII-lea, care până atunci fusese el însuși un stat marionetă și vasal al Ilhanatului. Conform tradiției, în 1299 Osman I și-a proclamat statutul de "bei" independent. Turcii au fost inițial un grup de triburi din Turkestan,în centrul Asiei.Triburile s-au despărțit în secolul VI,raspandindu-se în Rusia,China,India și Persia.Unii dintre turci au renunțat la viața nomada
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
murit în primăvara anului următor. A urmat o perioadă de inactivitate militară sub piosul sultan Baiazid ÎI,încheiată în aprilie 1512 printr-o lovitură de stat condusă de fiul său Selim I (cel Cumplit).La urcarea pe tron s-a proclamat suveranul lumii și succesorul lui Alexandru cel Mare.A fost creatorul Imperiului Otoman. Sultanul Selim I (1512-1520) a extins frontierele estice ale imperiului după ce i-a învins pe șahii Safavizi ai Persiei în Bătălia de la Chaldiran și a pus bazele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Abdülaziz să abdice în favoarea lui Murad al V-lea. Însă Murad al V-lea a înnebunit și a fost detronat câteva luni mai tarziu. Moștenitorul lui, Prințul Abdülhamid, a fost invitat să preia puterea în condițiile în care ar fi proclamat instaurarea monarhiei constituționale, lucru pe care l-a și făcut pe 23 noiembrie 1876. Constituția a fost numită Kanun-i Esasi (Legea Fundamentală). Perioadă disoluției a început cu numirea guvernului celei de-a doua Constituții. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost numită de cele mai multe ori Osmanli sau Casă Osman. Primii conducători otomani s-au numit pe ei înșiși "bei", de aceea acceptând suzeranitatea sultanatului Selgiucid și a succesorului acestuia, sultanatul Ilhanat. Murad I a fost primul otoman care s-a proclamat "sultan" (rege). După cucerirea Constantinopolelui în 1453, statul a devenit un mare imperiu, Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de aceea acceptând suzeranitatea sultanatului Selgiucid și a succesorului acestuia, sultanatul Ilhanat. Murad I a fost primul otoman care s-a proclamat "sultan" (rege). După cucerirea Constantinopolelui în 1453, statul a devenit un mare imperiu, Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat - stat islamic. Sultanul avea numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanatul Ilhanat. Murad I a fost primul otoman care s-a proclamat "sultan" (rege). După cucerirea Constantinopolelui în 1453, statul a devenit un mare imperiu, Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat - stat islamic. Sultanul avea numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al Hanilor, Calif - cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
economia în funcțiune. Mai mult, turcii trebuiau să rezolve dezordinile sociale din rândul comunității grecești. Atunci cand elită grecească s-a întors împotriva otomanilor, Imperiul a pierdut controlul. Conducătorii grecilor au aruncat întreaga responsabilitate a problemelor imperiului în spatele otomanilor și au proclamat că singura cale de scăpare a grecilor ar fi fost doar proclamarea unui stat național propriu. Cei mai mulți istorici apreciază că circumstanțele căderii Imperiului Otoman sunt foarte asemănătoare cu cele ale căderii Imperiului Bizantin, în mod special când este vorba despre
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
nu a existat nici o legătură între „războiul sfânt” și expansiunea otomană. Djihadul are în linii mari două etape: cea ofensiva ( sf. Sec. XIII- XVII) și defensivă ( sec. XVIII-XIX). Pentru că o cucerire să fie legitimă, era nevoie ca întâi să fie proclamat djihadul. Astfel că dacă nu era proclamat războiul sfânt, cuceririle și populațiile de acolo nu erau legitime ( nu puteau fi încadrate într-o categorie anume). La un moment dat apare conceputul de pace sfântă pentru a justifica pierderile teritoriale și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sfânt” și expansiunea otomană. Djihadul are în linii mari două etape: cea ofensiva ( sf. Sec. XIII- XVII) și defensivă ( sec. XVIII-XIX). Pentru că o cucerire să fie legitimă, era nevoie ca întâi să fie proclamat djihadul. Astfel că dacă nu era proclamat războiul sfânt, cuceririle și populațiile de acolo nu erau legitime ( nu puteau fi încadrate într-o categorie anume). La un moment dat apare conceputul de pace sfântă pentru a justifica pierderile teritoriale și a anima spiritul războinic al otomanilor în fața
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul lui Murad ÎI apare argumentul conform căreia dinastia otomană avea descndenți până la Oguz Han, fiind adevărații moștenitori ai oguzilor. Războaiele împotriva safavizilor. La începutul sec. XVI, șahul Ismail proclama șiismul că religie oficială a statului sau și încerca să îl extindă. Problemă otomanilor era acea că în Anatolia tot mai mulți musulmani se coverteau la șiism. Începând cu Selim I, sultanii vor cere șeyh ul-Islam ca să legitimieze declanșarea ostilităților
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
voinței lui Allah ( doar un război drept putea aduce victoria). Luptele între musulmani erau interzise, deoarece tot efortul militar trebuia concentrat asupra djihad-ului. Însă în contextul în care unitatea musulmană se destramă în sec. VIII, iar în sec. X sunt proclamate califate rivale față de cel din Bagdad, motivul acestor războaie fiind legitimitatea. Atât shi iții cât și sunniții au fost nevoiți să iși legitimeze acțiunile împotriva rivalului religios. Pentru shi îți, cei care respingeau învățătură acestora erau considerați a fi „infideli
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1918. Vor adera mai târziu Emil Nolde, Paul Klee și Wassily Kandinsky. Expresionismul este reacția firească a unui grup de pictori germani la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară. În pofida programelor, expresionismul nu a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului. Reprezentat de artiști foarte
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de "Atatürk", însemnând "tatăl turcilor". Principiile politice ale lui Atatürk, așa numitul "Kemalism", au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta, în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziție, sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey, pas considerat de el ca fiind în folosul democrației, însă
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
el ca fiind "prea lent". În martie 1989 a fost ales în Congresul Deputaților Poporului și a câștigat un loc în Sovietul Suprem. În mai 1990 a fost numit președinte al Sovietului Suprem al RSFSR. În iunie RSFSR și-a proclamat independența, iar în iulie Elțin a părăsit PCUS. În alegerile prezidențiale democratice din Rusia de pe 12 iunie 1991, Elțin a câștigat 57% din voturile populare, și a fost învestit în funcție pe 10 iulie. Pe 18 august 1991 a început
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]