KorAP: Find »[drukola/base=proiecție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...214 215 216 ...440 >

10,986 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

legate de divizarea acestuia. Încă de la sfârșitul anilor 1980 se discută despre paralelismul dintre structura propoziției și structura grupului nominal. În teza sa de doctorat, Abney (1987) arăta că structura grupului nominal este asemănătoare cu structura propoziției. Așa cum propoziția era proiecția maximală a unui centru funcțional (Flexiunea), și grupul nominal era conceput ca proiecția maximală a unui centru funcțional: determinantul (Det). Complementul acestui centru funcțional era proiecția maximală a numelui Faptul că în unele limbi substantivele se acordă cu posesorul reprezenta

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
dintre structura propoziției și structura grupului nominal. În teza sa de doctorat, Abney (1987) arăta că structura grupului nominal este asemănătoare cu structura propoziției. Așa cum propoziția era proiecția maximală a unui centru funcțional (Flexiunea), și grupul nominal era conceput ca proiecția maximală a unui centru funcțional: determinantul (Det). Complementul acestui centru funcțional era proiecția maximală a numelui Faptul că în unele limbi substantivele se acordă cu posesorul reprezenta un argument în favoarea existenței unui centru funcțional care să "găzduiască" și Acordul. Abney

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
1987) arăta că structura grupului nominal este asemănătoare cu structura propoziției. Așa cum propoziția era proiecția maximală a unui centru funcțional (Flexiunea), și grupul nominal era conceput ca proiecția maximală a unui centru funcțional: determinantul (Det). Complementul acestui centru funcțional era proiecția maximală a numelui Faptul că în unele limbi substantivele se acordă cu posesorul reprezenta un argument în favoarea existenței unui centru funcțional care să "găzduiască" și Acordul. Abney prelua ideea existenței unui centru funcțional de la Szabolcsi (1981, 1987), care avansase această

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
en vendeg-e-m art. eu.N musafir.pos.1sg. "musafirul meu" b. a te vendeg-e-d art. tu.N musafir.pos.2sg. "musafirul tău" (Abney, 1987: 44) După teza lui Abney, au apărut foarte multe studii referitoare la numărul și tipul de proiecții funcționale din grupul nominal (vezi Belletti, 2001). Așa cum propoziția a ajuns să fie văzută ca proiecția maximală a Acordului, și grupul nominal a ajuns să fie conceput ca proiecția maximală a unui centru Acord (Szabolcsi, 1994), diferența dintre propoziție și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
N musafir.pos.2sg. "musafirul tău" (Abney, 1987: 44) După teza lui Abney, au apărut foarte multe studii referitoare la numărul și tipul de proiecții funcționale din grupul nominal (vezi Belletti, 2001). Așa cum propoziția a ajuns să fie văzută ca proiecția maximală a Acordului, și grupul nominal a ajuns să fie conceput ca proiecția maximală a unui centru Acord (Szabolcsi, 1994), diferența dintre propoziție și grup nominal fiind aceea că doar în propoziție există și Timpul. Determinantul a fost considerat extern

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
au apărut foarte multe studii referitoare la numărul și tipul de proiecții funcționale din grupul nominal (vezi Belletti, 2001). Așa cum propoziția a ajuns să fie văzută ca proiecția maximală a Acordului, și grupul nominal a ajuns să fie conceput ca proiecția maximală a unui centru Acord (Szabolcsi, 1994), diferența dintre propoziție și grup nominal fiind aceea că doar în propoziție există și Timpul. Determinantul a fost considerat extern grupului nominal propriu-zis, așa cum și complementizatorul a fost considerat extern propoziției propriu-zise. Proiecția

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
proiecția maximală a unui centru Acord (Szabolcsi, 1994), diferența dintre propoziție și grup nominal fiind aceea că doar în propoziție există și Timpul. Determinantul a fost considerat extern grupului nominal propriu-zis, așa cum și complementizatorul a fost considerat extern propoziției propriu-zise. Proiecția maximală a Acordului era complementul determinantului: (29) GD 2 D' 2 Do GAcord 2 Acord' 2 Acordo ... GN16 O analiză alternativă ar fi aceea în care determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
determinantul ocupă poziția de specificator al GAcord. S-ar ajunge la o structură asemănătoare cu cea a propoziției, în care determinantul se acordă cu numele prin intermediul Acordului al cărui specificator este, așa cum subiectul se acordă cu verbul tot prin intermediul unei proiecții Acord: (30) GAcord 2 Det Acord' 2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum la nivelul propoziției au fost propuse două proiecții maximale Acord (pentru acordul verbului cu subiectul, respectiv obiectul), și în grupul nominal ar exista două proiecții Acord, pentru acordul substantivului cu determinanții, respectiv

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum la nivelul propoziției au fost propuse două proiecții maximale Acord (pentru acordul verbului cu subiectul, respectiv obiectul), și în grupul nominal ar exista două proiecții Acord, pentru acordul substantivului cu determinanții, respectiv, cu modificatorii. (31) GAcord 1 2 Det Acord 1' 2 Acord1o GAcord 2 2 Acord 2

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum la nivelul propoziției au fost propuse două proiecții maximale Acord (pentru acordul verbului cu subiectul, respectiv obiectul), și în grupul nominal ar exista două proiecții Acord, pentru acordul substantivului cu determinanții, respectiv, cu modificatorii. (31) GAcord 1 2 Det Acord 1' 2 Acord1o GAcord 2 2 Acord 2' 2 Acord GN Vom adopta ipoteza - mai răspândită în prezent - că acordul este o relație, nu o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Acord, pentru acordul substantivului cu determinanții, respectiv, cu modificatorii. (31) GAcord 1 2 Det Acord 1' 2 Acord1o GAcord 2 2 Acord 2' 2 Acord GN Vom adopta ipoteza - mai răspândită în prezent - că acordul este o relație, nu o proiecție, și că trăsăturile implicate în acord nu au proiecții proprii, ci se asociază cu alte elemente sintactice (nP, Det etc.). 5.2. Centrul Φ Sauerland (2003, 2008) susține ipoteza unui centru phi deasupra nominalelor cu trăsături interpretabile (substantive sau pronume

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
31) GAcord 1 2 Det Acord 1' 2 Acord1o GAcord 2 2 Acord 2' 2 Acord GN Vom adopta ipoteza - mai răspândită în prezent - că acordul este o relație, nu o proiecție, și că trăsăturile implicate în acord nu au proiecții proprii, ci se asociază cu alte elemente sintactice (nP, Det etc.). 5.2. Centrul Φ Sauerland (2003, 2008) susține ipoteza unui centru phi deasupra nominalelor cu trăsături interpretabile (substantive sau pronume). Pronumele personal de persoana I, numărul singular, ar avea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cap. 4. Acordul sintagmelor binominale): o mulțime de studenți, majoritatea studenților, prostul de mine etc. N2 impune adesea acordul, deși se află într-o poziție de subordonat (precedat de prepoziția de sau în cazul genitiv). Dacă am adopta ipoteza unei proiecții superioare unde se calculează trăsăturile phi ale sintagmei în ansamblu, am putea analiza mai ușor acordul sintagmelor binominale. Acest centru phi ar fi responsabil de acordul "semantic". Problemele pentru această ipoteză sunt că unele substantive par să aibe o proiecție

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
proiecții superioare unde se calculează trăsăturile phi ale sintagmei în ansamblu, am putea analiza mai ușor acordul sintagmelor binominale. Acest centru phi ar fi responsabil de acordul "semantic". Problemele pentru această ipoteză sunt că unele substantive par să aibe o proiecție superioară phi, iar altele nu. De exemplu, substantivele colective din limbi ca engleza (government) sau ceha (deca "copii"), care se pot acorda "semantic", la plural, susțin ipoteza centrului phi. Pe de altă parte, faptul că în română substantivele cu neconcordanțe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ordonanță, care se acordă la feminin (Ordonanța este arestată) nu poate avea genul interpretabil feminin, deci trebuie să presupunem că nu are un centru phi deasupra sa. Se ridică astfel mai multe probleme și întrebări: de ce unele substantive au o proiecție phi, iar altele, nu? În ce condiții se proiectează un centru phi? Ipoteza centrului phi pare a fi mai acceptabilă pentru sintagmele binominale (partitive, pseudopartitive, calificative etc.) și cele coordonate. 5.3. Trăsăturile INDEX și CONCORD Conceptele de CONCORD și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu este delimitat sintactic. Prin aceasta, acordul pronumelor anaforice este un acord non-canonic. Din acest motiv, este preferabil să se vorbească despre concordanța formală a pronumelor anaforice

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
astăzi în cadrul teoretic generativ ipoteza propusă de Abney (1987) că grupul nominal (substantival) este guvernat de un grup funcțional determinant (GD), care are drept centru determinantul. Se stabilește astfel un paralelism între verb și substantiv: ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Abney (1987) că grupul nominal (substantival) este guvernat de un grup funcțional determinant (GD), care are drept centru determinantul. Se stabilește astfel un paralelism între verb și substantiv: ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
are drept centru determinantul. Se stabilește astfel un paralelism între verb și substantiv: ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum) este acceptată de mai mulți lingviști

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum) este acceptată de mai mulți lingviști (Ritter, 1991, Bernstein, 1993, Farkas și de Swart, 2003, Munn și Schmitt, 1999, 2005, Déprez, 2005 ș.a.). Conform unei ipoteze recente, propuse de Dobrovie-Sorin (2009

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în acord ar avea proiecția sa (GNum, GGen). Existența unei proiecții GGen a fost propusă de Picallo (1991), dar este destul de contestată. Este mai general acceptată ipoteza că genul este o trăsătură prezentă pe altă proiecție funcțională, posibil pe număr. Proiecția funcțională a numărului (GNum) este acceptată de mai mulți lingviști (Ritter, 1991, Bernstein, 1993, Farkas și de Swart, 2003, Munn și Schmitt, 1999, 2005, Déprez, 2005 ș.a.). Conform unei ipoteze recente, propuse de Dobrovie-Sorin (2009), numărul este o trăsătură (în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
part of the students, sintagmele partitive au aceeași structură cu grupurile în genitiv de tipul engl. a car of John's62. Sintagmele partitive au la bază sintagme de tip subiect - predicat (propoziții reduse). O parte dintre studenți derivă dintr-o proiecție în care studenți este subiect, iar o parte este predicat. Prepoziția partitivă este un element cu caracteristici de determinant și de prepoziție, simbolizat prin D/Po (cu statut de centru). O parte, care este o proiecție maximală, se ridică la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]