7,270 matches
-
Se cântă o dată pe an, căci Ohanesian are contract la Hamburg, actualmente prima Operă din Europa. Consider că opera lui Enescu este o culme în cultura noastră. (Corul antic - în fapt 80 persoane, în permanență pe scenă - comentând muzical acțiunile protagoniștilor, dau amploare și grandoare operei). Mă bucur să știu că te simți bine, că ai ritm de viață alert și nu te sperie naveta între orașe. De două zile avem zăpadă, decor de Crăciun. Pentru anul 1973 îți urez să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
o culoare, dacă nu roșie, măcar rozie. Se poate conta pe un „nu ne vindem țara”? Nu, pentru că e vândută deja și o stângă în afara ideii de țară, o stângă internaționalistă, nu-i atractivă pentru nimeni. În această întreprindere politică, protagoniștii n-au ținut seama că stânga românească este pensionară, plecată la cules căpșuni sau șterge la fund copii și bătrâni din Suedia până-n Israel. Pe de altă parte, un pol de stânga trebuie să fie legat nemijlocit de producția de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i-a strâns pe intelectualii cu vederi de stânga, Tr. Demetrescu (Tradem), C. Mille, Anton (Toni) Bacalbașa, Ion și Sofia Nădejde etc., în vederea elaborării unui program pentru viitorul Partid Social Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR, 1893), a avut ca protagoniști, printre alții, și pe unul, zis Pițurcă, care reducea toată doctrina socialistă și social democrată la bani. În viziunea lui, îmbunătățirea situației economice a clasei muncitoare se putea face prin „fabricarea” a cât mai mulți bani (semne bănești, hârtie fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
apropiere de UE. În acest context, promisiunea de sprijin pentru netezirea asperităților în calea spre aderare la UE, făcută de Traian Băsescu, a pierdut mult din consistență, deși o graniță a UE pe Nistru nu este lipsită de interes pentru protagoniștii scenei politice europene. Îngrijorarea d-nei Hillary Clinton în legătură cu faptul că România n-a semnat Tratatul de frontieră cu Republica Moldova, la care adaugă prezența armatei a 14-a în Transnistria, este o invitație străvezie (o dorință care sună a ordin!) la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
modele diferite de lampioane de Ramadan. „Din mulțimea de angajați de la Muski, șEl Eswayț a făcut semn către unul, care a deschis cu promptitudine o cutie prăfuită, din care a scos un fawanis de plastic, având forma capului lui Simba, protagonistul din The Lion King. «Acesta este primul model pe care l-am importat În 1994», a spus El Esway. Apoi a pornit jucăria. În capul de leu, de culoare albastră, s-a aprins o luminiță, după care s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și-a publicat propria revistă istorică, "Revista istorică română" . Directorii ei erau Gheorghe Brătianu, P. P. Panaitescu, Scarlat Lambrino și Nicolae Cartojan 151. Confruntarea dintre Iorga și Noua școală de Istorie a căpătat proporții, punctul culminant fiind atins în 1936. Protagoniștii acestei confruntări erau (în afară de Iorga), C. C. Giurescu (1901-1978), P. P. Panaitescu (1900-1967) și Gheorghe Brătianu (1898-1953). Au mai fost și alți cîțiva istorici tineri mai puțin importanți care au participat la confruntarea aceasta și un istoric mai vîrstnic, Demosthene Russo
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un istoric mai vîrstnic, Demosthene Russo. O parte din acești istorici tineri au devenit și ei politicieni, ca Gheorghe Brătianu sau C. C. Giurescu, care a devenit deputat liberal "gheorghist" și ulterior, în timpul dictaturii regale, o înaltă oficialitate. Toți cei trei protagoniști Panaitescu, Giurescu și Gheorghe Brătianu fuseseră studenții lui Iorga. Doi dintre ei (Panaitescu și Giurescu) au urmat cursurile școlii din Franța a lui Iorga și toți trei colaboraseră înainte de aceasta la "Revista istorică" a magistrului lor. Gheorghe Brătianu a continuat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
științelor sociale și încerca să respingă romantismul naționalist, acordînd prioritate surselor și documentelor. Va muri tragic în 1953 în închisoarea specială pentru foștii lideri politici români de la Sighet. Cauza morții sale a rămas neelucidată 153. Familia celui de al doilea protagonist, C. C. Giurescu, provenea din Moldova. Giurescu va deveni una dintre persoanele pe care lui Iorga "îi era drag să le urască"154. Iorga i-a amintit lui Giurescu că are "o memorie bună" și că disprețul lui nu contribuia la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ei pentru întregirea României. Iorga a început să traducă Istoria românilor în limba franceză, dar aceasta nu a fost niciodată tradusă în întregime. Criticii acestor zece volume monumentale susțin că Iorga nu a analizat cu atenție faptele prezentate; dar, deoarece protagoniștii Școlii noi îl acuzaseră că scrie doar bazîndu-se pe intuiție, fără o documentație suficientă, Iorga și-a însoțit concluziile din cadrul acestor zece volume cu cea mai densă documentație, alcătuită din miile de documente adunate de el pe parcursul cercetărilor sale. Putem
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ale Sămănătorismului. (Din fericire, acest lucru este mai puțin adevărat în privința istoricului Iorga). Drept urmare, cele mai grave erori pe care le-a comis Iorga sînt de domeniul criticii literare. Orice îi mirosea lui a curent modern era respins cu violență. Protagoniștii curentelor literare moderne erau persecutați de el, fiind considerați drept inamici publici nu numai ai naționalismului său cultural, ci și ai României. Critica literară sau istoriile literare ale lui Iorga care tratează subiecte ulterioare Junimii sînt lipsite de valoare. Ne
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
I și soția sa Elisabeta la problema moștenitorilor a rămas, până acum, necunoscut în istoriografie. De la moartea Mariei, cei doi nu au încetat să spere că vor mai avea copii. Însemnările din jurnal lasă să se întrevadă această speranță, deși protagoniștii nu mai erau chiar tineri. Pe 29 iulie/10 august 1883, regele crede că Elisabeta e însărcinată, fără alte urmări însă. Era anul când regina împlinea deja 40 de ani, regele fiind cu patru ani mai în vârstă. În 10
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
integrat de IAP trebuie trecut rapid la o nouă fază, în care toate administrațiile publice centrale și locale sunt autorizate și au capacitatea de a se angaja în cooperarea informațională de pe poziții de egalitate. Această nouă fază va avea un protagonist situat ierarhic deasupra administrației publice locale, care, într-un sistem descentralizat, va exercita din ce in ce mai mult un rol operațional, de front-office (la ghișeu), având rol de interfață în serviciile publice, în timp ce organismele administrației publice centrale sunt destinate să acționeze ca back-office
HOTĂRÂRE nr. 1.007 din 4 octombrie 2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138052_a_139381]
-
desfășurarea actului lingvistic, fie prin dezvoltarea unor categorii gramaticale al căror conținut rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și adjectivul rămân exclusiv în sfera obiectului comunicării. Pronumele se definește ca atare prin raportare, cel mai adesea, la protagoniștii actului lingvistic. Clasa adverbului cuprinde elemente care se definesc din perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și adjectivul rămân exclusiv în sfera obiectului comunicării. Pronumele se definește ca atare prin raportare, cel mai adesea, la protagoniștii actului lingvistic. Clasa adverbului cuprinde elemente care se definesc din perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând, diateza, modul și aspectul, care se definesc din perspective deictice. Interjecția se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoria determinării, substantivul se distinge de adjectiv, cu care face parte din clasa numelui și cu care are în comun, sub aspect morfologic, categoriile de gen, număr și caz. Prin opozițiile din interiorul acestei categorii, substantivul este actualizat din perspectiva protagoniștilor comunicării lingvistice. Substantivul este singura unitate lexico-gramaticală care intră într-o paradigmă categorială completă de tipul: bicicletă (Andrei își dorea de multă vreme bicicletă.) - determinare Ø o bicicletă (Ne-am uitat la o bicicletă.) - determ. indefinită bicicleta (Nu i-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și clasa de obiecte sau exprimând numai clasa: catarg, corabie, cer, trib, iubire, orez, ploaie, zeu etc. Substantivele proprii denumesc obiecte individuale, nereprezentative, detașate dintr-o clasă de obiecte similare dar izolându-se de acestea printr-o identitate distinctă pentru protagoniștii actului lingvistic. Substantivele proprii aparțin unor diverse câmpuri semantice: uman, termeni antroponomastici: Andrei, Tudor, Maria, Mihai, Ioana etc.; Păcală, Tândală, Zgârie-brânză etc.; animal, termeni denumind animale individualizate de om: Lupu, Zdreanță, Pisicuța, Colț Alb etc.; cosmic: Andromeda, Casiopeea, Marte, Jupiter
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primi dezinențe specifice de vocativ ambii termeni: iubite prietene, sărmane omule! ADJECTIVUL ȘI MORFEMELE DETERMINĂRIITC "ADJECTIVUL {I MORFEMELE DETERMIN|RII" Categoria determinării este specifică prin excelență substantivului; numai obiectele, interpretate lingvistic prin substantive, pot prezenta diferite grade de cunoaștere pentru protagoniștii actului lingvistic. În interiorul sintagmei nominale în care intră și un adjectiv articolul-morfem al determinării caracterizează sintagma în ansamblu; el se poate înscrie, însă, în structura variabilei adjectivului sau o poate lăsa nemodificată. Articolul cel, variabil după gen, număr și caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ: „Să te simți neliber, mic,/ Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu, I, p. 52) III. PRONUMELEtc "III. PRONUMELE" Pronumele este o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenților principali ai actului lingvistic (protagoniștii comunicării: locutorul și interlocutorul său) și modelează identitatea constituenților complementari (obiectul comunicării) în funcție de aceștia. Această poziție funcțională a pronumelui în actul lingvistic concret determină specificul său semantic, morfologic și sintactic. Specificul semantic este sugerat de denumirea clasei; cuprinde unități lexicale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu un surâs,/El tremura-n oglindă” (M. Eminescu, I, p. 168), dar în planul discursiv, al dialogului dintre luceafăr și fata de împărat - pronumele eu (mă) și tu (tău) stau pentru aceleași substantive, care nu pot, însă, ocupa pozițiile protagoniștilor actului lingvistic: „Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/Și ochiul tău mă-ngheață.” (Ibidem, p. 171) În ambele situații, esențială, definitorie rămâne natura de reprezentant a pronumelui; pronumele este reprezentantul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de absolutizarea caracterului deictic al acestei subclase de pronume prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Suprapunerea este totală la pronumele eu, tu (noi, voi) și parțială la pronumele el, ea (ei, ele). Pronumele personal indică 1 pe protagoniștii actului lingvistic (eu, tu) sau substituie numele subiectului comunicării lingvistice (el, ea, ele) și concomitent intră în sistemul opozițiilor de persoană: eu este expresia lingvistică a locutorului și ca atare semnifică persoana I, în interiorul opoziției gramaticale cu pronumele tu, persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a locutorului și ca atare semnifică persoana I, în interiorul opoziției gramaticale cu pronumele tu, persoana a II-a, expresie a interlocutorului: „Au nu-nțelegi tu oare,/Cum că eu sunt nemuritor/ Și tu ești muritoare?” (Ibidem, p. 172) Expresie-denominativă a protagoniștilor procesului de comunicare, act prin excelență uman, cel puțin prin limbaj vocal-articulat, pronumele eu și tu stau în enunț pentru substantive care aparțin câmpului semantic uman cu care sunt introduse în acest câmp prin mutații de sens. Constanta lor semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a persoaneitc "Categoria gramatical\ a persoanei" Persoana este o categorie gramaticală proprie pronumelui, dar caracterizează și flexiunea verbală. Conținutul ei semantic își are originea în situația de comunicare; la pronume rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre subiectul vorbitor și protagoniștii actului de comunicare. Conținutul categoriei de persoană se organizează în baza a trei termeni corelativi: • persoana I; subiectul vorbitor este și obiect al comunicării lingvistice: „Eu cânt.” înseamnă $Eu spun că$$ eu cânt; • persoana a II-a; subiectul vorbitor identifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spun că$$ eu cânt; • persoana a II-a; subiectul vorbitor identifică pe interlocutor cu obiectul comunicării lingvistice: „Tu cânți.” înseamnă $Eu spun că$$ tu cânți; • persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul expresiei; pronumele realizează opoziția de persoană prin forme supletive: eu/tu/el, noi/voi/ei. Observații: În limbajul popular și, de aici, în limbajul poetic, pronumele dezvoltă frecvent sensuri de persoană care depășesc raportarea obiectivă, limitativă, la unul din protagoniștii actului lingvistic. Pronumele de persoana a II-a singular devine, prin dezvoltarea sferei sale semantice, expresie a nedeterminării; se constituie într-o persoană generală: „Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus.” (I. Creangă, p. 21), „Cum îți vei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precum: „Ia-ți înapoi ce e al tău dar lasă-i lui ceea ce e al său.”, pronumele al tău și al său stau în nominativ. Pronumele posesiv exprimă, prin planul său semantic, un raport de posesie în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic. Raportul este explicit, cu exprimarea substantivală a „obiectului” posesiunii, raportat prin intermediul posesivului meu, de exemplu, la locutor sau implicit, când pronumele posesiv compus substituie, printr-un proces de pronominalizare, un substantiv exprimat anterior: „Vreau să mă-nec de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]