8,125 matches
-
foarte lung, până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate la fel de banale și de cenușii. Ușile lăsau să se vadă coridoare înguste și întunecate și m-am întrebat dacă o să încap pe cea mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cameră prin ochii lui, care erau obișnuiți cu spațiile mari și frumoase ale palatelor și ale templelor. Camera din față, camera mea, pe care o îndrăgeam nespus pentru culorile vesele de pe pereți, dintr-odată mi s-a părut mică și pustie și am fost bucuroasă că a trecut repede prin ea. Camera lui Benia era mai mare și avea mobilă așa cum vezi doar în marile case sau în morminte. Calitatea scaunelor și a patului a stârnit aprobarea fiului meu și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul pustiu, îi deschideam doar cât să înfig sapa în pământ, dar nici asta nu mă ajuta, și cu ochii strânși vedeam chipul tatei, și în vreme ce pământul se fărâmița, mă gândeam la vărsatul de vânt, dar n-am vrut să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să clipească imperceptibil și ridică geamul cerîndu-i șoferului să-i conducă Înapoi la castel. În mai puțin de un minut, portul rămase pustiu. Înghițindu-și dezamăgirea și durerea, Marie se Întoarse spre Stéphane Morineau, care se legăna de pe un picior pe altul, neștiind ce atitudine să adopte. - Gildas a părăsit cafeneaua pe la ora unu noaptea. Anne l-a văzut Îndreptîndu-se spre șantier. * * * Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți În fața celulei lui Pérec, complet uluiți. Era pustie. Și totuși Închisă cu cheia. Morineau era descompus la față. - Asta e halucinație totală, nu se poate așa ceva, nu se poate! A dispărut! Asta e magie, nu e ceva normal, la fel ca sîngele care iese din menhiri... Lucas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pus din nou mîna pe Yves, de acord? Loïc, cu telefonul la ureche, mergea deja pe coridorul care ducea la camera fiului său. Bătu la ușă și constată cu surprindere că ușa se deschide singură cînd apăsă clanța. Încăperea era pustie. Strigă În mobil: - La naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ușa de la intrarea În vila familiei Pérec era deschisă. Ciudat, la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda cea mare, socoti că era chiar preferabil ca el să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-numitul dans al Sfîntului Guy. Pe puntea pustie, cîteva plase de pescuit uitate, luate pur și simplu pe sus, străbătură piața și căzură peste mașina Algeco a Companiei L’Iroise, a cărei copertină era coborîtă. Valurile urcau deja, luînd cu asalt debarcaderul. Insula era izolată de continent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
manevra asta, Lucas se hotărî să nu-i mai dea nici o atenție, Însă prezența constantă a acelui tip necioplit În urma lui Îl exaspera. Nemairezistînd, se Întoarse brusc, gata să se Încaiere, și rămase uluit. CÎt vedea cu ochii, situl era pustiu. Fidel promisiunii făcute lui Loïc, Gwen o convinsese În cele din urmă pe mama ei să Închidă fabrica de faianță pentru restul zilei și să-i mobilizeze pe angajați să participe la scotocirea insulei În căutarea lui Nicolas. - Consideră cîștigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
concesii și se văzu acum răsplătit, căci ea se destinse și Își scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acea mărturisire? Marie se gîndi pe dată la Gwenaëlle. 14 Cineva Îl văzuse pe Loïc urcînd la bordul ultimului bac la Brest, În ajun. Dar nimeni nu-l văzuse coborînd la Lands’en. Patul lui nu fusese desfăcut. Hotelul era pustiu. Biroul era gol. Marie Începu să cerceteze pentru a-și păcăli neliniștea. Adună niște bucățele de hîrtie, nimerite sub patul breton cu panouri mobile, transformat În bibliotecă, și cu siguranță nu le-ar fi dat importanță dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video fixate asupra menhirilor de la Ty Kern. Dumnezeule! Imaginile dispăreau una după alta. Se repezi la monitoare și Învîrti butoanele. În van. Unul cîte unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În mașina de teren. Cu căștile bine fixate pe urechi, ascultă soneria telefonului răsunînd și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atît de complex? - Ucigașul Încearcă să Înspăimînte, să terorizeze, pentru el nu se pune doar problema de a ucide, ci de a aplica o pedeapsă, și totodată de a face ca acest lucru să se știe, explică Lucas. În muzeul pustiu, cercetară cele mai mărunte detalii ale gravurilor inspirate de legendă. Puteau fi văzuți jefuitorii tăind gîtul supraviețuitorilor și deschizînd sipetele eșuate pe plajă. Aproape În același timp, aceeași idee le dădu prin minte la amîndoi: jefuitorii recuperau Încărcăturile - alimente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le semnalez unde te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primit apelul. Și Îți garantez că nu Îți dădea telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră. * * * Se lăsase noaptea, iar În jandarmeria pustie doar biroul pus la dispoziția comandantului Fersen era luminat. Totuși el nu era acolo. Marie Îl convinsese, nu fără bătaie de cap, s-o lase pe ea s-o interogheze pe Gwen. Singură. Dacă aceasta avea să treacă la mărturisiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trag. Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui se transformă În isterie. Cei doi polițiști Îi puseră pe jandarmii care făceau percheziție alături de ei să intervină ca să-l țină zdravăm pe PM. Scos din minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ce? Ce tot spui? - Prostii. Acum mai rămîne să-i și facem. O luă În brațe și o sărută Îndelung, pasional. Indecent, gîndiră cei cîțiva martori care Întoarseră capul. Lands’en dispărea În zare. Pe situl de la Ty Kern, Încă pustiu, razele soarelui izbiră orizontal frontonul menhirilor. Iar pe unul dintre ei, cel care purta semnul soarelui, picături de sînge Începură să picure, apoi să curgă Încet peste granit. Termen englez desemnînd căpitanul unui vas de croazieră sau cîrmaciul unui iaht
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul om de pe Pământ, după dispariția oricărei forme de viață. Ceva, În atmosferă, evoca o apocalipsă aridă. Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-și imagineze pe ce căi avea s-o apuce gândirea lui Djerzinski; nu se simțea În stare nici măcar să-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul era acum pustiu. Nu-și mai amintea când avusese ultima erecție; aștepta furtuna. 3 Furtuna izbucni pe la ora douăzeci și unu. Djerzinski ascultă ploaia, sorbind Înghițituri mici dintr-un armagnac ieftin. Împlinise patruzeci de ani: era oare victima crizei de la patruzeci de ani? Ținând cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
număra printre fondatorii uneia dintre comunitățile din Esalen. În ianuarie 1960, Marc plecă să facă un reportaj despre societatea comunistă de tip nou care se construia În China populară. Reveni la Sainte-Maxime pe 23 iunie, În plină după-amiază. Casa părea pustie. Totuși, o fată de vreo cincisprezece ani, complet goală, stătea turcește pe covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]