6,632 matches
-
de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese aruncată, Doamne ferește, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tânără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adânc. După iritare sau nemulțumire, râdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii ’80, m-am hrănit, îndată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
song și culoarea se împrospătează, parfumul devine mai persistent. Inchiziția a făcut milioane de victime și n-a schimbat mare lucru, nici Holocaustul. Sunt unii care scormonesc mormintele ca să găsească osemintele lui Isus alături de cele ale țiitoarei lui Magdalena, să răstoarne mitul învierii și al sfințeniei, pentru ca Isus să fie pe deplin om. Vezi, vezi cât de dependenți suntem de carnea noastră, că până la urmă nu mai putem să ne facem că iubim ceea ce e altfel decât noi?... De aceea dictaturile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
erau efectiv egale cu bărbații se vădea în faptul că au căpătat la noi dreptul de vot cu mult înaintea franțuzoaicelor. Degeaba le explicam eu că, pe de o parte, nu comuniștii inventaseră treaba și că, pe de alta, nu răsturnam chiar munții cu dreptul ăla de vot. Că ni se arăta cu degetul unde să punem ștampila și dreptul nostru ăsta era: să o punem. Ele, adică franțuzoaicele mele, ziceau că da, dar în comunismul adevărat, recte troțkist, este și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
frumos. După ’90, când am ajuns în străinătate, rudele mele din Elveția, generoase și pline de entuziasm, au adus în apartament din boxă câțiva saci gri, mari cu haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România. Au fost răsturnați pe covor. Puteam să aleg. Haine second-hand. Horor. Erau mai frumoase decât hainele mele cele noi. Miroseau dulceag, leșinător. Horor. Mi-a fost rușine să zic nu. Răscoleam în grămadă. Horor. Am râs și-am zis că o să le port
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l răsturnă. Iar toate darurile I se prăvăliră de-a dreptul în râul ce se se ducea zglobiu și frumos gâlgâitor, la vale. Marele și Bunul nostru Creator, s-a așezat pe un colț de stâncă să-Și revină din sperietură, privind
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa care l-au strivit până ce a căutat să piară ca un diavol cu moarte grabnică.» Alăturarea consecințelor pozitive și negative ale Uniunii cu Roma într-o evaluare de ansamblu, vrem, nu vrem, dă un incontestabil avantaj celor dintâi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
coasă, la îmblăciu și la toate celelalte unelte agricole de care nu se putea dispensa. Mai târziu sau poate în paralel cu aceasta a început a-și confecționa cele mai simple piese de mobilier, măsuța cu trei picioare pe care răsturna mămăliga fierbinte din ceaun când toți ai casei se adunau în jurul ei la ora prânzului, blidarul în care-și păstra vasele necesare în bucătărie, apoi patul pe care trebuia să se odihnească, pentru că se simțea tare trudit atunci când dormea pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de la 2 până la 3 stânjeni de blane socotite o soarte . Asta era din parchet. Pădurea era împărțită în parchete, ca în 80 de ani să ajungă să poți tăia de unde ai început. Lemnele care se uscau prin pădure sau se răsturnau, ori erau rupte de zăpadă, se da voie la fiecare colon să aducă 1 car, douo după cum să constata că sunt, să mai făceau și vânzări de lemne dacă să răsturnau mai multe și erau mai mari cele de fag
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
început. Lemnele care se uscau prin pădure sau se răsturnau, ori erau rupte de zăpadă, se da voie la fiecare colon să aducă 1 car, douo după cum să constata că sunt, să mai făceau și vânzări de lemne dacă să răsturnau mai multe și erau mai mari cele de fag. Brad am avut mai puțin, brazii toți se vindeau în licitație. Pădurea să conducea de un comitet numit Comitetul Pădurii, ales pe trei ani, 1 președinte, casier și 5 membri. Comitetul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
seamă școala vieții, sunt subdiviziuni ale textului care nu fac doar didactică și pedagogie, ci foarte multă lecție de viață cotidiană, autorul subliniind pregnant că sunt multe cazuri în societatea de astăzi când, din cauza corupției și a tupeului unora, se răstoarnă valorile și se promovează necinstea și incompetența. Școala în derivă, Greșelile se plătesc, Buna creștere, dar și eseurile intitulate Coborâți pe pământ sau, simplu, Traista, sunt de o cuprinzătoare valoare pedagogică și socială: „Mamă, să nu mai vii cu traista
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au realizat un fapt evident: numele lui era destul de banal, iar unui supererou îi trebuie neapărat un supranume. Peter Par ker este, de fapt, Spiderman, iar Cristian Popescu, Piedone. Excelentă găselniță, trebuie so recunoaștem! Ce făcea tipul: mergea prin piețe, răsturna tarabele amărâților „care comercia li zau produsele în condiții improprii“ (și îi prezenta publicului ca pe niște afaceriști veroși) sau mângâia pe creștet băbuțe nea jutorate. Mai mare dragul să te ia un asemenea personaj sub aripa lui încăpătoare... De la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din templu pe cei care vindeau, cu un bici făcut din funii. 2. A răsturnat tarabele și banii zarafilor bogați care erau în templu. 3. Săracilor, care vindeau porumbei, le-a spus cu blândețe 2: („Luați acestea de aici, și să nu faceți din Casa Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost de-o delegație. Am numărul ei de telefon... Bag agenda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aruncă o privire spre lifturi, apoi începe să coboare scările în fugă. Îl ajung abia pe la etajul șase și continuu să cobor cu un pas în urma lui. Din mers, îl văd cum scoate din buzunar cutiuța cu "Diazepam" și-și răstoarnă în palmă o pastilă, pe care o duce apoi la gură. Continuă să se grăbească pe scări, de parcă undeva, în urma lui, ar fi foc. La etajul întîi își încetinește pasul, coborînd atent, încet, trăgîndu-și cu greu respirația. Jos, la parter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu pumnii în pupitru. Auzi: se împăcau de minune... Cum să nu se răstoarne totul pe mine?! Ce puteam face eu?! Trebuia să reacționez într-un fel: mi-am construit o poză, în spatele căreia m-am retras un fel de sfidare... Am început să merg la Silvia, la închisoarea din Bacău: îi duceam cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi tatii rău, poate că-i în spital și eu nu știu. După munca de-o viață, l-o fi ajuns acum, la bătrînețe, boala. Degeaba încerc eu să văd în el tot muntele de bărbat de altădată, țăranul care răsturna căruța încărcată doar cu un umăr! Acum tata e om bătrîn, parcă a început să dea înapoi, mai ales de cînd a murit mama. Înfiorător ce repede se schimbă unul din soți după ce-i moare perechea de-o viață!... Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tace. Bagă lingurița în borcanul cu cafea, o scoate plină, cu vîrf, vrea s-o ducă încet spre ibric, dar cu cît e mai atentă, cu atît mîna îi tremură mai tare, cafeaua curge aproape toată, ea se înfurie și răstoarnă ce-a mai rămas în lingură într-o cutie care ține loc de coș de gunoi. Ce scenă! murmură Fulvia, uitîndu-se la cafeaua împrăștiată pe jos. M-a răscolit... Dumnezeule!... Parcă... La ce te referi? o întreb eu, tamponîndu-mi nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai puțin obraznic, Sârmescu sau Sârmosis, și altul negru, hărtănit de câini, căruia îi spun Hărtănilă. La Camino, unde mănânc seara, chelnărul îi bate și atunci se ascund toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur de la Paris, adresată lui Cinci, cu mențiunea: retour, non réclamé, délai de garde, expiré. Stă închisă pe masă, cu soarta ei ciudată, de călătoare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plecarea ta, mai rămân 20... (Dumnezeule!) M. 27/1948 I 3 ianuarie 1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorbit de Tine. Totul a mers foarte bine, până când cineva din sală a întrebat: „Tov[arăș]a poate să ne spună dacă are rude în străinătate?“ Atunci mi s-a părut că toată estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată de bucățele de vopsea albă. Becky... de ce e plin extrasul ăsta de cont de pete de lichid corector? — Știu! zic, jenată. Îmi pare rău. Sticluța era lângă el și, când am mutat niște cărți, pur și simplu... s-a răsturnat. — Dar aproape că nu se poate citi nimic! — Pe bune? spun nevinovată. O, Doamne. Ei, asta e. Se mai întâmplă... Și tocmai vreau să i-l smulg dintre degete, când face ochii mici. Aici scrie cumva... Începe să curețe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]