6,973 matches
-
entitate luminoasă, care mă invită la o provocare sinistră: -Dorești să faci o călătorie în infern? -Cine ești tu și de ce îmi faci o asemenea invitație?-întrebai eu. -Sunt îngerul Gabriel, păzitorul tău. Trebuie să cunoști diferența dintre infern și rai. Paradisul câmpiilor verzi ți se potrivește, este libertatea vieții eterne, infernul înseamnă robie și chin veșnic. -Te-ai hotărât să primești?-mă îndemna îngerul. -Să pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de o blândețe ca un balsam: Francis Jammes, în traducerea tot a domnului Ion Pillat. Poetul ăsta iubea măgarii și românul traducea astfel: Iubesc măgarul dulce Călcând lângă uluce și ar fi vrut, când avea să moară, să intre în rai cu măgarii. - Pe lângă marii damnați, Villon, Poe, Baudelaire, apar pe lume și astfel de poeți, mi-a spus Diaconescu cu o expresie de încîntare extremă, vrând parcă să-mi spună că trebuie să rămân deschis pentru toți, adică și pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în asemenea tovărășie... În acest timp trupele române se apropiau de Odesa. Războiul era încă pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ultimă cale a mântuirii, când simt că le este greu femeile și bărbații deopotrivă le dau de pomană, când sunt în putere, le hulesc. Florica, Ioana, au nevoie de lume pentru a-și păstra sufletul pur și a urca scara Raiului. Nu se schimbase nimic, doar autobuzul. Douăzeci de minute cu autobuzul. Aceasta este distanța. Douăzeci de minute într-o altă lume. Tânjisem după ea. După acel microclimat. E bucată de viață plină de praf, transpirație, nervi, frig, căldură, îmbulzeală, țipete
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mult nimic. - Du-te împăcată, fata mamei. Eu te-am iertat. De acum, neom ruga să te ierte și Dumnezeu... Câte flori sunt pe pământ Câte flori sunt pe pământ Toate merg la jurământ. Numai floarea macului șade în poarta Raiului și-mi judecă florile Ce-au făcut miroasele (Versuri din popor) Iarba deasă și mare se pleca, făcând loc tălpilor goale să treacă. Se ridica apoi, răspândind un miros dulce de vară. Coada șoricelului, mohor, albăstrele, coada calului, traista ciobanului
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut prin despicătură Poarta Raiului. Își făcu o cruce, poate că nu-i de ea. Se așeză pe scaun lângă plită așa cum mama ei era în acea noapte. Dreaptă ca o cucoană, care stă la poză cu bărbatul ei zâmbind greoi cât să facă pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui Chris de Burgh, Lady in red... Înlănțuiți în dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul acela de clopot mi se părea că bolta de plumb a misterelor se zguduise pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră și un fel
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Este durere și neagră noapte Pe lângă cer? Nu știi tu, înger, oare să sbori, Să lași pământul, tristă ruină? De-ți place cerul, a lui lumină, De ce nu mori? O, dar pământul încă te ține În niște lanțuri țesute-n rai. De mult sburai tu în lumi senine - De nu iubeai. {EminescuOpIV 48} STEAUA VIEȚII Când norii, palate fantastice negre, Cu geamuri prin cari se vede zaphyr, Ascult-ale mărei lungi cîntece-alegre Când stele se mir, Atunci printr-o geană de nouri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru, păr bălai - L-am văzut - o stea regală, O lumină triumfală, Și de-atunci îl iubesc vai!... L-am cătat în astă lume Pîn-ce viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind - Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoae bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetăți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, 145Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cîntecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere, 150Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc - stele li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd în fântâne - Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. 155Luna pe cer trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înnalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri De neauă albă, ca argint din Ophir, Cu bolți mai nalte de cât însuși cerul. Acolo printr-acele lungi coloane Suspendă lampe mari ca niște albe lune Ce împlu lumea raiurilor mele Cu o lumină dulce, albă, caldă. Stâlpii sclipesc, bolțile-s strălucite, Cărările-s de pulbere mai albă. Ca-argintul cel de viu. - Un aer Blând argintiu îți va îmfla tot părul, Vei răsufla miroase dulci de crin, Talarul tău va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe muri tablouri mândre, nimerită zugrăvire Ale miturilor dace, a credinței din bătrâni; Prin grădini cu albe-isvoare sunt a lunei dulci amoruri, Sau palate argintoase unde zori trăiesc în coruri, Sau pădurea cea vrăjită cu frumoasele-i regini. Ăsta-i raiul Daciei veche, -a zeilor Împărăție: Într-un loc e zi eternă - sara-n altu-n vecinicie, Iar în altul zori eterne cu-aer răcoros de Mai; Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei După moarte vin în șiruri luminoase ce învie - Vin prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un loc e zi eternă - sara-n altu-n vecinicie, Iar în altul zori eterne cu-aer răcoros de Mai; Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei După moarte vin în șiruri luminoase ce învie - Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai. Colo Dunărea bătrână, liberă-ndrăsneață, mare C-un murmur rostogolește a ei valuri gânditoare Ce mișcîndu-se-adormite merg în marea de amar; Astfel miile de secoli cu vieți, gândiri o mie, Adormite și bătrăne s-adîncesc în vecinicie Și în urmă din isvoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta minte de murmurezi visînd? Surîzi!... Nu plânge numai la finele poemei C-o arfă pe-un mormânt. Ah! de-aș muri... tu, înger, fără să știi v-odată Că te-a iubit acela, ce zace în pământ, C-un rai întreg de visuri, cerimea înstelată De cugetări înalte cu dînsu-i îngropată, Că acea lume-ntreagă ție-a fost închinată - Tu innocentă, albă, ai trece surâzând... Doar luna-n cer atuncea s-ar îndoi în liră Ș-ar suspina în noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de otavă: E șeasă făr-adînc și înnălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah! ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înnalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții înalți la cer străbat, se vede; Văi cu isvoare s-adîncesc sub soare Și dealuri mari păduri înnalță-n spete: E Orientul. - Codrii cu grandoare, Cu vîrfii nalți vor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi, un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună și ele vor muri! O rai al tinereți-mi, din care stau gonit! Privesc cu jind la tine asemeni lui Adam, Eu nu gândesc c-o clipă am fost și fericit, Ci mor, mor de durerea că-n brațe nu te am. {EminescuOpIV 277} ODATĂ TE
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fericire și veșnic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - 75Iar omul ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume; Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire, Concordie eternă, un rai de fericire. - Dar nu - ce zic? Tu blastemi, poete... Cată bine Căci lumea e creată anume pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere măiastră, Cu penele de aur ca paserile-n rai; "La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate în fereastră 60" Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul grai: "Să-mi dee-un măr, în care închisă e o lume, "Palat frumos la munte, în codri înfundat, "Ș-un făt-frumos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părul ei negru încet se desprinde Și-n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i: - "Iubit cavalere, Nu merge la mare, că mor de durere; Împarte cu mine pământul și raiul". De dor și de grijă îi tremură graiul. "Iubite dorite, în brațele-mi vino "Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! "Să fii al meu mire menitu-i de zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și grivne-n buzunar. "Pe vinul greu ca unt-de-lemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. În lume mult, nimic aici. "La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept, M-a pus cu sfinții laolaltă "Și-n rai mă duseră de-a drept. Dar cum mai pune sfântul Petre "La rău canon pe-un biet creștin! Cînd cer să beau, zice: "Cumetre Noi n-avem cimpoieri și vin". "Și totuși Domn fusesem darnic "Și bun de inimă cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-al valurilor glas. Răsare luna, -mi bate drept în față: 10Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el nouă nu ne poate zice. Genunchiul, gândul, eu la el nu-mi plec Căci glasul tău urechia noastr-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. {EminescuOpIV 376} În viața mea - un rai în asfințire - Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire Cum lacul poartă-o stea pe orice val; [A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]