7,841 matches
-
dincolo de context. Insectele sunt văzute ca un popor, însă deformarea, monstruosul este indus aici de comparație : „ca la un plebiscit”. Într-un fragment anterior, naratorul rememorează prima sa expe- riență „politică”, devenind semnatarul unui document la o vârstă care nu reclamă conștiința civică și nici responsa- bilitatea politică. „De câte ori ieșeam de la școală, iscăleam toți da, și fiecare de mai multe ori... De mici aveam sen- timente civice în orașul meu natal !” De la bun început excesul originează într-o experiență infantilă și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
act de această privire într-un acord deplin care pune victima la dispoziția călăului. Focalizarea privirii și obstinația ei este o formă de violență sublimată, comunitatea în întregul ei ia act de prezența străinului și îl linșează simbolic. Tropii utilizați reclamă o altă formă de violență colectivă, vânătoarea, cu hăituirea animalului și încolțirea lui, dar și execuția publică cu forma ei de expunere radicală. Gestul de pipăire, cum am văzut, precizează în ce grad acestei prezențe îi este asociată o alteritate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se transformă tot sub semnul unei posesii sacre în călău. Semnul excesului este dublu și se cuvine a citi teroarea de care e cuprins Mișu ca o expresie nu doar a simplei lașități a personajului, ci ca o stare care reclamă o parte din spiritul sărbătorii, teroarea sacră care face corp comun cu entuziasmul. Această teroare se declanșează în timpul unui scandal pe stradă, iar ceea ce camuflează în termenii lui Mircea Eliade o urmă de sacru în contextul profan al încăierării este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sărbătorii, teroarea sacră care face corp comun cu entuziasmul. Această teroare se declanșează în timpul unui scandal pe stradă, iar ceea ce camuflează în termenii lui Mircea Eliade o urmă de sacru în contextul profan al încăierării este autoritatea pe care o reclamă mardeiașii din celălalt grup care susțin că ar fi de la „parchetul general”. Regimul burlesc al relatării face aproape invizibil acest amănunt. Mitică face experiența acestei inversiuni pe care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o dezvoltare paralelă, ele pun în scenă personaje degeminate cu toate că tem- peramentul diferă. Toate aceste personaje pornesc din ace lași trunchi, efectul pe care-l creează este cel al inter- de pendenței gemelare ceea ce face ca prezența unuia să o reclame automat și pe a celuilalt. Lache și Mache sunt nedespărțiți, încercările de a se desprinde unul de celălalt nu doar că eșuează, dar creează tensiunile a căror expresie o constituie comicul caragialesc, un comic de o cruzime latentă care are
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
față de care excesele sunt permise. Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească”. Femeile sunt arestate, sunt ținute nemâncate, parte a supliciului, și suntem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască. Este dat afară de peste tot, dar se află peste tot și intră nepoftit, dar cu un cert aplomb care nu ține numai de turmentarea sa. E un mod de a reclama un anumit statut pe care i-l conferă noul regim democratic. Acest cetățean nu este autorul niciunui discurs, deși majoritatea personajelor lansează discursuri, uzează de anumite retorici și strategii persuasive. Toate personajele stau sub semnul diferit al câte unui exces
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sus relevă însă sensul unui complex identitar prin care unei întrebări grave, cu sens metafizic, existențial i se răspunde prin zeflemea. Contextul redactării acestui text este unul grav, cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În acest context care reclamă sobrietatea, seriozitatea, reflecția îndurerată, răspunsul la tragedie este reflexul deriziv. Bășcălia repre- zintă pentru Pintilie o Soteriologie „de-a-ndoaselea”, mântui- rea nu prin reflecție ironică, ci prin enormul glumei proaste. În volumul care-i este consacrat, Bric‑à‑brac. Du cau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia. Primii doi nu vor fi utilizați în analiză, însă relevanța primului este capitală și pentru opera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
astfel : „cel ce recurge la ironie face o glumă în vederea lui însuși” (19 b 8). Nu avem propriu-zis un opus al ironiei, nu în sensul unei figuri retorice, ci o deformare care ține de logica excesului pe care Patapievici o reclamă ca element constitutiv al bășcăliei. Ea reprezintă în termenii lui Philippe Hamon „est bien le lieu privilégié de toute caricature” , caricatura ca specie exemplară a deformării. Pentru că ne aflăm la nivelul discursului, termenul avenit în acest caz este cel de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de uz personal, una care anulează orice inițiativă benefică. Într-un fel, bășcălia traduce o formă de nihilism balcanic, un nihilism care nu beneficaiză de radicalul dur al unei ideologii sau al unei teologii, care nu îndeamnă la acțiune, ci reclamă non-acțiunea și o euforie particulară a unei universale nimiciri fictive. Mă întorc la întrebările esențiale : această formă cu totul particulară de exces, această deformare corespunde lumii personajelor caragialiene ? Constituie ea un fapt identitar în măsură să califice gesticulația noastră ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din blocul nostru ce a dispus de telefon. Mă mai suna din când în când soția la minister, mai vorbeam cu neamurile de la Iași, cu amicii din București, convorbiri banale, fără importanță, ziceam eu, pentru "organe". Cum soția mi-a "reclamat" că "aude voci și că i se pare că telefonul e ascultat", i-am replicat că mulți în istoria creștinismului "au auzit voci", iar în privința ascultării, neavând nimic suspect în convorbirile noastre, i-am invitat neprotocolar și nediplomatic pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
căpătat un aliat și nu unul oarecare, ci unul aflat în comunicare directă cu Cel de Sus! Vizitele la ceilalți șefi de misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de primă mână". Misiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al ministerului acolo vedeam care ambasade își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la primul "pas de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat masuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusa în proporție de 50
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întreaga zonă Patagonia! După Magellan au urmat alți și alți aventurieri și navigatori, zona intrând în atenția "lumii civilizate" după ce britanicii au ocupat Insulele Malvine (1833) și Charles Darwin cu "Beagle" a studiat regiunea. În 1843, președintele chilian Manuel Bulnes, reclamând teritoriile, a trimis un detașament de 21 soldați cu misiunea de a pune bazele "Fortului Bulnes". Așezat într-o locație potrivnică, Fortul avea să fie părăsit după doar 5 ani și în 1848 apăru o nouă așezare, Punta Arenas. Inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
50% după plecarea turiștilor). Contractele prevedeau și clauze de penalizare în caz că serviciile n-ar fi fost corespunzătoare, ceea ce se întâmpla foarte des și atunci firmele partenere solicitau "stornarea", respectiv, înapoierea unor procente din sumele facturate, care erau restituite clienților ce reclamau, pentru evitarea unor procese. Câteva exemple cred că sunt necesare. Reușisem să închei un contract cu Universitatea din Viena pentru o excursie de 3 zile la faimoasele mănăstiri din nordul Moldovei. Urmau să sosească, îmbarcați în două chartere, 200 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
două-trei întrevederi s-a declarat de acord să comande din nou la Roman. Avea să mă sune după două săptămâni și să-mi spună că cei de la Laminor nu i-au dat nici un raspuns. I-am telefonat personal directorului Laminorului, reclamându-i cazul și acesta mi-a spus nonșalant că întreprinderea nu are "specialist în limba portugheză" pentru a descifra comenzile venite din Brazilia, minciună gogonată, întrucât corespondența fusese transmisă în engleză. Am sesizat cazul la Ministerul Comerțului și cu asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zile, la intervenția mea, de profesorul originar din România, Oniga. Acesta, în bunătatea lui, le-a avansat și 2000 de dolari pentru bilete de avion și, câteva luni de la întoarcerea în țară a "distinșilor" oaspeți, bătrânul profesor mă suna ca să reclame neprimirea banilor. Virgil Trofin, pe care l-am cunoscut, parcă era un "nomenclaturist cumsecade", dar despre fiul lui, "om de afaceri", n-aș putea să mă pronunț! Dovadă că uneori așchia n-are nimic de a face cu trunchiul!) Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mircea Geoană, director general, privind trimiterea mea la Ambasada Madrid. Precizând că de la 30 mai 1995 rămăsese vacant postul de prim-colaborator, Memorandumul menționa: "Pe lângă completarea schemei oficiului, sarcinile sporite, care revin Ambasadei în perioada exercitării președinției UE de către Spania, reclamă trimiterea neîntârziată, la Madrid, a unui diplomat cu experiență". Și acela am fost eu! Experiență aveam slavă Domnului și nu una oareșicare, ci de ani de zile, atât în Centrală, cât și în exterior, vorbeam spaniola și portugheza vecinilor lusitani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cuvântului scris și rostit. Caracterizându-l, acad. Al. Zub scria: „Modernist cu preocupări multiple, atent la structurile social-economice, la viața politică, la raporturile internaționale, la cultură, el se recomandă totodată prin lucrări de minuțioasă reconstituire monografică și prin sinteze ce reclamă un spirit de largă amplitudineă”. Leonid Boicu s-a născut la 1 mai 1931, în localitatea Dondușeni din Basarabia. După studii secundare la Iași și Râmnicu Sărat, s-a înscris la Facultatea de Istorie a Universității Al.I.Cuza, devenind
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
să profite de un buget care nici până În ziua de azi nu se bazează pe un proiect coerent, irevocabilul a devenit parțial revocabil. Numele meu a putut fi În cele din urmă Înlocuit din titulatura centrului (schimbare pe care am reclamat-o Îndelung, văzând cât de inadmisibil a fost pervertit proiectul inițial), deși mi se spusese că Într-un act oficial nici un cuvânt nu poate fi schimbat!!! Și astfel am fost Înlăturat Încă o dată din România. Dacă ceva e trist În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii poloni ce reclamau Pocuția 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" Pe fereastra spătăriei năvălește zarva vrăbiilor gureșe ce se bucură de primele raze de soare ale primăverii. La Stambul se adună nori negri, glăsuiește Ștefan, încruntat, măsurând cu pași rari spătăria și boierii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mine, că v-am fost vouă scut și apărare de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au trezit pe cei din casă, dar până au ieșit afară, hoțul dispăruse. A doua zi, mai supărat că la împins de a căzut la pământ, decât pentru găina luată, moșul s-a dus la șeful de post și a reclamat. Șeful a cercetat cazul la fața locului de față cu făptașul care a tăgăduit. Moșul i-a arătat cum s-au petrecut faptele și a cerut să-l pedepsească pe făptaș. Șeful de post i-a spus moșului că dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]